Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Duminică, 19 Martie 2017 20:29

Valeriu Matei 3Zece spa?ii albe în biografia tricolor? a unui „dublu academician" cu trei doctorate neterminate

Pe data de 20 iunie 2013, Valeriu Matei s-a gr?bit s? ?ocheze mapamondul cu o „proprie descoperire ?tiin?ific?", anun?at? în s?pt?mânalul „Literatura ?i arta", cu urm?torul text-aviz: „Cum ar?ta Sp?tarul Nicolae Milescu? Aceast? întrebare ?i-au pus-o pe parcursul a peste 330 de ani nu doar istoricii ?i cercet?torii literari, ci ?i pictorii sau sculptorii care ?i l-au imaginat pe cel dintâi mare enciclopedist al culturii noastre în fel ?i chip. Iconografia imaginar? a Sp?tarului cunoa?te zeci de interpret?ri. Se ?tie îns? c?, în 1676, în timp ce conducea cea dintâi solie oficial? ruseasc? la Împ?ratul Chinei, Sp?tarul Milescu / Nicolai Spafarij s-a învrednicit de onoarea de a fi pictat de pictorii oficiali ai bogdohanului. Lucrarea aceasta a fost considerat? pierdut? timp de mai bine de trei veacuri. Ast?zi public?m chipul Sp?tarului Milescu, fragment din pictura chinez? de la 1676, descoperit? de scriitorul ?i istoricul Valeriu Matei în Marea Britanie. A?a ar?ta Sp?tarul Milescu în 1676, când împlinise 40 de ani. Detalii asupra acestei descoperiri... ve?i putea afla dintr-un studiu al lui Valeriu Matei, pe care-l vom publica în unul dintre numerele urmatoare ale revistei". Cum ?i era de a?teptat, n-a urmat nimic dup? acest aviz. Cititorii s?pt?mânalului „Literatura ?i Arta” ?i azi a?teapt? informa?ii despre „descoperirea epocal?" a lui Valeriu Matei.

Despre existen?a acestei pânze chineze?ti cu Milescu Sp?tarul, de la 17 iulie 1676, ne-a anun?at pentru prima dat? acum trei decenii Nicolae Dabija în splendida sa carte, „Pe urmele lui Orfeu", ap?rut? în anul 1986, (apoi ?i în alte dou? edi?ii, din 1990 ?i 2015). Dup? cum vedem V.M. a mers mai departe, probabil, într-o vizit? la fiic?-sa, în Marea Britanie, revenind acas?, la Chi?in?u, cu o „capodoper? chinezeasc?", f?r? a ne mai da ?i alte am?nunte despre locul unde s-a p?strat trei secole la rând aceast? „capodoper?" ?i dac? în genere exist? acest loc undeva în Marea Britanie. Am v?zut la expozi?ia de La Rond copia color a acelei „opere" chineze, am studiat-o am?nun?it ?i pot spune cu precizie: 1. „Descoperirea" dat? nu-i altceva decât o xerocopie color a unei reproduceri tip?rit? într-o revist? învechit?; 2. În imagine bietul sp?tar Nicolae este cam d?râmat la 40 de ani, pare a fi un cer?etor, fundalul e cu totul aiurit; 3. Lipse?te un înscris anexat în sec. XVII pe suprafa?a tabloului!, pentru c? pe orice pictur? chinezeasc? apar scurte texte cu hieroglifele chineze?ti. Procedeul folosit de Valeriu Matei se cheam?... abureal?, în a?teptarea unei decizii favorabile privind Premiul Na?ional, pe care Valeriu Matei îl a?tepta a doua sau a treia oar?. Ne mir?m c? fratele lui Valeriu Matei, pictor profesionist, tân?r artist al poporului, i-a permis s? ias? cu aceast? minciun? în pres?.

