Revista Art-emis
Un vot foarte important PDF Imprimare Email
Ing. Eugen Zainea   
Joi, 08 Decembrie 2016 15:08

Eugen Zainea Au mai rămas numai câteva zile până la alegerile parlamentare din 11 decembrie. Care, în opinia mea au o miză foarte importantă. Poate, după alegerile din 20 mai 1990, sunt alegerile cu cea mai mare miză, presiune asupra alegătorilor şi cu cele mai mari consecinţe pentru poporul român. Motiv pentru care fiecare dintre participanţii la vot trebuie să mediteze cu cea mai mare responsabilitate la opţiunea pe care o va face în cabina de vot. Voi încerca în cele ce urmează să argumentez aceste afirmaţii, astfel încât cititorii să realizeze importanţa momentului. Nu ştiu câţi dintre cei care citesc aceste rânduri, în general dintre români, sunt conştienţi de marea gravitate a situaţiei în care se găseşte în acest moment România. Fiindcă după aproape 27 de ani de „tranziţie" buimacă, dar conştient şi premeditat organizată şi dirijată cu mână de fier din afara graniţelor, ţara nu mai e stăpână decât pe o foarte mică parte din avuţiile cu care a fost binecuvântată de Dumnezeu şi pe care înaintaşii, conduşi ades de lideri patrioţi şi responsabili (ceea ce nu este şi cazul celor actuali) au reuşit, inclusiv în vremuri tulburi şi presărate cu primejdii, să le gospodărească şi sporească.

În cea mai mare parte, zăcămintele minerale au fost încredinţate prin concesionări dubioase (de fapt, aproape făcute cadou!) unor companii străine. A trecut deja ceva vreme de când, spre exemplu, trebuia, conform contractului iniţial, renegociată ridicola redevenţă în schimbul căreia Austria devenea, nu se ştie până când, dar după datele geologice, până la epuizare, stăpână pe rezervele româneşti de ţiţei şi gaze naturale şi nu avem cunoştinţă să se fi restabilit o cât de aproximativă echitate în acest domeniu. Industria ţării este o palidă umbră, o caricatură a ceea ce a fost ea într-un trecut nu tocmai îndepărtat. Şi nu mai e capabilă să mai asigure nici în mică parte necesităţile de bunuri ale populaţiei, necum să mai fie sursa marilor exporturi pe pieţele întregii lumi, cea superdezvoltată inclusiv. În schimb, unii par a fi foarte mândri de exporturile uriaşe de deşeuri metalice, în care a fost transformată fosta pomenită industrie, respectiv de buşteni şi cherestea din munţii despuiaţi ai României, fiecare dintre aceste „exporturi" valorând anual spre un miliard de euro, cea mai tragică expresie a iresponsabilităţii conducătorilor vânzători nu doar de valori nepreţuite, ci în primul rând de ţară! Un cunoscător al domeniului ne atrage atenţia că în 10 ani, s-ar putea să nu mai putem vorbi de români proprietari de terenuri agricole în propria lor ţara! Un alt foarte bun cunoscător, economist de clasă, domnul Călin Georgescu, - autor în anul 2008, la solicitarea guvernului de atunci, al unei foarte oneste, serioase şi profesioniste strategii de dezvoltare economică a ţării, dosită foarte bine de cârmuirile ulterioare -, ne spune, şi are, din nefericire, foarte mare dreptate, că România, practic, nici nu mai e o ţară, ci o uriaşă corporaţie. Însă una dominată de străini, care ne stăpânesc în proporţie (deocamdată, dar, vorba optimistului, se poate şi mai rău!) de 60%!

