Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ing. Eugen Statnic, Germania   
Vineri, 23 Decembrie 2016 21:22

Ing. Eugen Statnic, art-emisEugen Statnic s-a n?scut pe 30 iunie 1929 în s. Pripiceni-R?ze?i, Rezina. A crescut în sudul Basarabiei, la ba?tina p?rinteasc?. Dup? refugiul din 1944, absolv? Politehnica din Timi?oara. Activeaz? în România, ob?inând succese remarcabile în construc?ia de televizoare (1960-80). Apoi - ?i în Apus (1982-2011), devenind un specialist de talie mondial? în electronic?, domeniul „surse ?i sisteme de lumin?". Istoric autodidact (cu o bibliotec? unicat, dar ?i cu abilit??i ?i cuno?tin?e unice în domeniu), a publicat în România (2014) ?i în Republica Moldova (2015) sinteza istoric? „P?rin?ii r?zboaielor". Este ini?iatorul ?i sus?in?torul financiar al edit?rii lucr?rii de popularizare „Din istoria veche a Basarabiei" (Bac?u, 2014). Ajuns? ?i în Republica Moldova, cartea a generat un mare interes, fiind, totodat?, apreciat? cu premiul Salonului de Carte de la Chi?in?u (2015). Aceasta l-a determinat s? preg?teasc? o edi?ie aparte pentru Basarabia, completat?, dar ?i cu un tiraj care, potrivit dlui Statnic, s? ajung? „pentru toate bibliotecile, ?colile ?i bisericile române?ti dintre Prut ?i Nistru, întru luminarea tineretului, ca el s? cunoasc? trecutul Basarabiei, în spiritul adev?ratei istorii a ei". Eu m? consider suflete?te „r?ze? din Orhei", care exact dup? 80 de ani (1931-2011) am rev?zut locul na?terii, satul Pripiceni-R?ze?i, pe care îl purtam în suflet a?a cum l-am cunoscut din povestirile mamei mele, Nadejda (1900-1997), prima mea înv???toare, enciclopedia mea, c?reia îi datorez via?a, s?n?tatea, lumina min?ii ?i puterea sufletului, adic? totul", afirm? domnul Eugen Statnic într-o scrisoare c?tre „Cuvântul".

Pentru mine „acas?" înseamn? locul unde am v?zut lumina zilei ?i am f?cut primii pa?i pe lungul drum al vie?ii, locurile de care se leag? primele amintiri. Din povestirile mamei ?tiu de Pripiceni, de Trife?ti, unde rude ne erau familia preotului Emilian Barb?ro?ie ?i veri?orii Cleopatra, Nil ?i Lidia; de Scor?eni, unde preoteas? era sora tat?lui meu, Larisa, so?ia preotului Mârza, ?i veri?oara Lilica-Agnes; de Chi?telni?a, de unde se tr?gea profesorul de teologie Ilie Tocan, cu so?ia Raisa ?i b?ie?ii Nicolae, Victor ?i Leonid cu care am fost prieteni toat? via?a de dup? refugiul din 1944. ?tiu de Cini?eu?i, de Saharna, de Peci?te ?i Oli?cani, de Horodi?tea de lâng? ?âpova, dar ?i de "c?lug?rii din stânca Nistrului", unde dup? 80 de ani m-a condus dna Iftodi din Lalova, în toamna lui 2011. „Acas?", este pentru mine casa în care m-am n?scut, lâng? frumoasa biseric? din Pripiceni, unde am fost botezat la 1 iulie 1929 ?i unde azi p?store?te p?rintele Serghei Cozma Botnari din Mateu?i de Jos ?i care în fiecare duminic? cite?te în pomelnic numele preotului Arcadie (1893-1982) – tat?l meu care, timp de ?apte ani (1924-1931), a preo?it la Pripiceni, iar mama a fost înv???toare la ?coala primar? din sat. Peste patru ani, în septembrie 2015, am rev?zut, cu emo?ie, înc? o dat? Pripicenii, unde împreun? cu profesorul Vasile ?oimaru am participat la o slujb? în biserica nu prea plin? cu enoria?i. Suflete?te, pentru mine Pripicenii sunt "acas?", ca ?i Orheiul, dar ?i toat? Basarabia.

