Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Duminică, 02 Aprilie 2017 10:27

Valeriu Matei„Carte (de recitire), cinste cui te-au scris" - (Emilian Galaicu-P?un. Poezia de dup? poezie. Ultimul deceniu. Editura Cartier. Chi?in?u-1999, p.128-132)

Dup? dou? plachete de liric?, Stīlpul de foc (Editura Literatura Artistic?, Chi?in?u, 1988) ?i „Somn de lup" (Editura Hyperion, Chi?in?u, 1990), intrate, ambele, la scurt timp de la apari?ie, īn conul de umbr? al anonimatului, Valeriu Matei simte nevoia de a se antologa, ceea ce ?i face - Moartea lui Zenon (Editura Junimea, Ia?i, 1994, seria „Magul c?l?tor") con?inīnd 18 piese din volumul de debut, 10 din cartea a doua ?i 8 inedite. Implacabila statistic? ne spune c?, din punctul de vedere al originalit??ii, edi?ia ie?ean? ne-a pus pe mas? doar... un sfert de noutate editorial?; cīt prive?te noutatea poeziei lui Valeriu Matei sui generis, ea este sublim?, dar absolut... (de la Caragiale citire).

Dat fiind c? aceast? „noutate" te izbe?te chiar de la primul text al antologiei, „Statuie de faraon" („dac? a? ridica/ pleoapele mele de piatr?,/ mul?imea de stele ?i sori/ eliberat?/ v-ar putea orbi// atunci ar trebui/ apele Nilului toate/ s? sting? mul?imea de stele ?i sori,/ s? le fac? piatr?,/ / din care me?teri iscusi?i/ s? ciopleasc? alt chip/ aidoma celui ce-1 port/ acum/ cīnd nu m-am decis īnc?/ s? deschid ochii"), m? v?d silit s? fac nu atīt o cronic? literar?, cīt ni?te lecturi paralele, astfel c?, dup? ce am citat textul „matein", e bine s? se cunoasc? ?i originalul, anume - poemul blagian „Mi-a?tept amurgul" din „Poemele luminii" („In bolta īnstelat?-mi scald privirea/ ?i ?tiu c? ?i eu port/ īn suflet stele multe, multe/ ?i c?i lactee,/ minunile-ntunericului.// Dar nu le v?d,/ am prea mult soare-n mine/ de-aceea nu le v?d./ A?tept s? īmi apar? ziua/ ?i zarea mea pleoapa s?-?i īnchid?,/ mi-a?tept amurgul, noaptea ?i durerea,/ s? mi se-ntunece tot cerul/ ?i s? r?sar?-n mine stelele,/ stelele mele,/ pe care īnc? niciodat?/ nu le-am v?zut"). S? observ?m cum „adapteaz?" Valeriu Matei poemul lui Blaga. In primul rīnd preia „subiectul", reducīndu-1 la cīteva situa?ii consecutive, toate avīnd coresponden?e īn textul blagian, de la imaginea ini?ial? a faraonului īnchizīnd sub pleoape „mul?imea de stele ?i sori" (la Blaga: "eu port/ īn suflet stele multe, multe/ ?i c?i lactee") la imaginea final? a aceluia?i faraon „indecis" (la Matei: „cānd nu m-am decis īnc?/ s? deschid ochii", la Blaga: „pe care īnc? niciodat?/ nu le-am v?zut"); apoi – „tehnica" nar?rii, tonul oracular, vocabularul cosmogonic etc. īn consecin??, „copia" de la 1981 - c?ci Valeriu Matei ī?i dateaz? toate textele īn antologie - aduce cu originalul, de?i nu are decāt profilul acestuia din urm?.