În aceste condiţii, pare a fi cât se poate de normal ca noii „proprietari" ai României să decidă şi conducătorii. Aşa că să nu ne mirăm că în Corporaţia lucrului bine făcut, jupân ne e domnul Iohannis, cel care a ajuns să privatizeze până şi sărbătoarea naţională. Nu e vorba doar de sfidarea din acest an, când a decis cum a vrut muşchiul dumnealui cine are şi cine nu drept de participare la paradă şi la recepţia de la Cotroceni, nu la cea privată, de la una din cele şase case iohannis-iene! Mulţi s-ar părea că au uitat de gestul ignobil de anul trecut, când invocând un pretext ipocrit şi mincinos, a ignorat, pur şi simplu, marcarea sărbătoririi Zilei Naţionale! După cum nu mai e cazul să ne mai mirăm că ajuns, ca o odraslă răzgâiată de bani gata, să aibă (ştim prea bine în ce condiţii de diversiune şi manipulare) jucăria mult visată, „guvernul meu", l-a instalat în frunte pe unul dintre exponenţii nici măcar ascunşi ai Corporaţiei, care a alcătuit o echipă guvernamentală din funcţionari inferiori ai acesteia! Numai că, trebuie să le atragem atenţia celor, posibil foarte mulţi, care nu au observat, că obrăznicia Corporaţiei a atins o asemenea dimensiune încât nu-i mai e de ajuns că oricum a infiltrat partidele tradiţionale cu agenţii ei, dar a decis, ca să ne fie lucrurile clare, să-şi înfiinţeze chiar propriul partid! Alcătuit din „oameni noi". Corporatişti, adică! Cu interese multe şi mari în slujba acestei Corporaţii.

N-ar fi vorba doar de doamna Matilde Clotilde, cetăţean străin şi dublu director corporatist şi direct profitoare a uneia dintre marile înşelătorii căreia i-a fost victimă ţara pe care vrea să o „salveze" de corupţie. E vorba şi de foarte mulţi alţii, cu acelaşi statut. Unii dintre dumnealor catindaţi la mandate în parlamentul care, probabil, ar trebui privatizat şi el de Corporaţie. Cum ar fi doamna Oana Bizgan Gayral. Care, înainte de intervalul-scurt-în care a încercat să fie întreprinzător pe cont propriu, a fost unul dintre managerii Lafarge Ciment din România. (Probabil asta, şi nu „tehnocraţia", a şi recomandat-o pentru postul de consilier al viceprim-ministrului Borc, fost director general al Lafarge! Şi fiindcă tot era atât de competentă, a fost împinsă instantaneu în trei Consilii de Administraţie - bănoase! - ale unor întreprinderi, încă de stat, din subordinea vicelui pe care îl consilia!). Evident, e mult mai sigur aşa. Să-ţi ai propriul partid, şi el privatizat. Alcătuit, precum instituţiile militare, din membri devotaţi ierarhic Corporaţiei care le asigură bunăstarea net superioară celei a naivilor români votanţi! Un partid care nici măcar nu se mai fereşte să-şi mascheze preferinţele ades flagrant opuse celor ale cetăţenilor pe care vrea să-i „salveze" şi cărora, totuşi, în acest scop, e nevoit să le cerşească votul! Dovada? Atunci când chiar şi doamna Matilde Clotilde a arătat realism şi onestitate şi, realizând că nu pot fi ignorate peste trei milioane de semnături de cetăţeni votanţi pe o petiţie, a afirmat public că e firesc să se ofere poporului român dreptul, constituţional dealtfel, de a decide prin referendum modificarea articolului 48 din Constituţie, astfel încât să definească fără posibilitate de interpretări familia ca fiind unirea unui bărbat cu o femeie, a fost prompt şi vehement atacată de nişte candidaţi la parlament ai Corporaţiei, partizani feroci ai „drepturilor minorităţilor sexuale"!

