Revista Art-emis
Poporul român şi-a luat ţara înapoi PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Duminică, 18 Decembrie 2016 15:57

Eugen Zainea Să sperăm că va dura mai mult decât în 2012

Incep prin a exprima o emoţionată apreciere a înţelepciunii dovedite la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 de poporul român. Ea este net superioară celei pe care i-o conferă, în cea mai mare parte, presa, analiştii, „elitele intelectuale" (autoimpuse şi tocmai de aceea false) şi bună parte dintre oamenii politici. Poporul roman s-a dovedit capabil, asemenea celui britanic în iunie, a celui american în noiembrie, să facă o analiză a starii naţiunii de mai mare calitate şi acurateţe decât analiştii cu pretenţii şi ifose, să identifice concluziile corecte din această analiză şi să exprime un vot în consecinţă, care să fie în concordanţă cu interesele reale ale României şi ale neamului românesc. Tocmai de aceea şi pentru că în ultimul meu articol dinaintea alegerilor, „Un vot foarte important"[1] făceam o analiză amănunţită şi profundă a acestei stări şi enunţam şi concluzii, îndrăznind să exprim şi speranţe în acest sens, dau o înaltă apreciere votului exprimat în 11 decembrie de o largă majoritate a acelui segment al românilor cu drept de vot care şi l-a şi exprimat şi care, în ce mă priveşte, îmi dă sentimentul de satisfacţie pentru că majoritatea compatrioţilor .demonstrează că au aceleaşi abordări, preocupări şi îngrijorări pentru destinul României şi al acestui popor pe care le am şi eu.

Nu pot să nu am mulţumirea personală de a fi făcut (şi transmis pe mail corespondenţilor mei în ziua de 6 decembrie) o proiecţie a diferitelor scenarii posibile (funcţie de intrarea sau nu în parlament a formaţiunilor care aveau mari emoţii, U.D.M.R. şi P.M.P.) şi o previziune cu privire la rezultatele cele mai probabile ale partidelor. Fac precizarea că pe scenariul care lua în calcul intrarea în parlament a U.D.M.R. şi P.M.P., am estimat că la urne P.S.D. şi ALDE vor primi 50% din voturi, iar după redistribuire, ar trebui să le revină statistic 56% dintre mandate. Rezultatele reale după numărarea a 99,82% dintre voturi arată că P.S.D. şi ALDE au obţinut (media voturilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor) 51,44% din voturi (o eroare de predicţie de 3,1%), iar după redistribuire ar trebui să obţină 56% (media scorului după redistribuirea statistică a voturilor exprimate pentru Senat şi Camera Deputaţilor pentru entităţi care nu au depăşit pragurile impuse de lege fiind de 55,78%, adică o eroare de predicţie de 0,4%!). Pentru a reaşeza rezultatele votului din 11 decembrie la locul exact care li se cuvine, trebuie făcute câteva precizări strict necesare:

- numărul real al cetăţenilor români cu drept de vot NU este de peste 18,9 milioane, aşa cum este el în mod fals înscris de Autoritatea Electorala Permanentă în Registrul Electoral. El nu poate fi acesta fiindcă nu corespunde cu datele reale ale populaţiei României. În 1989, această populaţie era de circa 22,5 milioane. Pentru cei care, cum este cazul meu, urmăresc periodic datele statistice, inclusiv cele, foarte îngrijorătoare, referitoare la evoluţia stării demografice, nu este un secret că, de 27 de ani-dar este un fenomen care era deja instalat dinainte de 1989-, în fiecare lună, fară excepţie, numărul decedaţilor este mai mare decât al celor născuţi vii. Aceste valori nu sunt lineare de-a lungul anului, având variaţii sezoniere, dar media lunară a descreşterii de populaţie din aceste cauze naturale în aceşti 27 de ani a fost de cca 7.000-7.500 de persoane. Or asta înseamnă o scădere naturală de populaţie de 84-90 de mii de persoane anual. Ceea ce în 27 de ani înseamnă o scădere de 2,27-2,43 milioane de persoane. Este cifra cea mai controlabilă de la care putem face aprecieri exacte ale populaţiei reale a României la această dată, fiindcă recensământul nu a fost capabil-şi în parte şi din cauze obiective- să ne ofere nici până acum date credibile. Rezultă că dimensiunea reală credibilă a populaţiei României în acest moment este puţin peste 20 de milioane de suflete. Dintre aceştia, circa 4 milioane sunt persoane sub vârsta de 18 ani (e foarte interesant că statistica noastră, în metodologiile ei actuale, nu permite calcule exacte ale populaţiei cu drept de vot, fiindcă limita de categorie de vârstă care include vârsta de 18 ani, prevăzută de ea, este de 16 ani, nu de 18!).