Un alt poem blagian, „Pas?rea sfīnt?/ īntruchipat? īn aur de sculptorul C.Brāncu?i" din volumul de la 1929 „Lauda somnului", īl va face pe Valeriu Matei s? „recidiveze" abia peste 12 ani - un ciclu zodiacal complet! -, īn 1993, cīnd poetul basarabean ī?i ?letuie?te „M?iastr?" sa. Din „rotunji¬mea" poemului blagian V.Matei nu īmprumut? decīt modelul spa?iului r?sturnat („Pas?rea sfīnt?", strofa I, versurile 3-4: „l?crimīndu-?i deasupra ta/ geometria īnalt? ?i sfīnt?", versuri care l-au īncāntat pīn? ?i pe Ion Barbu; „M?iastr?", strofa I, versurile 3-4: „tu-l ridici īn ceruri ?i-1 r?stomi/ peste frica cea ne-ngenuncheat?"); or, tocmai aceast? spectaculoas? r?sturnare sus?ine viziunea original? a lui Blaga, ea este, ca s? zic a?a, coloana vertebral? a parabolei, cuvintele/ Carna?ia textual? doar īnf??oar? fiecare strof?/ segment de disc.
Fiecare vers se al?tur? celorlalte, ad?ugind un nou detaliu, o nou? fa?et? Simbolului īn lucru, putem vorbi de-o anumit? autonomie imagistic? a „M?iestrei", dar... Dar, ca ?i īn cazul „Statuii de faraon", īn final Valeriu Matei are nevoie de o pist? sigur? de aterizare, aceasta fiind - de fiecare dat?, precum e ?i firesc - textul original, īn cazul dat ultima strof? a „P?s?rii sfinte" („Din v?zduhul boltitelor tale amiezi/ ghice?ti īn adīncuri toate misterele./ Īnal??-te f?r? sfīr?it,/ dar s? nu ne descoperi niciodat? ce vezi"). Citez finalul poemului „matein": „frīnge-?i zboru-n pietre, clipelor red?-ne/ doar īn v?zul pur s?l??luiasc?/ templele de aer īn?l?ate toate/ pe aripa ta nep?mīnteasc?", īn care depistez urm?toarele corespondente: spa?iul „r?sfrīnt" īn ochii „P?s?rii sfinte" e identic cu cel din „M?iastr?" („Din v?zduhul boltitelor tale amiezi/ ghice?ti īn adīncuri..." ?i „frīnge-?i zboru-n pietre [...]/ doar īn v?zduhul pur s?l??luiasc?/ templele de aer īn?l?ate"); ideea poemului blagian („īnal??-te f?r? sfīr?it/ dar s? nu ne descoperi niciodat? ce vezi") e „tradus?", aproape ad litteram, de poetul chi?in?uian: „doar īn v?zduhul pur s?l??luiasc?/ templele de aer īn?l?ate toate/ pe aripa ta nep?mīnteasc?" (mai evaziv, criticul Ion Pop vorbe?te despre „abstrac?iuni neacoperite liric ?i unele cli?ee, precum īn M?iastr?..."). Ergo: dat? fiind complexitatea sistemului poetic blagian dublat de gīndirea sa filosofic?, nu cred c? parabolele acestuia īi pot „veni" cuiva din īntīmplare, la „inspira?ie". Punct.

Din alineat: al doilea text al antologiei, „Nelini?titul", ne conduce c?tre un al doilea maestru adulat (prin mimare) de poetul basarabean - Nichita St?nescu (cel din 11 elegii ?i Laus Ptolemaei). Versul senten?ios, "cu reverbera?ii biblice trecute prin Nichita St?nescu din Elegii" (Ion Pop), tonul oracular-emfatic, enun?ul „abstract", eroul liric impersonal, efectele poetice?ti n?scute prin specularea verbului „a fi", īntr-un cuvīnt, toate cīte erau inaugurate prin „Elegia īntīi" (+altele 10!), pot fi reg?site īn „Nelini?titul" lui Matei: „El e mai mare decīt memoria mea/ fiindc? se suprapune ecoului/ E pretutindeni/ ?i nu-i nic?ieri./ / El s-a n?scut/ din frica de moarte a mumei/ dar nu are team?,/ ?i n-a t?cut nici atunci/ cīnd se decreta mu?enia./ / El a fost,/ este/ ?i prin el vorbe?te acum/ durerea zilei de mīine etc". Alte poeme „bolnave de starea de-a fi" - „Zbor" (de unde am ?i.extras calificativul de mai sus), „Tristul cāntec al formelor", „Ecua?iile disper?rii (3)"; totu?i prezenta antologie nu este impregnat? cu St?nescu precum volumele sale anterioare (īntr-o prezentare a Somn-ului de lup, bun?oar?, cronicarul „Romāniei literare" aprecia la poetul basarabean o bun? cunoa?tere a operei st?nesciene). Dar fiindc? lec?ia („Era de ajuns s? se rup? un pod,/ ca s? se a?eze īn locul gol un zeu") a fost īnsu?it? temeinic, un „eseu" este īnlocuit cu alt „eseu". Ascult?torii cenaclului „Flac?ra" trebuie s?-?i aminteasc? ?lag?rul "Fiori prin mine umbl?/ ?i nu am trebuin??/ te rog pe tine umbr?/ s? redevii fiin??". Citesc strofa 1 a poemului „īmp?care", datat 1991: „nu mai pot īntinde mīna/ peste partea ta de umbr?/ prin fiin?a mea īntruna/ umbra nefiin?ei umbl?". F?r? comentarii.