R?bdarea mamei mi-a dat temelia cunoa?terii

Mama a fost primul meu dasc?l, înv???tor, profesor ?i prima mea enciclopedie, o enciclopedie vie, cu multe pagini nescrise. O chinuiam pe mama cu zeci de întreb?ri zi de zi ?i an de an, de când m? ?tiu. Noi am fost patru copii - Larisa (1921), Valeriu (1923), eu (1929) ?i Victoria (1941). Cum în anii 1933-1936, înainte de a merge la ?coal?, cei mai mari erau la liceu la Chi?in?u ?i, respectiv, Bolgrad, eu eram "singur" acas? ?i am beneficiat de toate cuno?tin?ele mamei. Mama a fost ?i primul meu profesor de istorie, c?ci anume de la dânsa am cunoscut legendele biblice, via?a lui Hristos, dar ?i legendele vechilor greci, adic? legendele olimpice: Samarineanul milostiv, Neputinciosul din Capernaum, Nunta din Cana Galileei, Muntele Golgota, Gr?dina Ghetsimani; eroii de la Troia, despre cele ?apte minuni ale lumii, Sparta, Atena, Maraton ?i Olimpia, cu to?i zeii... ?i toate acestea înainte de a merge la ?coal?, pe 15 septembrie 1936. R?bdarea mamei mi-a dat temelia cunoa?terii ?i mi-a turnat în suflet pentru totdeauna bun?tatea ?i mila.

Se cheltuiesc zeci de miliarde pentru a se ajunge la o societate numit? „multi-culti", un om f?r? r?d?cini, f?r? opinie, f?r? cuno?tin?e de istorie, un individ incult, ateu, f?r? aspira?ii, o marionet? pe scena politic?, u?or de manipulat

P?rin?ii, bunicii ?i str?bunicii mei sunt to?i din sudul Basarabiei, eu tot de la mama ?tiind multe despre ei, doar c? acestea le-am aflat mult mai târziu. Pe linie patern?, to?i înainta?ii au fost preo?i, începând cu Grigore (1780-1831), care, la 1806, a venit cu armata lui Kutuzov ca preot militar, iar dup? r?zboi a fost r?spl?tit cu o mo?ie de 60 de desetine la Eschipolos, un sat moldovenesc de pe malul lacului Sasâc, la sud de vechiul or??el Tatarbunar, acolo unde se termin? Valul lui Traian (el începe la Prut, lâng? Vadul lui Isac, ?i, dup? 127 km, ajunge la lacul Sasâc). Cum la fiecare sfâr?it de limes (sistem de ap?rare roman era statornicit? cel pu?in o cohort? într-un castru - lag?r) militar fortificat, este sigur c? acest castru s-a aflat pe vatra satului Eschipolos. O jum?tate a acestui nume e turceasc? (eski = vechi), iar alta - greceasc? (polos / polis = ora?), ceea ce ne spune c? la 1484, când turcii au cucerit Chilia ?i Cetatea Alb?, localitatea exista. Am scris mai mult despre Eschipols ?i Pripiceni, aceste dou? sate fiind ba?tina sau patria mic? a str?bunicilor mei ?i a mea. Copiii ?i nepo?ii mei sunt apatrizi, adic? ei nu mai au patrie, deoarece, actualmente, ?coala ?i societatea din mai multe ??ri europene elimin? din educa?ie sentimentul apartenen?ei etnice ?i leg?tura sufleteasc? cu patria, urm?rindu-se minimalizarea rolului credin?ei ?i al con?tiin?ei na?ionale... Se cheltuiesc zeci de miliarde pentru a se ajunge la o societate numit? „multi-culti", un om f?r? r?d?cini, f?r? opinie, f?r? cuno?tin?e de istorie, un individ incult, ateu, f?r? aspira?ii, o marionet? pe scena politic?, u?or de manipulat. Mediile audio-vizuale fac educa?ia pe aceast? linie a turbo-capitalismului dominat de o oligarhie financiar? care poart? necontenit r?zboaie, chipurile, întru ap?rarea p?cii, distrugând ??ri întregi ?i omorând milioane de oameni nevinova?i pentru a impune regimurile dorite, marionete pe scena mondial?.