Rezultă că Registrul Electoral nu are cum să cuprindă, pe date reale, demonstrabile, verificabile, deci credibile, imensa cifră de peste 18, 9 milioane! Cum, dintre cei 16 milioane de cetăţeni cu vârsta de peste 18 ani-inclusiv cei plecaţi din ţară-, circa 3 milioane sunt cei plecaţi, dintre care sunt cuprinşi în statistica A.E.P. cca 0,6 milioane, rezultă că, în mod real, cifra românilor care pot vota în România este de cca 13 milioane, la care s-ar adăuga cei 0,6 milioane din afara graniţelor. Din această ultimă categorie, au votat pe 11 decembrie puţin peste 100 de mii de persoane. Prin urmare, cifra reală a votanţilor identificaţi cu precizie şi care au în mod efectiv posibilitatea de a-şi exercita dreptul de vot este de maximum 13,6 milioane! în această situaţie, cei cca 7,5 milioane de votanţi reprezintă, din cifra reală, un procent de prezenţă la urne de 55,1%, ceea ce nu e totuna cu cca 40%. Fac precizarea că la alegerile din 8 noiembrie din Statele Unite (nu doar prezidenţiale, fiindcă s-a ales şi Camera Reprezentabţilor şi o treime din Senat) NU au participat mai mult de 55% dintre alegătorii cu drept de vot. Rezultă că şi legitimitatea conferită de corpul electoral majorităţii P.S.D. şi ALDE, informală, dar anunţată ca atare cu mult înaintea datei alegerilor, este considerabil mai mare decât se încearcă deja de unii "analişti" (a se vedea Sorin Roşca Stănescu) şi este similară legitimităţii parlamentelor din statele cu vechi tradiţii democratice, în care, de regulă, participarea la urne nu este mai mare de 55%;
- majoritatea de peste 45% obţinută de PSD în ambele camere ale parlamentului este cea mai mare de la alegerile din 20 mai 1990;
- una dintre cele mai semnificative constatări, cu o încărcătură cu totul specială este aceea că pentru prima dată după 1989, PSD, cu scorul de cca 39%, este partidul care obţine cel mai bun rezultat în Ardeal şi Banat, care a fost dominat timp de 27 de ani de dreapta. Acest scor este aproape dublu faţă de cel obţinut de PNL. Impreună cu ALDE, P.S.D. obţine în Ardeal şi Banat cca 43% din voturi, faţă de numai cca 31% obţinute de P.N.L. şi U.S.R.;
- din cele două observaţii anterioare, rezultă cât se poate de limpede că populaţia din aceste regiuni istorice ale României, asupra cărora se concentrează în ultima vreme tot mai multă atenţie externă (nu din categoria celor bine intenţionate!), care nu a putut trece neobservată agresiunea verbală hungaristă oficială din ultimii ani şi interesul aparte al Ungariei faţă de Ardeal şi de rezultatul alegerilor, manifestat prin prezenţa în această parte a României în săptămâna dinainte de alegeri a preşedintelui, primului ministru şi preşedintelui parlamentului din Ungaria, a perceput P.S.D. şi ALDE drept reprezentanţii politici adevăraţi şi legitimi ai românilor ardeleni şi bănăţeni, care s-au situat cel mai aproape de sentimentele, dorinţele, preocupările, îngrijorările şi speranţele lor, drept reprezentanţii autentici ai românismului şi ai interesului naţional românesc.