Multiplele p?cate de acest gen nu i-au încurcat lui Valeriu Matei s? ocupe un loc c?ldu? de membru de onoare al Academiei Române, ca istoric ?i scriitor (nu ca poet!), neavând vreo lucrare ?tiin?ific? în domeniul istoriei sau vreo lucrare solid? care s?-l caracterizeze ca scriitor, ridicând lunar o indemniza?ie de membru de onoare de 500 de euro, plus pa?aport diplomatic lui ?i so?iei sale, numere diplomatice de înmatriculare a automobilelor sale etc. Îns? nici acel loc de membru de onoare nu l-a satisf?cut pe Valeriu Matei ?i-i d? zor cu demersurile la conducerea A.?.M. ca s?-l fac? ?i membru titular al A.?.M., ca s? scape de chinul facerii tezei de doctorat, ?i azi prelungind drumul anevoios de doctorand (a treia oar?!), deja la A.?.M., unde un timp, acest „doctorand" la filologie cu studii istorice, a ocupat ?i func?ia de vicedirector al Institutului de Filologie, al c?rui director este chiar finul s?u la o neinspirat? cununie/nunt?, din anul 2000, de la hotelul „Moldova". De la doctoratul moscovit el zice c? a fost exlus înc? din 1983, iar pe cel de la Ia?i sub conducerea regretatului profesor C. Ciopraga l-a cedat cu succes propriei so?ii... A?a, deci, trei înscrieri la doctorat ?i nicio diserta?ie scris?! Cum e posibil s? te lauzi cu o memorie de invidiat ?i s? nu po?i aduna în aceast? memorie un text ?tiin?ific de 150-200 de pagini scrise de propria mân?? Probabil, s-a convins ?i Valeriu Matei c? elaborarea unei teze de doctorat e mai dificil? decât s? cite?ti o carte de istorie ?i s-o poveste?ti la zeci de emisiuni sau vernisaje de fotografii la monumentul Marelui ?tefan, în fa?a câtorva invita?i.

Cât prive?te ob?inerea noului titlu de academician al A.?.M., se vede c? Valeriu Matei a ?i smuls promisiunea de la pre?edintele A.?.M., Gh. Duca (care are suficiente probleme personale de rezolvat), pentru c? al?turi de titlul de „academician" al Academiei Române, în cercurile ?tiin?ifice ?i culturale de dincolo de Prut, Valeriu Matei se prezint? deja ?i ca „academician al A.?.M.", (un fel de „dublu academician", f?r? treapta intermediar? obligatorie de membru-corespondent[1]. Valeriu Matei, fratele protagonistului emisiunii, a fost prezentat ?i ca academician al A?M, „academicianul", participant la emisiune, refuzând categoric s? corecteze grava gre?eal? a tinerei prezentatoare tv. Chiar ?i-n biografia sa de pe Wikipedia „dublul academician" ?i-a strecurat aceast? minciun?[2]. A citit oare acest „dublu academician" Regulamentul Academiei Române ?i cel al A.?.M., care permit doar membrilor titulari s? se intituleze academicieni, pe când Valeriu Matei î?i zice „academician" de când nu era nici m?car „de onoare"... Mai mult, Valeriu Matei îi corecteaz? pe to?i care i se adreseaz? lui doar pe nume ca s?-i zic? „domnul academician". Chiar ?i pre?edintele A.?.M., Gh. Duca, nu se sfie?te s? încalce regulamentul pe care l-a semnat cu propria mân?, numindul pe Valeriu Matei „domnul academician" f?r? a specifica academician al c?rei academii este Valeriu Matei. Dup? laudele exagerate f?cute recent de c?tre Valeriu Matei la Sângerei doamnei Maria Duca-Coco? putem oare trage concluzia c? însetatul de titluri ?tiin?ifice a ?i devenit membru-corespondent al A.?.M. ?i noi înc? nu ?tim?