?i tot a?a, rīnd pe rīnd, afl?m ?i celelalte necunoscute ale ecua?iei „materne" - poemele sale „dacice" („Somn de lup", „Prima zi a īnfrīngerii", „Lacrimile pietrelor" ?.a.) se trag din coasta autorului Cavalerului trac, cele „cre?tin-ortodoxe" („Rugi de vecernie", „Mai peste cruci", „Bat clopotele, mam?, īn schitul Sfintei Vineri" ?.a.) - din Imnele lui Ioan Alexandru (N.B.: a se observa frecven?a r?stignirilor īn lirica ambilor; le vom cita, evident, doar pe ale lui Matei: „r?stignirea peste h?u/ īmpac? lumea cu sine", „privesc mīinile r?stignite-n aer a-mbr??i?are", „verbu-i r?stignit īntre buze, „Cu degete de ghea??/ crucific? deliruri", „cruci putrezite/ de prea multe crucific?ri ce-au purtat", „arborii ca ni?te cruci īn putrezire", „umbra stelei r?stignite-n vid"), cele „urbane" („Semn", „Presim?ire") - din estetica „optzecist?", cele „de neam" (citez o singur? mostr?: „?i cum a? putea s? ascund adev?rul/ c? limba ne seac? ?i-altarul ne surp?,/ c? forma-i perfect?, dar putred e m?rul/ ?i-n fa?? mi?eii ne scuip? etc") - din poezia militant? a īnceputului de veac, aceea?i care-i alimenteaz? īn ultimii ani pe Lari, Vieru, Dabija ?.a. Īn fine, eclectismul Mor?ii lui Zenon (ce mesaj o fi vrut s? ne comunice acest Zenon al lui Matei?) īmi sugereaz? un titlu mai potrivit pentru antologia īn cauz? - Fi?e poetice. P?cat doar c? a mai fost īntrebuin?at odat?, de Ioan Flora. ?i totu?i. Fi?e poetice?!

Despre polemici, C.V.-uri ?i subsolurile Lubeank?i (Mircea V. Ciobanu. Jurnal de Chi?in?u, 7 decembrie 2012[1]

Omul nostru nu e obi?nuit s?-?i expun? liber opinia. Din lene sau comoditate (uneori, din fric?), el rabd? ofense ?i constrāngeri, iar atunci cānd īl r?zbe?te, explodeaz? ?i le spune pe toate deodat?. „Expresii" īn stare pur?, īn loc de argumente articulate. El trebuie provocat, enervat ?i... l?sat s? vorbeasc?. S?-?i descoase buzele! Mai īntāi ī?i va striga toate durerile dintr-o dat?, apoi se va r?sti, te va face prost, iar apoi... va īncepe s? caute argumente. M? bucur de cei care polemizeaz? cu mine. Evolu?ia civiliza?iei asta e: de la piatra aruncat?, la pumni ?i lupt? corp la corp, apoi īnjur?turi, apoi schimb de replici, īn fine, dialogul argumentat. Noi suntem pe la faza a doua-a treia. Evolu?m! Mai īntāi, despre o replic? agreabil?. De Ziua Tuturor Romānilor, am improvizat, pe o re?ea de socializare, o antologie a celor mai frumoase poezii (ne-patriotice, dar pentru care ne-ar invidia oricine). Sandu Can?īr m? ur??te public c? storc lacrimi din neamul nostru dārz. Nu am niciun blestem pentru blestemul lui. Un coleg (Igor Isac) se sup?r? c? i-am criticat cartea ?i se declan?eaz? cu o tirad?. E un fel de replic? ?i asta, numai c? „dialogul" e jenant: eu am criticat cartea ?i īmi riposteaz? chiar autorul. Nu pot decāt s?-i spun s?-mi reciteasc? textul. E nuan?at ?i cuvintele „sup?r?toare" au acolo sensuri contextuale precise. Iar motivul pentru care am scris nu e reaua voin??, dup? cum īmi incrimineaz? autorul, ci chiar insisten?a lui!