Plecând de la această ultimă constatare, responsabilitatea P.S.D., ALDE şi a conducătorilor lor este imensă. Ei trebuie să resimtă, să interpreteze şi onoreze aşa cum se cuvine marea încredere şi marile speranţe pe care românii ardeleni şi bănăţeni le-au pus în aceste două formaţiuni politice. Şi. înainte de orice, să nu facă gesturi care ar putea fi interpretate de această categorie de români drept o trădare.
Această afirmaţie este generată de informaţiile vehiculate deja că, în ciuda majorităţii importante, P.S.D. ar fi tentat să o amplifice prin atragerea UDMR la guvernare. Ca vechi şi atent analist, sunt perfect conştient în special de impactul în planul imaginii externe, în presă şi în mediile politice, al unui asemenea gest. Pe de altă parte, mesajul explicit transmis de popoarele lumii, exprimat în ultimele şase luni fără echivoc prin vot în Marea Britanie, Statele Unite, Italia şi România, este împotriva internaţionalismului globalist, în favoarea interesului naţional, de respingere a principiului mincinos şi găunos al „corectitudinii politice". Nu ar fi deloc potrivit ca tocmai în acest moment şi exact după ce P.S.D. şi ALDE au primit o enormă investiţie politică, morală, de suflet românesc, prin votul românilor ardeleni şi bănăţeni să răspundă acestui val de încredere şi speranţă prin concesii regretabile făcute "corectitudinii politice". În spiritul mesajului de unitate şi de reconciliere naţională, nu este de condamnat un acord politic cu UDMR de sprijin de principiu din parlament de către U.D.M.R. al unui guvern P.S.D.+ALDE, dar care să nu prevadă participarea la guvernare a U.D.M.R. şi nicio concesie majoră pe principii (de genul renunţării la definirea în Constituţie a României drept stat unitar naţional şi indivizibil). Altfel, ar fi o palmă nemeritată cu care P.S.D. ar răspunderii speranţei pe care Ardealul şi Banatul, pentru prima dată în 27 de ani, şi le-au pus în P.S.D. şi ALDE.

În acest articol, mă voi mai referi la o singură problemă care ar putea răsturna rapid o stare de lucruri pe care, la vot, poporul roman a demonstrat că o doreşte: revenirea la normalitate, la coeziune naţională şi socială. Este vorba de propunerea de prim ministru cu care P.S.D. va merge la consultările de la Cotroceni. De la început trebuie să spun că mă număr printre cei care au afirmat din prima clipă că dosarul instrumentat de D.N.A. în urma referendum-ului din 29 iulie 2012 de demitere a lui Băsescu, vizând în mod clar USL şi în special P.S.D. şi pe organizatorul din partea P.S.D. a acelei campanii, Liviu Dragnea, este un dosar de comandă politică, fără niciun suport de drept, o răzbunare mizerabilă şi un exemplu cum nu se poate mai clar de folosire inadmisibilă a justiţiei ca poliţie politică, drept instrument de executare a adversarilor politici ai puterii politice a unui anume moment istoric. Am protestat public în nenumărate rânduri, aducând argumente zdrobitoare în sprijinul acestei afirmaţii, de la implicarea abuzivă a D.N.A. în această anchetă, care nu numai că nu trebuia să existe, dar nu avea nimic de-a face cu obiectul de activitate pentru care a fost înfiinţată D.N.A., la abuzurile incredibile comise de zecile de procurori în cursul instrumentării. În mod evident, dosarul este unul politic, probe nu există, fiindcă nu au cum să existe, iar Liviu Dragnea este nevinovat şi a suferit o condamnare politică. Fiindcă acuzaţia este absurdă: faptul că din poziţia sa a mobilizat cetăţenii la vot! Când, în orice stat democratic, asta este una dintre atribuţiile unui politician. Că totul a fost anapoda, fabricat şi fals în acest dosar o dovedeşte un argument pe care n-am remarcat să-l fi invocat mulţi analşti.