Privitor la a?a-zisul „doctorat întrerupt" la Moscova, în 1983, am putea s?-l credem pe Valeriu Matei c? l-a f?cut dac? l-ar fi continuat în perioada 1983-1987, când a fost ?ef de sec?ie la Muzeul Regional Moscova, sau dup? 1990, când devenise deputat. Zicea doar c? mai avea de scris 30 de pagini: dac? din 1983 pân? azi scria câte o pagin? anual (!), azi diserta?ia era gata. Îns?, de atunci Valeriu Matei n-a scris nicio pagin? de diserta?ie, niciun articol ?tiin?ific, ca s? nu mai zic de vreo monografie etnologic?, pentru c? munca ?tiin?ific? este mult mai grea decât cea de „poet genial ?i inegal". ?i când te gânde?ti c? ?i pe genialul Mihai Eminescu îl reg?sim în lista membrilor de onoare ai Academiei Române, al?turi de „dublu academician" Valeriu Matei, î?i vine a cânta imnul delega?iei sovietice la Festivalul cubanez (1978), „????, ?????? ???"!!!

VI. Pretins autor al textului Declara?iei de Independen?? a Republicii Moldova

La 27 august 2011, în ziua când s-au împlinit 20 de ani de la adoptarea Declara?iei de Independen?? a R. Moldova, am publicat în ziarul „Timpul" de la Chi?in?u, un interviu cu ambasadorul Aurel Preda, autorul principal al acestui document[3].

Azi, constat?m cu stupefac?ie c? cel care, în ultimile decenii, se tot laud? c? este autorul acestei Declara?ii, ajunge ca de obicei, la afirma?ii minciunoase, ar?tând televiziunilor de pe ambele maluri ale Prutului chiar ?i col?ul mesei unde el cu pixul ?i cu mâna dreapt? ar fi scris textul acelui document. Mai mult, dup? doi ani de la acel interviu, la o conferin?? omagial? în ajunul Zilei Independen?ei, la Institutul de Istorie al A.?.M., pe 22.08.2013, Valeriu Matei a f?cut-o ?i mai lat?, afirmând c? în acele zile de august 1991 ar fi scris ?apte variante (sic!) de Declara?ie ?i chiar flutura în mâini ni?te foi de hârtie, zicând c? „iat?-le, am s? i le transmit domnului director al Institutului de Istorie, Gh. Cojocaru" (cu aceste ?apte variante inventate Valeriu Matei s-a l?udat pentru prima dat? acum zece ani, la aniversarea a 15-a a proclam?rii Independen?ei, într-un interviu pentru s?pt?mânalul Alian?a Noastr?, din 25 august 2006. Tot atunci recunoscând c?: „Noi nu am cucerit independen?a - ea ne-a fost oferit? de c?tre Rusia (ar trebui, probabil, s?-i mul?umim Rusiei pentru libertatea pe care ne-a d?ruit-o ?i pentru r?zboiul de la Nistru? - n.n.), Ucraina ?i Belarus...". Dar ce-i mai important c? toate ?apte variante de proiect le-a dactilografiat nu o secretar?-dactilograf? profesionist? responsabil? a Parlamentului ci dactilografa Frontului Popular, N?t?li?a Pascal...).

A doua zi, la „Ora de cultur?", Valeriu Matei deja prinsese ?i mai mult curaj la spunerea minciunilor ?i umflarea laudelor de sine. Iat? un fragment transcris din monologul lui în acea emisiune radio: „Ca s? nu fiu învinuit c? falsific istoria, am s? recurg la documente... C? asta înseamn? s? nu falsifici istoria... Ieri am avut o conferin?? la Institutul de Istorie al Academiei în care pentru prima dat? am adus toate variantele Declara?iei de Independen?? a R. Moldova. La mine s-au p?strat toate versiunile, toate fragmentele din ceea ce am scris eu... Iar ieri i-am prezentat lui Gheorghe Cojocaru documentele cu noti?e de atunci care coincid sut? în sut?... ?i vom face o edi?ie faximilat? cu toate aceste acte ca s? elimin?m orice autori c?zu?i cu pluta, cu hârzobul care se dau, gen Preda... S? se ogoiasc? pentru c? istoria nu poate fi falsificat? într-un mod atât de neru?inat, noi mai suntem vii, suntem martori înc?, ?i toate aceste încerc?ri de a scrie memorii trucate sau de a face diversiuni de tot genul nu au niciun fel de sor?i de izbând?". ?i tot a?a: vorbe, vorbe, f?r? dovezi, împ?nate cu Minciuni.