În neamul meu s-au amestecat români moldoveni dintre Prut ?i Nistru, ru?i (veni?i în Basarabia dup? 1812 pentru a se sim?i aici st?pâni), o prin?es? polonez?, un profesor german, dar ?i români dintre mocanii - ciobanii din p?r?ile Sibiului -, care, dup? anul 1300, au devenit locuitori b??tina?i, mai ales în câmpia Chiliei, dar ?i în tot Bugeacul, ba chiar pân? la Bug, Nipru, în Crimeea ?i Caucaz. ?i nu numai ca transhuman?i, adic? p?stori care se mutau sezonier cu turmele lor spre locuri cu p??une mai m?noase, ci ?i ca locuitori a?eza?i în sate vechi ?i s?la?e / a?ez?ri vremelnice. Ei tr?iau / tr?iesc de peste 25 de genera?ii la Dun?rea de Jos, de la Giurgiule?ti pe Prut pân? la Palanca pe Nistru... la Vulc?ne?ti, Coliba?i, Cartal, Babele, Frec??ei, Împu?ita, Barta, Ci?meaua V?ruita, Potcoava, B?neasa, Fântâna Zânelor, Valea Perjei, Dumitre?ti, Eschipolos, Mahala (Noul Caragaci), S?r?ria, S?rata, Satul Nou, Frumu?ica, Minciuna sau Furata, Pl?cinta, Ro?ia. Dar acolo existau ?i câteva sate cu nume turce?ti: Erdec-Burnu, Ceama?ir, Hagi Curda, Cioburciu, Buduri, Cioara-Mârza, Kizil, Anadol, Kitai sau Batâr, ca ?i unele rebotezate, dup? 1812, cu nume ruse?ti: Borisovca, Furmanca, Pocrovca, Novo Selivca sau Cosa.

Dac? a? fi copil?rit doar la Pripiceni, a? fi ?tiut numai româna, a?a cum o vorbeau, cu 90 de ani în urm?, r?ze?ii respectuo?i fa?? de mazili. Gra?ie îns? faptului c? am copil?rit în sate sud-basarabene, am înv??at de la al?i copii, cât de cât, s? vorbesc ?i în alte limbi: bulg?re?te (în anii 1932-1935) - la Cuporani (azi Rivna), dialectul hahol al limbii ucrainene (anii 1935-1939) - la Martaza; nem?e?te (în 1939-1941) - la S?r?ria. Sub ocupa?ia din 1940-´41 a trebuit - în ?coala deja sovietic? - s? înv??, timp de un an, ?i limba ucrainean? (oficial?), iar limba rus? am început s? o înv?? la Tighina, continuând, în anii 1941-´44, la Chi?in?u, chiar în curtea Liceului „B. P. Hasdeu": în pauz? elevii or??eni conversau ruse?te, ca noi, colegii lor de clas?, veni?i de la ?ar?, s? nu fi în?eles chiar totul...