În cadrul U.S.L., care a iniţiat procesul suspendării, din partea P.N.L., de organizarea campaniei s-a ocupat, alături de Liviu Dragnea... Eduard Hellvig. Adică directorul numit de dl Iohannis în fruntea S.R.I.! Nu ştiu dacă dl Hellvig a depus măcar mărturie în acest dosar. Deşi, dacă ar fi fost ceva nelegal în chemarea cetăţenilor la vot, răspunzător de eventualele ilegalităţi ar fi trebuit să fie şi dl Hellvig. Şi, oricum, domnia sa ştie foarte bine că nimic din ce a făcut la acel moment U.S.L. nu a fost ilegal. Fiindcă U.S.L. şi Liviu Dragnea şi Eduard Hellvig au îndemnat cetăţenii să-şi exercite un drept constituţional şi o obligaţie civică. Dacă parchetul ar fi vrut să se autosesizeze, ar fi trebuit mai degrabă să o facă împotriva lui Băsescu, care din poziţia de preşedinte suspendat a instigat populaţia să nu folosească un drept constituţional şi să nu-şi exercite o obligaţie civică, mai ales ştiind că, în mod neconstituţional şi ilegal, la presiuni externe, se impusese condiţia de cvorum. Iar, agravant, Băsescu era într-o poziţie dublu ilegală, fiind şi în incompatibilitate, fiind direct interesat în cazul votului de destituire. Deci, condamnarea lui Dragnea nu are nimic de-a face cu justiţia. Ea va trebui, la un moment dat, revizuită, în primul rand pentru ca justiţia să-şi spele imaginea, pe care şi-a murdărit-o grav prin acea sentinţă, să ne arate că a redevenit independentă şi că merită să credem în imparţialitatea ei.

Dacă dl Iohannis ar fi inteligent (dar nu este), (dacă ar fi echilibrat, dar a dovedit contrariul), (dacă ar fi măcar înţelept, dar nu avem motive să-l suspectăm pe nedrept de înţelepciune), (dacă ar fi interesat cu adevărat de imaginea României ca stat de drept, dar de doi ani, în calitate de preşedinte acţionează contrar acestei idei), dacă în sfârşit, ca preşedinte, ar vrea să fie preşedinte conform Constituţiei, al tuturor românilor, nu al Alinei Gorghiu şi al „guvernului meu", după palma răsunătoare pe care poporul roman le-a administrat-o în 11 decembrie, domniei sale, dlui Cioliş şi Alinei Gorghiu, ar avea ocazia perfectă să-şi salveze imaginea în faţa noastră şi să răspundă dorinţei de unitate naţională şi coeziune exprimată prin vot de acest popor, cerând domnia sa, public, Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii (în noua lui componenţă, nu în cea cu Văsălie Dănileţ, Alina Ghica şi Oana Hăineală!), reanalizarea în regim de urgenţă şi casarea-unică şi evidentă soluţie-a sentinţei la care mă refer. Şi ar putea să facă această solicitare în regim de maximă urgenţă, pentru două sentinţe scandaloase şi care au acoperit de ruşine justiţia română. Sentinţele împotriva lui Liviu Dragnea şi a doamnei Rarinca. Dacă ar face acest gest (de care, sincer vorbind, eu nu-l cred capabil, dar oricând mai sunt posibile şi minuni), dl Iohannis ar putea intra în istorie. Fiindcă ar face un gest similar cu cel făcut de forţele politice spaniole din întregul spectru după moartea lui Franco şi revenirea la democraţie, pactul de la Moncloa. Şi s-ar şi spăla de păcatele care s-au acumulat deja în aceşti doi ani în memoria colectivă a poporului român şi care sunt şi unul din multele elemente care au condus la votul din 11 decembrie.