Un venerabil profesor, Anton Moraru, īn loc s?-mi deconstruiasc? textul despre V. Matei ?i s? dezavueze locurile slabe ale discursului (a?a se combate oponentul), consider? util s? arunce pietre ?i s?-mi perchezi?ioneze ?ifonierul. Acuza?ia grav? este c? a? fi un „anonim". Chiar sunt, profesorul e dintr-o lume paralel?, iar anonimatul īmi d? ?anse. A? putea pretinde c? sunt autorul Miori?ei (de?i mi-ar fi pl?cut mai mult s? fiu al Zbur?torului).
Neg?sind pete īn rufele mele, „oponentul" lanseaz? presupunerea (public?, egal? cu o acuza?ie!) c? ar fi ceva de c?utat īn dosarele Securit??ii. I-a? fi recunosc?tor s? caute. Poate c? b?ie?ii cu ochi alba?tri au īnregistrat ceva, dac? eu n-am timp pentru CV. Dosarul profesorului nu m? intereseaz?. Dimpotriv?, cred c? a tr?it numai din īndemnul inimii. Ca s? nu-l ofensez, zicānd (?i eu) c? nu-l cunosc, m-am documentat: „Lucr?ri privind problemele actuale ale muncii ideologice ?i de educa?ie ideinic? ale luptei contra concep?iilor istoriografiei burgheze ?i revizioniste īn domeniul U.R.S.S. ?i P.C.U.S." (DEM,
1989). Martor mi-e Dumnezeu: nu am avut chef s? citesc asta.

Sunt convins c? profesorul nu credea īn ceea ce scria, „polemizānd" cu mine. Exist? īns? ?i „polemi?ti" care, ap?rānd „cauza", nici ei nu īn?eleg ce vor s? spun?! Fiind incurabili, nu-i voi pomeni. Din mil?. Iar Matei degeaba e sup?rat. Datorit? mie, ?i-a adunat hagiografi ?i din toat? treaba el iese erou na?ional. Un text din Literatura ?i arta (semnat Nina Josu) īi expune atāt de detaliat CV-ul eroic, īncāt deduc c? e scris chiar de protagonist. Dar, deoarece un C.V. trebuie s? fie „func?ional", i-a? propune s? omit? episoadele contraproductive. Afirma?ia c? „a ?omat" timp de ?apte ani nu e bun? pentru job. Angajatorul va īn?elege c? a trānd?vit. Nu era bun la nimic? De ce nu a mers s? ?in? un curs de istorie sau literatur? la facultate? Ori la un liceu sau gimnaziu rural, īn fine. Or, acolo se cresc patrio?ii!

Valeriu Matei poveste?te (cui nu i-i lene s?-l asculte) cum a fost b?tut („la 28 mai 1983") īn „subsolurile de la Lubeanka". Unu: „vizita" la sediul K.G.B., urmat? de numirea lui - f?r? a fi membru al Uniunii Scriitorilor! - ca „reprezentant" al Uniunii Scriitorilor din Moldova la Moscova, na?te suspiciuni. Doi: „subsolurile de la Lubeanka" sunt un mit. Ele nu exist?! Iar „īnchisoarea interioar?" a K.G.B.-ului (care era la... supersol) nu mai e func?ional? de o jum?tate de secol. Se verific? printr-o simpl? accesare a net-ului.