Apropo, profesorul Alexandru Mo?anu, martor la acea Conferin??, i-a ?i zis din sal? „autorului" c? ar fi bine ca s? le ?i prezinte acele ?apte variante de Declara?ie, nu doar s? promit?. De unde era s? le prezinte bietul „autor" dac? nici nu le-a ?inut în mâini, pentru c? ele nici n-au existat vreodat?. În realitate a existat o singur? variant?, cea pe care a semnat-o autorul principal, ambasadorul Aurel Preda, în seara zilei de 26 august 1991, ora 18.15. (S?rmanii „autori" de la Chi?in?u, printre ei niciun specialist în dreptul interna?ional, s-au chinuit ?ase zile ?i ?ase nop?i s? nasc? acel proiect, dar n-au reu?it pân? n-a venit A. Preda de la Bucure?ti. Iat? de ce am fost printre ultimii din U.R.S.S. care ?i-au proclamat independen?a, la trei zile dup? Ucraina). O xerocopie a acestui document epocal din istoria Basarabiei mi-a înmânat-o ?i mie la întâlnirea noastr? din 11 august 2011, la Bucure?ti, când i-am solicitat interviul. Iar Gheorghe Cojocaru ?i Alexandru Mo?anu ?i azi a?teapt? cele ?apte variante de declara?ie, scrise de „autorul" basarabean, dar degeaba. Nici în urm?torii ?apte ani nu se prevede o astfel de descoperire în arhiva personal? a lui Valeriu Matei, a?a cum nu se prevede ?? g?seasc?, în arhiva sa, documentele de salarizare a fostei jurnaliste de la ziarul P.F.D.-ist „Mesagerul", Tamara Gorincioi, din perioada 1995-2001, c?ci, din cauza lipsei acestora, dânsa ridic? azi o pensie lunar? de 600 de lei moldovene?ti, atât cât cheltuie?te so?ia „dublului acad." în 600 de secunde de shopping la Magazinul „Nr.1" din Chi?in?u. Nici Vlad Pohil?, redactorul-?ef interimar al „Mesagerului" din perioada 1998-2001, ajungând la etapa prepensionare, n-a reu?it s? ob?in? de la Valeriu Matei aceste documente de salarizare, sub?iindu-i considerabil viitoarea pensie. Mai r?mâne de precizat dac? în genere Valeriu Matei a transferat în perioada respectiv? vre-o iot? la Fondul de pensii, dac? nu cumva banii destina?i viitoarelor pensii ajungeau în alte buzunare. La aceste ?i alte întreb?ri ar putea r?spunde doar Instan?a judec?toreasc? care nu se va autosesiza niciodat?, fiind necesar? cel pu?in adresarea în Instan?? a pensionarilor de la fostul ziar de succes, „Mesagerul".

În fine e bine s? ?tim c? aceast? minciun? cu privire la asumarea dreptului de autor al Declara?iei de independen??, inventat? ?i lansat? în repetate rânduri de c?tre Valeriu Matei, i-a fost de mare folos în ob?inerea mai multor titluri, premii ?i distinc?ii de pe ambele maluri de Prut, fel de fel de beneficii materiale, dar ?i avantaje de considera?ie politic?...
Valeriu Matei î?i asum? ?i intrarea TVR-ului în Basarabia în anul de gra?ie 1990, când R.S.S.M. mai f?cea parte din U.R.S.S., ?tiind bine c? altor oameni, mai curajo?i, le apar?ine acest merit, printre ei ?i curajosul ministru de atunci al telecomunica?iilor, Timofei Andros.