Evident, Liviu Dragnea are merite incontestabile în elaborarea programului de guvernare şi în adoptarea şi impunerea strategiei de campanie, o strategie a echilibrului, bunului simţ, a evitării mahalagismului şi a confruntării ca din tranşee cu cei care îţi sunt adversari politici, nu duşmani personali. Este de apreciat, de salutat şi de ţinut minte reacţia echilibrată şi inteligenta a P.S.D. şi ALDE, a lui Liviu Dragnea, a Gabrielei Firea şi a lui Călin Popescu Tăriceanu la mârlănia stupefiantă a neinvitării lor la parada şi recepţia prilejuite de Ziua Naţională, al cărei pretext nici măcar nu se susţine, în condiţiile în care la cele două evenimente a fost invitat odiosul penal Băsescu! În mod normal, Liviu Dragnea ar fi perfect îndreptăţit să revendice şi să ocupe demnitatea de prim ministru, după acest triumf electoral. Mai ales că, dincolo de considerentele morale, există şi suficiente argumente de drept care demonstrează că nominalizarea lui nu ar fi, nici din punct de vedere legal, de refuzat. Sper, însă, că Liviu Dragnea va înţelege că insistenţa, perfect justificată şi moral şi legal, de nominalizare a sa ar fi o greşeală politică, atâta vreme cât senţinţa, politică şi nedreaptă, împotriva sa există şi nu va fi anulată de justiţia română însăşi. Fiindcă ar da şansa nesperată unui PNL pe cale de dizolvare, să-şi găsească o salvare în acest moment şi un prilej de ignorare a gravelor probleme interne şi să-l facă să renască, artificial şi temporar, pe ceea ce ar fi o eroare politică a P.S.D. care ar putea compromite în parte uriaşul capital politic acumulat de P.S.D. şi ALDE în ultimul an.

O nominalizare şi impunere a lui Liviu Dragnea ar fi justificată, dar în aceste condiţii ar anula şi şansa de declanşare din acest momente a unui proces de clarificări în justiţia română şi de revizuire a sutelor de sentinţe fundamental nelegale, pronunţate la comandă politică şi în dosare fabricate. Orice astfel de demers ar fi asimilat cu abuzul comis de Iohannis după ce a devenit preşedinte pentru a răsturna sentinţa în dosarul casei însuşite cu acte false. S-ar putea spune că măsurile de tip sanitar cuvenite în acest moment pentru a recredibiliza justiţia sunt generate de prezenţa lui Liviu Dragnea în fruntea guvernului şi de interesul lui personal, nu de nevoia poporului de dreptate, de adevăr, de imparţialitate a justiţiei, de garanţia pe care suntem justificaţi să o cerem că România e un stat de drept, nu o ţară supusă dictaturii bunului plac, abuzului celor puternici şi al instituţiilor de forţă. Şi ar face, măcar practic dacă nu tehnic, imposibilă obligatoria reparaţie morală la care are dreptul Liviu Dragnea din partea justiţiei române, nu cerută şi obţinută la C.E.D.O. Ceea ce ar fi grav, fiindcă ar putea să fie o piedică în relansarea şi dezvoltarea României în viitor, normală şi pe temelii solide, inclusiv pe temelia redevenirii ei ca stat de drept. Cu atât mai mult cu cât, personal, am speranţe că garantul independenţei justiţiei, C.S.M., în noua sa componenţă, va fi cu adevărat ceea ce trebuie să fie. Mai ales că există şi soluţii care să lipsească pe cei care au creat şi doresc cu orice preţ divizarea poporului român, opoziţia de tranşee, de arme şi de muniţie pentru a continua un război pe care, altminteri, ar putea spera să-l perpetueze.
------------------------------------
[1] Un vot foarte important http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3902-un-vot-foarte-important.html

footer