Texte alese hazardat, interpret?ri personale, subtilit??i subversive - Stan Escu-Cimbirschi[2]

Orice forma?iune social-uman? risc?, īn anumite condi?ii geo-socio-politice, s? se metamorfozeze īntr-un sistem totalitar, precum s-a īntāmplat cu inexistenta, ast?zi, Uniune Sovietic?, imperiu constituit īn temeiul unei utopii care promova atāt pacea, egalitatea, bun?starea ?i fericirea propriilor cet??eni, cāt ?i a „īntregii omeniri". Totalitarismul genereaz? net?g?duit ac?iuni de rezisten?? īmpotriva sistemului, ea avānd diverse aspecte: de la manifest?ri cu caracter armat, pān? la disiden?? sau, precum sun? formularea tipic romāneasc? „rezisten?? prin cultur?". Acest aspect - rezisten?a īn fa?a sistemului totalitarist comunist - este analizat īn cele 244 de pagini ale volumului „Poezia rezisten?ei īn perioada ocupa?iei sovietice a Basarabiei", semnat de Claudia Matei ?i publicat la Editura Muzeului Na?ional al Literaturii Romāne din Bucure?ti īn 2013.

Lucrarea face parte din proiectul „Valorificarea identit??ilor culturale īn procesele globale" pe filiera „Programe doctorale ?i postdoctorale īn sprijinul cercet?rii", activitate cofinan?at? de Academia Romān? ?i de Fondul Social European. Volumul e structurat pe patru capitole, cu introducere, īncheiere, bibliografie ?i addend?, precum īi st? bine unei lucr?ri de cercetare ?tiin?ific?, autorul punānd-?i scopul s? analizeze romāneasca „rezisten?? prin cultur?" doar prin prisma strict delimitat? a poeziei, de unde ?i prezen?a expresiilor īn titlurile tuturor celor patru capitole: 1. „Rezisten?a literar?...", 2. „...Rezisten?a prin literatur?...", 3. „Poezia rezisten?ei...", 4. „Disiden?? ?i rezisten?? īn poezia anilor 1970-1991..."

Ca īn orice studiu de cercetare ?tiin?ific?, autorul face īn primul capitol o incursiune īn trecutul literar romānesc al secolului XX, īn special al poeziei scrise īn Basarabia, „descoperind" aici trei „manifest?ri diferite ale rezisten?ei poetice: lirica evazionist?, poezia subversiv? ?i cea disident?" (p. 21). De?i autorul face referire la criticul literar Ion Simu?, atunci cānd folose?te expresia „lirica evazionist?", se pare c? termenul respectiv este o no?iune cam ambigu?. Pornind de la „evaziunea" explicat? īn DEX prin „sustragerea de la obliga?iile fiscale", cineva a calificat „evaziunea literar?" ca o „form? de eschivare de la perceptele ideologice ?i modalit??ile de abordare a realit??ii impuse de regimul totalitar" (p. 22).

Raportat? la liric?, „evaziunea" īns? e mai degrab? o stru?oc?mil? lexical?, deoarece cu acela?i succes termenul ar putea semnifica ?i eschivarea de la rezisten?? īn fa?a regimului totalitar, derogarea de la lupta f??i?? īmpotriva regimului comunist ?i abordānd, indirect, o loialitate cu puterea. Volumul īn cauz? ar fi cā?tigat mult, justificāndu-?i conceptul de „cercetare ?tiin?ific?", dac? autorul ar fi venit cu un termen propriu ?i adecvat fenomenului cercetat. Anterior, īn „Introducere", autorul dibuie o asemenea expresie, atunci cānd pomene?te de „V. Teleuc?, L. Lari, M. Benea, L. Tuchilatu ?. a." ca autori de poeme „evazioniste" (p. 16), dar nu īndr?zne?te s? insiste asupra no?iunii de „liric? incifrat?", adic? de lupt? sau rezisten?? incifrat? īn fa?a regimului. Or, a lupta f??i? cu cerberii ideologici ai sistemului echivala cu o sinucidere direct? sau cu o ratare de crea?ie, autorul riscānd s? creeze doar pentru „sertar". A lucra „pentru sertar" atāt īn imperiul sovietic care crea impresia c? va exista o ve?nicie, cāt ?i īn Romānia unde socialismul p?rea la fel de etern echivala cu a lupta cu morile de vānt. ?i īn Romānia, ?i īn U.R.S.S., pu?ini au fost dintre cei care au ales de bun? voie condi?ia de existen?? a lui Don Quijote, iar īn Basarabia autori care au scris doar pentru sertar nici nu exist?.