VII. Enigmatica demisie din februarie 1993

Am mai spus-o public: punctul de pornire al pr?bu?irii Mi?c?rii de Eliberare Na?ional? din Basarabia a fost enigmatica demisie, din 2 februarie 1993, a celor patru membri ai Prezidiului Legislativului de la Chi?in?u: Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei, Alexandru Mo?anu, Ion Hadârc?. ?i Mihai Ghimpu, vicepre?edintele Comisiei parlamentare pentru drept, le-a urmat exemplul celor patru, semnând o cerere de demisie, numai c? deputa?ii n-au votat-o. Nici cererea lui V. Nedelciuc, care se bucura de stima agrarienilor, n-a fost votat? din prima. Jurnali?tii „independen?i" de pe ambele maluri ale Prutului, ale Nistrului, precum ?i presa moscovit?, au scris foarte pu?in despre demisie, preferând alte teme decât cea legat? de enigmatica demisie din februarie 1993, iar celor patru demi?i mai bine s? nu le aminte?ti de ea... Niciunul din cei patru demi?i nici dup? mai bine de dou? decenii de la demisie n-a scos un cuvânt, n-a f?cut o cât-de-cât credibil? explica?ie, despre adev?ratele motive ale demisiei lor. Doar Vasile Nedelciuc, pe data de 4 august 2013, a recunoscut public, în emisiunea „Interviuri pentru seri de duminic?", de la „Vocea Basarabiei", c? el a fost ini?iatorul demisiei ?i c? pe Mo?anu ?i Matei i-a convins în trei clipe, pe Hadârc?, mai greu. Protagonistul emisiunii a încercat s? ne conving? care au fost adev?ratele motive ale demisiei: nu mai puteau conduce Parlamentul devenind tot mai grav pericolul de dizolvare (fiind totuna dizolvat cu un an înainte de termen), pentru c? în sal? se formase o alt? majoritate, agrarian? (de parc? pân? la demisie existase o majoritate na?ional? ?i democratic?) care nu mai dorea s? voteze proiectele propuse ?antajând cu organizarea unui referendum de neunire cu România (ar trebui s? în?elegem c? cei patru au salvat Unirea?). Drept c? Vasile Nedelciuc a adiat ?i despre intrarea sa în disgra?ia liderului F.P.M., Iurie Ro?ca, ?i imposibilitatea de a nimeri pe lista acestei forma?iuni pentru urm?toarele alegeri parlamentare, anticipate...

În emisiunea TV de la Unimedia.md din 11 august 2016 Nedelciuc a men?ionat cu o voce mai tare c? una din cauzele principale ale demisiei lor, ?i necesitatea ini?ierii unui nou proiect politic, forma?iunea Congresul Intelectualit??ii, a fost aceea c? to?i patru demi?i nu aveau ?anse reale s? nimereasc? pe listele Frontului Popular. Chiar dac?, în sfâr?it, s-a g?sit ini?iatorul demisiei ?i unele motive ale ei, r?mân convins c? ideea demisiei a fost para?utat? de fo?tii colegi ai lui Lucinschi de la C.C.-ul din Moscova prin oamenii („revolu?ionarii") Moscovei din Bucure?ti la oamenii Bucure?tiului din Chi?in?u, pentru a-i face loc în fruntea Parlamentului omului devotat al Moscovei, Petru Lucinschi. Pe 4 februarie 1993, dup? demisia celor patru, Petru Lucinschi (?i Kremlinul) ?i-au v?zut visul împlinit, instalându-se în func?ia de pre?edinte al Parlamentului, care în acela?i an a înl?turat toate piedicile din calea reînfiin??rii partidului comuni?tilor, adopt?rii legii cu privire la alegerea Parlamentului pe liste de partid, vot?rii unui program de privatizare care a împropriet?rit veneticii pe gratis, preg?tirea alegerilor parlamentare anticipate pe baza listelor de partid, iar în februarie 1994, dup? Congresul românofob „Casa Noastr? - Republica Moldova", aducând la putere agrointersociali?tii cu o majoritate ame?itoare. Ace?tia, în urm?torii ani, prin ho?ii directe ?i incompeten?? cras? au adus la faliment economia Republicii Moldova, stopând toate reformele ini?iate anterior, adoptând o Constitu?ie cu ru?inosul articol 13 despre limba oficial? „moldoveneasc?", care ?i azi împarte societatea noastr? în dou? tabere antagoniste ?i de care ne va salva doar viitoarea Reîntregire.

