România înseamnă „acasă”!

: Prof. univ. dr. Nicolae Radu; 15 Ianuarie 2017

Evaluare utilizator: 1 / 5

Prof. univ. dr.Nicolae Radu, art-emis Atentatele comise de gruparea Stat Islamic, în special cele din Paris, de la Berlin şi Instanbul, vor determina schimbarea radicală a strategiei geopolitice occidentale, aducând terorismul din nou în centrul agendei internaţionale[1]. În mod cert, lumea este în permanentă mişcare! La fel şi România! Federaţia Rusă se manifestă ca un jucător activ în scena puterii, ştiut fiind că Preşedintele rus Vladimir Putin nu aleargă după fantome! Să fie adevărat că Europa poate îngheţa la ordin?! După Brexit, victoria lui Donald Trump şi căderea guvernului Matteo Renzi în Italia, nimic nu mai poate fi o surpriză. Partidele tradiţionale din Franţa - socialiştii şi republicanii - au căzut în dizgraţie după criză economică din 2008-2009. Atacurile teroriste sângeroase care au lovit recent Europa au pus paie pe foc, după şapte ani de creştere economică anemică, şomaj ridicat, mai ales în rândul tinerilor, şi stagnarea sau scăderea veniturilor pentru clasa de mijloc şi pentru populaţia săracă[2]. Emergenţa jihadismului şi fragilitatea statală din Africa Subsahariană au consolidat rolul de jandarm al Africii al Republicii Franceze în anul 2016[3]. Grupul G.20 confirmă preocuparea pentru eficienţa controlului şi asupra resurselor. China a ajuns în Africa, Statele Unite ale Americii luptă pentru democraţie, în timp ce Orientul Mijlociu încă mai fierbe!

Geopolitic vorbind, România mai are o şansă!

Încă nu se ştie dacă preşedintele ales al S.U.A. „Donald Trump, prieten sau nu al lui Vladimir Putin, va înțelege că linia flancului estic al Europei cuprinde sau nu România"[4]. Reconfigurarea puterilor implică proiecte pe termen mediu şi lung! Liderul de la Kremlin, Vladimir Vladimirovici Putin l-a întrebat pe un elev de 9 ani unde se termină granițele Rusiei; după ce a auzit rostite din gura copilului limitele geografice ale Federației Ruse, l-a corectat spunându-i: „Granițele Rusiei nu se termină nicăieri!"[5]. Să fie întâmplătoare o astfel de poziţie? România, cu păduri furate, cu pământuri vândute, cu tineri valoroşi pierduţi peste hotare, încă mai este o ţară frumoasă! Vede cineva? Realităţile ce se petrec în România trebuie să ne îndemne să privim spre viitor.

Ce se mai poate face?

În timp ce Ruşii îşi cunosc interesele, iar maghiarii surprind prin flexibilitate, ne întrebăm dacă românii îşi mai cunosc interesele naţionale? Mi-ar place să cred că da! Atunci cum a fost posibilă cedarea industriilor strategice către multinaţionale?! „Industria de fire şi fibre, de metale neferoase sau de prelucrarea cauciucului nu mai există. Industria de îngrăşăminte chimice, petrochimia şi industria de utilaj greu au dispărut în ceea mai mare parte. Nici marile combinate construite pe timpul lui Ceauşescu nu au trecut proba timpului. Cum a fost cel de la Timişoara, COMTIM, cele de la Călan, Zlatna, Săvineşti sau Danubiana"[6]. Investitorii străini au cumpărat tot ce se putea cumpăra, dar nu cu intenţia de a dezvolta astfel de industrii, ci doar de a demola şi vinde la fier vechi o industrie capabilă să facă adevărata concurenţa! Cine îşi mai aminteşte de Fabrică de diamante sintetice, de pe Bulevardul Timișoara, nr. 8 A, cunoscută drept Unitatea Militară Specială 0920? Deşi fabrica avea contracte în valoare de circa 240 de milioane de dolari pe an, aceasta a fost distrusă intenţionat, imediat după 1989, tehnologia de ultimă oră ajungând în cele din urmă la fier vechi, iar terenul fiind privatizat şi transformat într-un parc cu tobogane! Realitatea este cruntă! „O presă Quintus de 2000 TF valora 300.000 dolari. În dosarul de privatizare piesa a fost evaluată la 139 de lei" [...]. În fabrica exitau nu mai putin de 21 de prese cu 2.000 tone forță[7]. Acum nu mai este nimic. Ce se mai poate spune?!

Faptele rămân fapte!