Dup? analiza sumar? a „rezisten?ei literare īn secolul al XX-lea" din Romānia, autorul trece ?i prin „literatura rezisten?ei" din Rusia, unde majoritatea numelor de scriitori este ortografiat? incorect (Pasternac - īn loc de Pasternak, Hodasevich - īn loc de Hodasevici, Bulgacov - īn loc de Bulgakov, Pilineak - īn loc de Pilneak etc.). Apoi vin la rānd autori din Italia, Spania, Fran?a, Grecia, Cehia, Polonia, Lituania, Letonia, Albania, Cuba, revenind ?i acas?, īn Basarabia, unde men?ioneaz? „aspecte ale rezisten?ei literare romāne?ti" (p. 66).

Capitolul doi include note despre „ocupa?ia sovietic? a Basarabiei ?i rezisten?a prin literatur? īn perioada proletcultismului: iunie 1940 – iulie 1941, august 1944 – iulie 1956", pagini care reflect? date ?i informa?ii cunoscute din lucr?rile diver?ilor cercet?tori din domeniu, atāt din Republica Moldova, cāt ?i din Romānia, cele mai dese referiri f?cāndu-se la lucrarea „O istorie deschis? a literaturii romāne din Basarabia" a lui M. Cimpoi. Īn referin?ele bibliografice de istorie e citat copios doar Valeriu Matei, (f?cāndu-se abstrac?ie de lucr?rile istoricilor basarabeni A. Mo?anu, A. Petrencu, I. Varta, Gh. Negru, O. ?ācu, A. Moraru, I. Buga ?. a.). El este, īn genere, pomenit īn cele 244 de pagini de circa 60 de ori, fiind prezentat nu doar ca istoric ?i poet, ci ?i īn calitate de fervent traduc?tor de poezie, īn special din limbile leton?, lituanian? ?i rus?.

Cititorul mai afl? c? V. Matei este nu doar „un campion al Rezisten?ei basarabene" ci ?i un mare „tribun" aflat īn slujba na?iunii. ?i nu doar autorul volumului face īn modul cel mai zelos apologetica acestuia, dar ?i criticul literar Alex ?tef?nescu, dānsul f?r? s? se documenteze, men?ionānd īntr-un articol de-al s?u, c? „īnc? de la vārsta de 17 ani V. Matei [...] se num?r? printre scriitorii care s-au opus cu hot?rāre ?i curaj m?surilor represive" (p. 200). Iar autorul volumului īn cauz? mai adaug? ni?te preciz?ri la biografia „tribunului", precum c? „dup? ce scrie poemul „Amin, istorie" din 1980 pān? īn 1985, tān?rul poet (n?scut īn 1959) n-a mai publicat īn U.R.S.S. nici un rānd, īn mai 1983 a fost exclus din doctorantur?, dus īn subsolurile de la Lubianka, temutul sediu al K.G.B.-ului de la Moscova pentru ca pān? īn mai 1987 s? stea izolat īn fosta m?n?stire Noul Ierusalim de lāng? or??elul Istra" (p. 201), o localitate din apropierea Moscovei.