Mi se pare necesar ?i util s? mai relatez ceva despre unele detalii privind înv???mântul din Basarabia, c?ci, ca ?i multor altor, mi-a influen?at decisiv via?a ulterioar?. La liceul men?ionat aveam colegi cu nume autentice basarabene, uneori ?i pitore?ti: M?m?lig?, M?lai, Castravete, Chistol, Roadedeal, Hrib, Scurtu, Chioru, Barb?ro?ie, Pl?m?deal?, Pl?cintari, Morari, Ciubotari, Botnari, Criv??, Caisân, Gobjil?, Ciomârtan, Costin, ?an?uc, dar ?i Bobicov, Nevzorov, Soloviov, Melnic, Tcacenco, Arzamasov. Precum vorbesc aceste nume, majoritatea elevilor Liceului „B. P. Hasdeu" erau din familii de români moldoveni din Basarabia - inclusiv copii de gospodari de la ?ar?, dar, evident, ?i de preo?i, ?i de înv???tori. Poate, cam 20 la sut? erau basarabeni care aveau ca limb? matern? rusa ?i apar?ineau, în mare parte, la intelectualitatea or??eneasc? de cultur? clasic? rus?, intelectualitate care, a? zice, era nu numai integrat? în societatea româneasc?, ci ?i de orientare net anticomunist?. Înv??au cu noi ?i câ?iva g?g?uzi, ei fiind de orientare româneasc?, unii proveneau din familii bilingve. Am avut ?i câ?iva colegi din Vechiul Regat, mai ales din Oltenia (Diaconescu, V?gâi, Buzuloiu). Nefiind tocmai tari la înv???tur?, ei to?i, nu pricepeam de ce, erau bursieri, ceea ce provoca nemul?umirea noastr?, a elevilor care îndeplineam primul criteriu legal de ob?inere a bursei - media anului ?colar -, dar nu o aveam, totu?i...

Înc? o dovad? a faptului c? înv???mântul secundar în Basarabia (licee, ?coli normale) era de calitate. Dup? 1944, câ?iva ani am comunicat intens cu fo?tii colegi de la fostul nostru liceu „B. P. Hasdeu". De la ei ?tiu precis c? aproape to?i au devenit premian?i la liceele din Muntenia, Oltenia, Transilvania, unii chiar premian?i absolu?i, ?i nu în ni?te comune oarecare, ci la Bucure?ti, Sibiu, Timi?oara, Cluj ?i Bra?ov... nemaivorbind de Târgu Jiu, Pite?ti, Buz?u sau Foc?ani. Elevii no?tri aveau succese deosebite, mai ales la materie de cultur? general?: limba român?, istorie, geografie ?i „dexterit??i", precum erau numite muzica, desenul, sportul ?i limbile str?ine. (Eu, bun?oar?, în anul 1944 vorbeam cursiv rusa, ucraineana, bulgara ?i germana, iar la absolvirea liceului însu?isem bine ?i franceza, italiana, studiate facultativ, ba f?cusem ?i latina pe parcursul a ?ase clase. Engleza am înv??at-o în timpul cursurilor de limb? rus?, devenit?, în România de dup? 1948, obligatorie ?i în institu?iile de înv???mânt superior).