Că place sau că nu place, istoria nu iartă! Primul preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte şi executat în Sfânta Zi de Crăciun! Era făcut vinovat de genocid cu 64.000 de victime umane şi de subminarea economiei naţionale! Trecutul ne obligă la reconsiderări şi la o multitudine de întrebări: ce pedeapsă se poate acorda celor ce se fac vinovaţi de jaf la drumul mare?! Comentariile sunt inutile! Nu vânătoarea de corupţi salvează România! Onestitatea, ataşamentul faţă de Neam şi Ţară, Credinţa şi câteva punţi de lagătură spre o lume mai bună. Trebuie să ne readucem aminte de regretatul journalist Octavian Paller, un observator incomod pentru mulţi dintre cei ce gândeau la o Românie capitalistă: „primul lucru care a fost privatizat în România este interesul naţional. În România există doar demagogi, trăgători de sfori şi indivizi puşi pe căpătuială. România a devenit ţara mătuşilor, ţara soacrelor, ţara nepoţilor, ţara cumnaţilor... nu se poate, e o bătaie de joc inadmisibilă! Mai aparţine România, României?!"[8]. Răspunsurile pot fi multiple!

Ceaţa este tot mai deasă!

Considerând că se impune nevoia de adevăr, nu putem să nu ne întrebam: ce lăsăm în urma noastră? Nu am pretenţia că ştiu multe! Mulţi dintre dumneavostră au făcut ceva pentru această Ţară. Worldrecordsacademy.org[9]. înscrie Casa Poporului, respectiv Palatul Parlamentului, pe locul al II-lea în lume, după clădirea Pentagonului ca suprafaţă, dar ca volum, prima. În 1989 costurile clădirii, cu peste 1.100 de camera dispuse pe 12 etaje, erau estimate la 1.75 miliarde dolari, iar în 2006 la 3 miliarde de euro[10]. Lucrările au fost efectuate de circa 20.000 de oameni, mulţi dintre aceştia rezervişti mobilizaţi în economia naţională şi militari în termen. „La începutul anilor '70 au fost construite marile artere care legau cartierele de centrul oraşului: Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina sau Calea Moşilor. În această perioadă a fost înregistrat un record de locuinţe construite în Capitală. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, în perioada 1971-1980 au fost date în folosinţă 2.938 de blocuri de locuinţe, cu 65% mai mult decât în deceniul anterior. În anii '80 au fost finalizate 2.653 de blocuri, pentru că după căderea regimului comunist numărul de proiecete să fie redus considerabil, până la circa 800 de blocuri în perioada 1991-1999"[11]. Recunoştinţa?! Răspunsurile le are oricare dintre dumneavoastră distinşi cititori, cu precădere cei a căror existenţa a parcurs ambele sisteme.

Bate clopotul Costică?!

Guvernanţii strigă hoţii! În zadar însă, cine mai crede că hoţii sunt hoţi?! Se aude că nu mai puţin de 10 miliarde de lei au fost „pierduţi" de tehnocraţi pe drum într-un singur an de guvernare. Îmi este greu să cred că o astfel de sumă poate să dispară peste noapte! „Faceți singuri calculele... ce s-ar fi putut face cu 10 miliarde lei, pierduți pe drum de tehnocrați"?[12] Paradoxul este că în România se fură din 1989 încoace şi încă mai există de furat! Fiecare se orientează după cum poate, după funcţie şi după putere. Adevărul este că am avut o Ţară bogată! Cine este de vină pentru declinul României? Proastă guvernare! Unde sunt banii?! Cine sunt vinovaţii?! Dacă o biată mamă fură un salam pentru copiii flămânzi primeşte 4 ani cu executare, în timp ce 10 miliarde rătăciţi... câteva luni, cu „suspendare", dar fără recuperarea pagubelor materiale. Contează!

România sub zăpezi!

Declaraţii sforăitoare, demnitari încazarmaţi prin birouri, priviri degerate fixate în studiouri TV, promisiuni goale de cele mai multe ori! Bunul Dumnezeu nu ţine cu păcătoşii! O ninsoare uşor încrâncenata a încurcat aşteptările unor aleşi! Nu mai puţin de 70 mii tone de material antiderapant BIO era pregătit pentru intervenţii în forţă! Maşini colorate, angajaţi filmaţi în salopete scoase de la stoc! Cât o să fi costatat toate acestea?! Ce mai contează, când 18 km au fost parcurşi într-o oră şi 30 de minute?! Din fericire, pompierii, poliţiştii au fost şi sunt mereu la datorie! Totuşi, unde sunt rezervele de sare şi nisip?!

Curentul bate puternic!

Manageri de spital destituiţi pentru nonculoarea puterii, R.A.T.B. decapitat, alţi directori aleşi pe sprânceana!! Se schimbă ceva?! Da! Codul galben merge spre cel portocaliu, poate roşu! Oamenii îngheaţă, şcolile stau închise! Mai nou, suntem sfătuiţi să rămânem baricadaţi în case! Cu puţin noroc, poate iese soarele şi alungă zăpada! Ce poate să mai înţeleagă bunica Zamfira?!