Nu este īn nici un fel condamnabil? grija fa?? de so?, dar cānd se face exces de zel, toate astea sunt doar īn defavoarea lucr?rii. La fel, nu neag? nimeni faptul c? ar fi fost „dus īn subsolurile Lubiank?i" (asta o poate confirma sau infirma doar domnul A.C., unii ?tiu cine-i), dar e curios faptul c? tāmpi?ii de kaghebi?ti īn loc s?-i fac? vānt īn „livada īnfloritoare a ??rii", s? predea acolo istoria U.R.S.S. īn vreo ?coal? din satele basarabene, conform licen?ei ob?inute la Universitatea „M. V. Lomonosov" din Moscova, ei l-au „izolat" īntr-o camer? de c?min, oferindu-i ?i func?ia de colaborator ?tiin?ific la Muzeul de istorie ?i etnografie din Istra, cu sediul, īntr-adev?r, īn fosta m?n?stire Noul Ierusalim. Dup? care, anumite persoane din Chi?in?u (?i nu numai) s? fac? demersuri, pentru ca „izolatul" s? devin? (īn februarie 1988) membru al Uniunii Scriitorilor ?i, īn acest temei, s? ajung? (...īnc? din 1987?) reprezentantul litera?ilor basarabeni īn conducerea Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., s? ob?in? apoi (1989) īn aceast? func?ie chiar ?i locuin?? cu dou? od?i īn centrul Moscovei.

Īn volumul semnat de Claudia Matei, crea?iei „antisovietice" a lui V. Matei īi sunt dedicate tocmai... ?apte pagini, īn timp ce altor poe?i, cu merite incontestabile īn rezisten?a antisovietic?, doar... dou?-trei-patru pagini (P. C?rare - 4 pagini, Gr. Vieru - 3,5 pagini, V. Teleuc? - 1,5 pagini, Gh. Vod? - 0,5 pagini, L. Damian - 2 pagini, I. Vatamanu - 1,5 pagini, N. Esinencu - 1,5 pagini, M. I. Ciubotaru - 1 pagin?, iar D. Matcovschi īn cele 4 pagini pare mai degrab? un trubadur al regimului, decāt oponent).

Īn afar? de informa?ia despre „poezia rezisten?ei antisovietice" din Basarabia, un cititor neavizat afl? ?i alte lucruri curioase cu privire la literatura, īn special poezia, conformist? sau, cel pu?in, incifrat?. Printre poe?ii din aceast? categorie se num?r? to?i reprezentan?ii genera?iei „ochiului al treilea" - N. Dabija („nu e o poezie disident? īn sensul propriu al acestui cuvānt...", p.177), V. Romanciuc („īn cel de-al treilea volum „Din tat?-n fiu"[...] autorul este tributar preceptelor ideologice ale regimului, incluzānd ?i poeme conforme cerin?elor cerberilor regimului...", p.181), L. Lari („Pia?a Diolei [...] e echivalentul etic ?i artistic al unui t?rām inexistent...", p.183), I. Hadārc? (este pomenit doar cu cāteva strofe din poezia „Libertatea" la p.214), Iu. Filip („volumele includ ?i cāteva texte de compromis cu cenzura...", p.188), M. Benea („placheta de debut [...] nu se desprinde de moda festivist? de abordare a temei...", p.188), E. Tarlapan, V. Grosu, E. Cioclea ?i al?ii.

?i mai def?im?toare sunt afirma?iile despre poe?ii mai tineri, din genera?ia „tribunului", printre ei excelānd Em. Galaicu-P?un, care „debuteaz? [...] īn zodia proletcultismului, reanimat īn „literatura sovietic? moldoveneasc? [...], considerāndu-se un stegar al comunismului...", (pag.194), L. B?lteanu („cu tribut pl?tit ideologiei comuniste ?i beneficiind de prefa?a lui Aureliu Busuioc [...], om de īncredere al autorit??ilor comuniste...", p.194), A. Suceveanu („debuteaz? cu volumul „M? cheam? cuvintele", plasāndu-?i din start poezia sub zodia compromisului ?i a dogmei totalitare [...], exclama?iile ?i superlativele se ?in lan? cānd e vorba de Lenin [...], glorific? sanctuarul comunismului - Mausoleul lui Lenin [...], devenind un campion al conjucturismului politic ?i al aservirii ideologice...", pp. 190-191), N. Popa („acceptānd [...] compromisul ?i inserānd īn Timpul probabil (1983) mai multe poeme la temele solicitate de autorit??i [...], fiind, pān? īn prezent, īn c?utarea „locului pierdut"..., p.193), T. Chiriac, V. Cernei ?i L. Bordeianu fiind la fel ni?te exponen?i ai liricii „evazioniste"...