A?adar, din anii de ?coal? f?cu?i în Chi?in?ul de pân? la 1944, am plecat - ?i nu e vorba doar de subsemnatul - cu o preg?tire foarte temeinic?, care, precum ziceam, ne-a ajutat s? fim frunta?i în unele privin?e ?i dup? refugiu, chiar întrecea nivelul de atunci în unele astfel de ?coli din Vechiul Regat ?i din Transilvania. Faptul se explic? în mare parte, cred, prin aceea c? noi eram mult mai puternic motiva?i pentru a ob?ine cuno?tin?e cât mai temeinice. Deoarece ne d?deam bine seama c? f?r? astfel de cuno?tin?e, chiar dac? nu ar fi venit urgia din 1944, nou?, unor tineri din Basarabia - o provincie nu numai c? periferic?, ci ?i doar nu de mult revenit? acas?, ba înc? ?i fiind una care r?mânea puternic influen?at? de elementele subversive cominterniste - ne-ar fi fost nu tocmai u?or s? ne afirm?m, s? concur?m cu absolven?ii liceelor din Vechiul Regat. Iar dup? ce, în 1944, ne pomeniser?m refugia?i, aceast? din urm? împrejurare a devenit absolut indiscutabil?. Dar nivelul intelectual relativ înalt al multor tineri basarabeni de atunci se explic?, f?r? nicio îndoial?, ?i prin influen?a benefic? din partea culturii clasice ruse. C?ci, chiar dac?, dup? Unire, acei tineri au avut norocul de a nu mai tr?i nemijlocit în spa?iul acestei culturi, valorile ei îi influen?au - cu deosebire, prin contactele cu marea pleiad? de basarabeni care î?i f?cuser? studiile în Rusia ?i, deci, aduseser? cu ei foarte multe din cultura clasic? rus?. ?i e de datoria tinerilor de azi ?i de mai apoi ca s? cunoasc? bine ?irul acestor mari nume de compatrio?i (ca ?i faptele lor nobile): Constantin Stere, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan, Vasile Stroiescu, Pavel Gore, Vladimir Her?a, Petre Cazacu, Ion Pelivan, Ioan Halippa, Nicolae Casso, fra?ii Alexandru ?i Carol Cotru??, ?tefan Ciobanu, Daniel Ciugureanu, Elena Alistar, Petru Corobceanu, Alexei Mateevici, Emanuil Catelli, Gurie Crosu ?. a. To?i ace?tia au activat, au luptat, au votat cu pre?ul vie?ii, la vremea tulbure de dup? declan?area revolu?iei, în anii de teroare bol?evic? 1917-1918 în Basarabia. Pân? ?i marii boieri basarabeni, despre care Nicolae Iorga zicea c? sunt rusifica?i, au fost cu neamul ?i patria: D. C. Moruzi, A. Murafa, N. Zubcu-Codreanu, Z. Ralli-Arbore, Constantin Cristi, Pavel Dicescu - o adev?rat? nobilime.

Fiind vorba despre str?mo?i, consider potrivit s? aducem aici la cuno?tin?a tinerelor genera?ii - ?i cu ajutorul unor date concrete, statistice - ceva informa?ie despre condi?iile în care românii moldoveni din Basarabia au tr?it, dup? ce Imperiul Rus a înghi?it partea de est a Moldovei istorice.
La 1810 românii constituiau 90% din popula?ia Basarabiei, iar rutenii ?i lipovenii - mai pu?in de 7%, sau 33 mii de suflete. Deci, între Nistru ?i Prut ru?i înc? nu erau „nici de s?mân??". Primii ru?i care au început s? se a?eze în vechea Moldov? au fost dintre cei veni?i cu armata lui Kutuzov ?i Ciceagov. Este drept c? nu pu?ini ru?i ajungeau ?i anterior în Basarabia, dar întotdeauna veneau cu r?zboi. A?a a fost în: 1711, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1834, 1848-1849, 1853-1856, 1877-1878, 1914-1918, 1940-1941, 1944-1945. Am num?rat zece r?zboaie ruso-turce (dar unii istorici vorbesc de 13 sau chiar 15 asemenea r?zboaie) când zeci ?i sute de mii de solda?i înfometa?i, vara ?i iarna, au t?b?rât peste Basarabia ?i întreaga Moldov?, au s?r?cit poporul, au distrus satele ?i ora?ele, au siluit ?i au înfometat popula?ia mereu sc?zând? din cauza foametei, molimelor ?i uciderii. ?tim c? dup? 1812 au fost coloniza?i / adu?i 33 mii de bulgari ?i g?g?uzi, dându-li-se 565 mii desetine de p?mânt (o desetin? = 1,09 ha). În anii 1814-1842 au venit cam 10 mii de germani care au întemeiat în Bugeac 25 de colonii, ei primind 353 mii desetine. Dup? 1829 în sudul Basarabiei au fost adu?i ?i cazaci - a?a-numita "Kazacie Novorosiiskoe Voisko", formând vreo 11 stani?e c?z?ce?ti, inclusiv Volontirovca, Staro-Cazacie, Mihailovca, Acmanghit, Nicolaevca, Divizia, Sofian, cu cca 4000 de lupt?tori plus 22 mii de membri ai acestor familii. Dac? la primul recens?mânt rusesc din anul 1817 în Basarabia erau 3726 familii de evrei cu cca 19 mii de suflete, la 1858, num?rul evreilor era deja de 78751, iar la 1897 – de 228168 suflete. În mai multe localit??i evreii deveniser? chiar majoritari. Astfel, la 1911 în târgurile Hânce?ti, Telene?ti, C?l?ra?i ?i altele câteva cota evreilor ajungea la 70%, în Chi?in?u ea constituia 51,7% din totalul locuitorilor, iar la Tighina, Orhei, B?l?i, Soroca evreii constituiau 33-47%. De regul?, ei de?ineau controlul asupra comer?ului, mai ales cu b?uturi alcoolice tari.