Cu ce a greşit România?!

Ameninţările vin de pretutindeni! Terorismul înseamnă singura ameninţare?! Doamne fereşte de cutremur sau de lovituri cu bombe! Îmi doresc să nu avem parte de lucruri urâte! Îmi doresc să avem identitate şi peste 50 de ani. Socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă! Timpul nu ne aşteaptă! Ce este de făcut? Interes pentru România, respect faţă de Istoria Neamului, „unitate în cuget şi în simţire"! Să nu uităm că optimismul românului nu se stinge la prima adiere de vânt! Ce ne-a mai rămas? Credinţa şi speranţa, cum spunea un bun prieten!

Cine are nevoie de adevăr?!

Aşa cum am mai amintit, majoritatea românilor trăiesc sentimente confuze: un amestec de tristeţe, decepţie, ruşine, umilinţă şi furie. Drumul spre „democraţie" s-a soldat cu efecte secundare nebănuite: prietenii dinamitate, familii destrămate, apariţia unor postrevoluţionari agresivi şi lipsiţi de scrupule, a unor noi specii de oportunişti. Anxietatea, suspiciunea, culpabilizarea, vânătoarea de vinovaţi, măsurarea gradului în care suntem pătaţi macină, din păcate, din ce în ce mai mult conştiinţele, disponibilităţile constructive. Starea de insecuritate individuală, declinul demografic şi deteriorarea stării de sănătate a populaţiei şi îmbătrânirea acesteia, emigrarea tineretului instruit şi superdotat ce nu mai are loc de muncă în ţară, diminuarea solidarităţii naţionale şi a responsabilităţii civice, diminuarea interesului pentru muncă, insuficientă consacrare, pe toate componentele, a societăţii civile şi absenţa unei clase de mijloc puternice, nu fac nimic altceva decât să accentueze starea de vulnerabilitate, de anemie ce cuprinde domeniul social, în ansamblul său. Un distins cercetător[13] confirmă faptul că: „trăsătura esenţială a românilor este neîncrederea în oameni. Preocuparea pentru binele altora nu depăşeşte zona familiei. Şi tot românii caută puterea socială [...]. Românii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolenţa (bunăvoinţa, preocuparea pentru binele celor cunoscuţi), hedonism (căutarea plăcerii), stimulare (căutarea noului) şi autodeterminare (autonomie/independenţa), dar aparent, pentru a face o impresie bună, se pot prezenta ca acordând importanţă acestor valori. Românii au însă scoruri ridicate la realizare (a arăta că sunt competenţi), putere (a obţine statut social) şi conformism (la normele existente)".

Ce să înţelegem din toate acestea?

Oamenii nu mai ştiu să zâmbească! În fapt, nu mai pot să zâmbească! Creditele sunt tot mai apăsătoare, locurile de muncă tot mai greu de păstrat. Studii? Valoare? Experienţa?! Cine te recomandă?! În pofida hedonismului sau a benevolenţei noastre, vremurile par a nu se schimbă niciodată! Acoperiţi sau descoperiţi, „pleacă ai noştri, vin tot ai noştri"! Domni grizonaţi par tot mai des loviţi de spionită! Distinse duduiţe cocoţate prin copacii puterii se doresc delicate, dar confundă datoria faţă de Ţară cu jocul cu bulgării de zăpadă prin curţile imperiale! Poliţiştii sunt loviţi în cap cu parul, dar cine să condamne?! Intimidează culoarea verde atât de tare încât nimeni nu aude, nimeni nu vede?!

„Teoria conspiraţiei" nu este un punct credibil pentru o Românie înconjurată de promisiuni şi de neprieteni, dar uitată de mai marii Europei când este vorba de fapte. Gândurile mele nu doresc să fie interpretate drept „declaraţie de război"! Polemica nu ajută, aşa cum nu ajută nici vrajba dorită a fi între români! Iarna este prezentă şi vremurile sunt tot mai incerte! În condiţiile în care clopotul întârzie să dea semnalul revenirii la realitate, buna credinţă nu este suficientă! „Băieţii deştepţi" au dovedit şi dovedesc că nimic nu este întâmplător! Trăim într-o lume tristă, agresivă şi zgomotoasă în care manipularea ţine loc de „pâine şi circ", iat minciuna este ridicată la rang de virtute! În pofida neajunsurilor, marcate de neputinţe sau naivităţi controlate, mă bucur să spun că pentru mine, asemenea multor cetăţeni ai Ţării, destinul României înseamnă şidestinul meu[14].

Evaluare:

( 1 Rating )

România înseamnă „acasă”! - 1.0 out of 5 based on 1 vote