Tenden?iozitatea īn raport cu to?i ace?ti poe?i de valoare din Republica Moldova, excesul de zel īn lustruirea imaginii de poet, istoric, traduc?tor ?i, mai ales, de „campion al Rezisten?ei basarabene" īn raport cu „tribunul" V. Matei creeaz? impresia c?, mai luānd īn considerare ?i caracterul narcisiac al acestuia, mai multe pagini din volum nu sunt scrise de semnatara volumului, ci de so?ul ei. Nu mai mir? pe nimeni asemenea fenomene, s-au scris ?i se vor mai scrie destule studii similare, precum e cel semnat de doctorul īn filologie Claudia Matei. E de remarcat, īns?, c? idei noi, inedite ?i autentice lansate de autor (autoare) īn volumul cu pricina sunt de neg?sit, dar īn ?tiin?a contemporan? se admite ?i a?a ceva, c?ci īntreaga lucrare consun? cu spusa matematicianului romān Florentin Smarandache, cel care ironiza undeva c? „atunci cānd cineva fur? o idee de la o singur? persoan?, ac?iunea se nume?te plagiat, iar cānd acesta fur? de la mai multe persoane, asta e deja cercetare ?tiin?ific?".

De?i volumul pledeaz?, la suprafa??, pentru valorile na?ionale romāne?ti, pentru unitatea na?ional? a neamului romānesc, nu se ?tie ce are īn vedere autorul (autoarea) atunci cānd īn primul capitol scrie literalmente urm?toarele: „Valoarea de exemplu moral a rezisten?ei fa?? de regimul totalitar comunist e relevant? pentru statele europene desprinse din lag?rul socialist ?i din fostul imperiu sovietic, aflate, īn aceast? perioad? de tranzi?ie, īntr-un chinuitor proces de c?utare a identit??ii sau de creare a noilor identit??i (s.n.)" (p.24). Īn graba lecturii un cititor mai distrat ar trece peste expresia dat?, dar surprinde finalul volumului, īn ultima propozi?ie repetāndu-se aceea?i idee auctorial?: „Eviden?ierea valorii de exemplu moral a rezisten?ei fa?? de regimul totalitar comunist, relevant? pentru statele europene desprinse din fostul imperiu sovietic ?i din lag?rul socialist, aflate, īn aceast? excesiv de lung? perioad? de tranzi?ie, īntr-un chinuitor proces de c?utare a identit??ii sau de creare a noilor identit??i (s.n.), va contribui la schimbarea modalit??ilor de receptare a literaturii..." (p.216).

Ce s? īn?eleag? oare cititorul prin aceast? sintagm? de creare a noilor identit??i ?i la care nou? identitate na?ional? se refer? autorul (sau autoarea)? Nu cumva e cea pentru care se lupt? de atā?ia ani mercenarii pl?ti?i de Moscova? S? fie oare vorba de crearea noii na?iuni moldovene?ti? Subtil? diversiune. Mai ales c? ?i fostul „unionist" Iu. Ro?ca pred? acum la propria sa Universitate Popular? (nostalgie dup? fostele „???????? ????????????" existente īn U.R.S.S. ?i concepute de structurile ideologice ale partidului comunist) cursuri de „liderism avansat", modelānd „patrio?i moldoveni", una dintre teme intitulāndu-se f?r? echivoc ?i f?r? nici un fel de perdea: „Cum s? construim o nou? na?iune? Cine suntem? De la trecutul romānesc ?i sovietic la viitorul moldovenesc al Republicii Moldova". Halal de noi, de cele dou? academii, din Bucure?ti ?i Chi?in?u, de „īndrum?torii" ?tiin?ifici ?i de proaspetele „cadre" īntru ?tiin??. Halal!

------------------------------------------------------
[1] http://www.jc.md/despre-polemici-cv-uri-si-subsolurile-lubeankai/
[2] http://www.romaniidinjurulromaniei.ro/wp-content/uploads/2015/03/5.-ultim-Interpretari-12.021.pdf

footer