Judecând dup? ascensiunea economic? ?i social? a „autodemi?ilor" anului 1993, precum ?i dinamica vie?ii urma?ilor lor, unii colegi din primul Parlament au tras concluzia c? „autodemi?ii" au fost bine remunera?i ca s? fac? acest pas riscant. Personal, niciodat? n-am împ?rt??it aceast? concluzie, chiar dac? dup? demisie unii dintre ei ?i-au îmbun?t??it sim?itor calitatea vie?ii lor ?i a urma?ilor lor, neajungând nici azi prea ferici?i, gândurile fiindu-le mereu ap?s?toare... În R. Moldova nu exist? atâ?ia bani care s? echivaleze cu cele dou? decenii de dup? demisie pierdute în mi?carea noastr? spre Reîntregire, spre civiliza?ie ?i prosperare, pentru salvarea acestui fragment de na?iune român? din stânga Prutului. Ceilal?i trei autodemi?i nici dup? dou? decenii de la „enigmatica" lor demisie n-au scos un cuvânt, n-au f?cut o explica?ie la tem?. Dar se merit? s? mai a?tept?m, cine ?tie... P?cat c? cel mai onest dintre to?i, A. Mo?anu, n-a riscat pân? azi s? scrie câteva sute de pagini de amintiri, m?car din perioada proclam?rii Independen?ei pân? la blestemata demisie a celor patru. Cât îl prive?te pe Valeriu Matei, acesta a semnat atunci declara?ia de demisie f?r? a clipi din ochi, n-a avut încotro, iar a doua zi a plecat într-o delega?ie oficial? în Italia ?i tot drumul, tur-retur, se deranja, telefona, noaptea nu putea închide un ochi, sperând c? Parlamentul nu-i va accepta demisia.

Mai bine de ?ase ani trecuser? de la acea demisie dar marele patriot român din Occident, Nicolae Lupan (Dumnezeu s?-L odihneasc?, pe 25.01.2017 a încetat din via??) înc? nu uitase de ea: „?? face s? aduc înc? ? dat? pe tapet numele vulpoiului Piotr Lucinski din interviul lui Valeriu Matei din „România Mare" de la 23 Iulie '99 în care se plânge, cu un fel de lacrimi de crocodil, de autoritarismul amintitului vulpoi. Numai c?, f?r? s? vreau, gândul m? duce la nes?buin?a cu care Alexandru Mo?anu, pe atunci pre?edinte al parlamentului de la Chi?in?u, Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, Ion Hadârc?, deputa?i, ?i-au dat, „precipitat" (!), demisia din posturile pe care le ocupau (sic!). Sic, pentru c?, la mintea pintenatului, un post p?r?sit nu ??mâne niciodat? gol. Anume în urma acelei nes?buite demisii s-a v?zut Piotr Kirilovici aburcat în scaunul de pre?edinte al zisului legislativ de la Chi?in?u! Anume de atunci ?i ?ân? în momentul când scriu aceste rânduri face el, Lucinski, porc?riile antiromâne?ti pe care le face! Cât despre Iurie Ro?ca ?i fronti?tii lui care au votat pentru debarcarea lui „Mateicu??", cum îl dezmierdam vreo ?apte ani în urm? pe Valeric?, crezându-l ?m de valoare na?ional?, de mult nu m? mai mir? virajele ambigui ale mai marelui cre?tin-democra?ilor de la Chi?in?u..."[4].