Ru?ii au p?truns treptat - cu armata, administra?ia, poli?ia, justi?ia, intelectualitatea, dar ?i prin nobilime, c?ci ?arul a d?ruit mo?ii uria?e (peste 600000 desetine), în cazurile unor fo?ti generali sau guvernatori, ele fiind de tocmai 15-30 mii de desetine. Dar înc? la 1746 s-au a?ezat la Vâlcov ?i Jibrieni primii lipoveni (ru?i de rit vechi), 1055 de persoane primite de beglerbegul cet??ii Chilia. A fost o ac?iune mai mult politic? decât umanitar? din partea Turciei, ca urmare a conferin?ei de la Nemirovo din 1738. Unii ru?i de rit vechi (satroobrea?ti / staroobread?y) s-au a?ezat (pe la 1750-1770) ?i la Ia?i, al?ii - în Delta Dun?rii. Conform datelor statisticianului de stat, colonel A. Za?ciuc, num?rul ru?ilor ar?ta astfel: la 1861 erau 17.517, în 1869 - 21.443, iar în 1897 - tocmai 154.825 mii de persoane, o cifr?, de altfel, contestat? de unii speciali?ti, ca V. Butovici. La acela?i an 1897 în Basarabia erau 104 mii de bulgari, 57 mii de g?g?uzi ?i 61 mii de germani, dar ?i 380 mii de ucraineni ?i ruteni (la sudul ?i, respectiv, la nordul guberniei).
În 1930, din 2 864402 locuitori ai Basarabiei 1.610.757 erau români, 351 912 - ru?i, 314 211 - ruteni ?i ucraineni, 204 858 - evrei, 163 736 - bulgari, 98 172 g?g?uzi, ?i - 81.089 - germane. Jude?ele cu cea mai mult? popula?ie român? erau: Orhei (87%), L?pu?na (78%), Soroca (76%), B?l?i (74%). În jude?ele dinspre sud cota românilor era: de 54% la Tighina, 51% la Cahul, 33% la Ismail ?i doar 19% - la Cetatea Alb?. În jude?ul Hotin români erau 36%.

La cedarea for?at?, în 1940, a Basarabiei, Bucovinei de Nord ?i a ?inutului Her?a, din 3.779.414 locuitori ai teritoriilor luate de U.R.S.S., 2.179.604 (57,67%) erau români. Cu toate acestea, V. Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S. (adic? o slug? a dictatorului din Kremlin), scria în nota ultimativ? c? aceste teritorii ar fi fost „...locuite în principal de ucraineni", ace?tia de fapt constituiau atunci doar 22,17% din toat? popula?ia. ?i a?a se poate scrie istoria (de înving?tori!!!). Iar înving?torii vor scrie întotdeauna istorie... A?adar, s? re?inem: de la 6% sau 36 mii de slavi, în totalul popula?iei Basarabiei la 1812, peste 100 de ani acest num?r constituia deja aproape 800 de mii, adic? mai mare de tocmai 23 de ori, în timp ce num?rul românilor a crescut de la 400 de mii la 1 mil. 600 de mii, adic? doar de patru ori.
Not?: Textul este o adaptare dup? un dialog Eugen Statnic - Tudor Ia?cenco (Rezina, Republica Moldova).
- Va urma -

footer