Şi tot legat de Corporaţie, de partidul ei de salvamari şi de candidaţii pentru parlament, un lucru pe care doar puţini-cei care sunt în mod special interesaţi de astfel de „amănunte"- l-au putut remarca. Voi oferi cititorilor numai o parte dintre numele celor care candidează din partea Corporaţiei la alegerile din 11 decembrie: Gabriel Seidler, Adrian Echert, Wilhelm Schuster, Christian Schuster, Mirela Iank, Adrian Wiener, Nuți Findrihan, Irina Wagner, Leonid Gorczynski, Siegfried Kloyber, Antonio Andrusceac, Anca Sawaia, Dominic David Teleki, Giuseppe Rino Sachetti, Marciana Ozmen. Şi, cum spuneam, sunt doar o parte... Nu vi se pare cam mult pentru un singur partid? Oare o fi considerând Corporaţia că au dispărut chiar toţi românii din ţara lor, să-i considere, oare, pe toţi la fel de corupţi precum nedemnii conducători care i-au vândut România sau, cel mai probabil, este conştientă că în românii obişnuiţi, necorporatişti, nu are cum să aibă încredere, neavînd pârghiile prin care să-i poată controla? Oricum, apariţia bruscă pe o astfel de listă a unui număr atât de mare de „pseudonime" este de natură să ne oblige să devenim vigilenţi, fiindcă este mult prea asemănătoare unei liste asemănătoare (Ana Pauker, Luka Laszlo-Vasile Luca, Alexandru Nicolski, Pantelei Bodnarenco-Pantiuşa, rebotezat Gheorghe Pintilie, Nikanov-Nicolau, etc. ), atunci impusă fără alegeri la cârma ţării, ocrotită fiind de o armată de ocupaţie... Sau poate că nu ştim încă noi că, vorba unui cântec celebru al unui mare şansonetist francez, „inamicul este aici" sub forma unei noi armate de ocupaţie? Oricum, marea majoritate a românilor cred că sunt conştienţi de cauzele care au împins România, în special în ultimii 10 ani, în fundătura mizerabilă la care a fost condamnată până acum. Şi, sper, au luat act de faptul că, aşa cum spuneam într-un studiu amplu, totuşi lumea se mişcă. În Marea Britanie, în Statele Unite, în Italia, în Franţa, poate şi în Germania. Şi, de ce nu, şi în România!

În Statele Unite, Donald Trump a obţinut victoria lui spectaculoasă cu două lozinci: „Make America great again!" adică „Să facem din nou America mare!" şi „Drain the swamp!", adică „Să curăţăm mlaştina!". Visez cu ochii deschişi la gândul că şi poporul roman şi-ar putea însuşi pe 11 decembrie două lozinci similare. Chiar putem, depinde de noi, să facem din nou România Mare ! Să curăţăm mlaştina! În ceea ce priveşte mlaştina, ea e reprezentată şi în România, ca şi în Statele Unite, de oligarhia dominantă pană acum şi de cei care, din afara graniţelor, îi stau în spate şi o mână. Pentru a curăţa, deci, mlaştina, trebuie să desfiinţăm două binoame. De unul se vorbeşte atât de mult încât tot românul ştie din cine este alcătuit. Şi, mai ales, că a ajuns să strunească şi să călărească ţara în slujba Corporaţiei. Numai că el va fi demontat de la sine, dacă ne vom îngriji, la vot, să demontăm noi primul binom, de care mai puţină lume vorbeşte. Şi care lucrează tot pentru Corporaţie. Cel pe care îl voi numi binomul Ciolannis. Asta presupune, între altele, să intezicem accesul în parlament al partidului privat al Corporaţiei. Chiar este posibil. Acum, mai mult decât oricând. Fiţi siguri. O dovedeşte panica ce a cuprins-o pe Alinuţa. De unde, în urmă cu câteva săptămâni, „se dădea bărbată", afirmând, ritos, că dacă P.N.L. nu va face majoritatea care să dea ţării un nou guvern Cioloş îşi va da demisia din fruntea partidului, acum, în săptămâna care ameninţă să pregătească patimile pentru reprezentanţii în România ai Corporaţiei, a lăsat-o un pic mai moale, schimbând placa. „Dacă nu facem majoritatea parlamentară, răspunderea nu este doar a Alinei Gorghiu". Haideţi, deci, să facem România din nou Mare. Să curăţăm mlaştina! Acum! Aşa să ne ajute Dumnezeu.

footer