VIII. Candidat f?r? ?anse la scrutinul preziden?ial din 1996

Dup? alegerile preziden?iale din 1996 (17 noiembrie) candidatul Valeriu Matei, care a acumulat 8,9% din voturile basarabenilor, s-a str?duit din r?sputeri s? nege rolul s?u nefast în scindarea for?elor progresiste na?ionale ?i reformatoare de dreapta, în pierderea scrutinului preziden?ial de c?tre candidatul cu cele mai bune ?anse de victorie pe e?ichierul de dreapta, Mircea Snegur. Mul?i, de pe ambele maluri ale Prutului, au încercat atunci s?-l conving? pe Matei s?-?i retrag? candidatura din b?t?lia f?r? ?anse pentru el în scrutinul preziden?ial. Zadarnice încerc?ri: ori decizia sa ori comanda de participare, a fost de beton! Dou?zeci de ani au trecut de atunci, ?i când sunt puse cap la cap toate informa?iile, analizate de participan?ii la evenimentele politice din to?i ace?ti ani, putem afirma c? varianta de alternativ? „Valeriu Matei - tân?r, vrea ?i poate!" a fost un proiect str?in, promovat prin candidatul Petru Lucinschi ?i oamenii s?i din hotelul „Moldova", atunci privatizat de ace?tia cu bani pu?ini, oameni care au finan?at din gros „alternativa Matei" ?i so?ia acestuia. Majoritatea celor din „echipa de ?oc" a lui Matei, dup? scandalul din hotelul „Moldova" (1999) au în?eles esen?a scenariului str?in ?i inten?ia „actorului" care a jucat rolul secundar în acest scenariu strategic, fiind de fapt al doilea pas dup? „autodemisia celor patru democra?i", din februarie 1993, în realizarea spectacolului strategic numit „Readucerea la putere a g?rzii promoscovite lucinschiste".

Dup? alt scrutin, cel parlamentar din martie 1998, când partidul lui Matei a intrat la guvernare, trei din cei patru mini?tri din partea lui erau oameni ai lui Lucinschi, unul dintre ei, cel al transporturilor, nici nu putea citi textul jur?mântului cu litere latine, atât de „c?rturar ?i intelectual" era... Iar deputatul Tolea Dubrovski-Durakov, selectat de V.M. ca fiind cel mai bun în func?ia de secretar general al partidului, dup? ce devine deputat în „echipa de ?oc", în 1999, trece f??i? de partea lui Lucinschi. În 2001, acesta deja a fost ales deputat pe listele neokominternului, formal, condus de Voronin. Azi, dup? atâ?ia ani ?i atâtea informa?ii despre businessul electoral basarabean cine ar mai risca oare s? diminueze rolul lui Valeriu Matei în scindarea Mi?c?rii de Eliberare Na?ional? din Basarabia ?i readucerea la conducere a for?elor retrograde proruse?ti?

- Va urma -
------------------------------------------------------------
[1] vezi biografia lui Valeriu Matei publicat? în: „Antologia poeziei universale de ast?zi", editura craiovean? Europa, 2014, coordonator Ion Deaconescu). ?i în emisiunea „Acas? la Iurie Matei" (Jurnal-TV din 9 noiembrie 2014
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Matei
[3] vezi http://www.timpul.md/articol/declaratia-de-independenta-a-r--moldova-fost-scrisa-de-un-roman-26557.html
[4] citat integral din: Nicolae Lupan. Însemn?ri de des??rat, Bruxelles, Editura Nistru; Bucure?ti, Editura Semne 2001, p.212-213.

footer