Revista Art-emis
Uniunea European?: un r?u necesar? PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Miercuri, 30 Noiembrie 2016 21:50

Corneliu Vlad, art-emisAniversarea lui 2016 în România a fost 100 de ani de la intrarea ??rii în Marele R?zboi. Un sacrificiu de un milion de vie?i pierdute de glon?, foamete, priva?iuni, tifos exantematic. Dar s-a f?cut România Mare. Ei ?i? Drept pentru care nici oficialit??ile, nici - altfel - gure?a noastr? societate civil?, nici presa atât de atent? la toate mondenit??ile de duzin? nu s-au sinchisit prea mult de istoricul eveniment.

Aniversarea lui 2017 va fi 10 ani de la intrarea României în Uniunea European?. Celebrarea a ?i început, în fel ?i chip. Articole elogioase, calcule ?i bilan?uri cu multe cifre: cât s-a dat, cât s-a „atras", în euro. A?a, ie?im bine. Dar privatiz?rile c?tre firme (sau chiar state) europene-surori, prin care ni s-a destr?mat economia ?i s-a îngro?at armata de ?omeri nu se pun? Dar muntele de limit?ri, contigent?ri, restric?ii, normative etc., de care nu doar omul obi?nuit, dar nici cel instruit habar nu are, nu intr? la socoteal?, la pasiv? Dar tot mai ampla paranghelie proeuropean? nu are cum acoperi notele discordante care, dac? le aduni, nu sunt nici ele pu?ine sau neînsemnate. Zilele trecute, bun?oar?, am aflat, c? potrivit unor reglement?ri europene, cercet?torii români sunt onora?i, pentru proiectele la care lucreaz?, cu câte 3 sau 7 euro/or?, în timp ce pentru aceea?i treaba, al?i cercet?tori, tot europeni, iau câte 20-30 euro/or?.
?i: România e avertizat? c? ar putea fi pedepsit? pentru c? o lege oblig? marile magazine s? aib? la raft peste 51 la sut? produse române?ti. Europa cea Unit? ne oblig? a?adar s? mânc?m mai pu?in din propria traist?, trebuie s? cump?r?m de-afar?, de la parteneri. Sub pedeaps?. ?i nu una oarecare, c?ci îi zice infringement, pe engleze?te, chiar dac? în U.E. n-a mai r?mas nicio ?ar? care s? mai aib? engleza c? prima limba oficial?.

Alta: Terenurile agricole din România sunt vândute str?inilor, pardon, europenilor, într-o veselie. Dar nimeni nu ?tie cât s-a vândut, cât a mai r?mas - nici ministerul Agriculturii, nici Uniunea Notarilor Publici, poate c? nici cadastrul, nici jude?ele, nici serviciile.

?i înc? una: trei milioane de români au profitat de liber? circula?ie prin spa?iul U.E. pentru a-?i afl? o via?? mai bun?. Iar în zece ani au trimis acas? (acas? la ei, nu în bugetul na?ional) 52 miliarde de euro. Mult? Foarte mult. Socotelile arat? îns? c? dac? ar fi stat acas? ?i ar fi avut ce munci pe potriva preg?tirii lor, folosul pentru ?ar? ar fi fost mult mai mare.

Istoricii Florin Constantiniu ?i Dinu C. Giurescu, economi?tii Ilie ?erb?nescu ?i C?lin Georgescu, dar ?i al?ii, au descris pe larg dezastrul de ast?zi al României: în mai pu?in de trei decenii de libertate ?i democra?ie, între care un deceniu de apartenen?? la U.E., ?ar? a fost mai jefuit? ?i mai sec?tuit? decât în sute ?i sute de ani de istorie, dela întemeierea Principatelor Române încoace. C?lin Georgescu scria din nou zilele trecute: „România nu mai de?ine nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corpora?ie. Capitalul str?in este cel care de?ine puterea, de?ine peste 60% din activele ??rii, peste 50% din profit ?i ceea ce este cel mai grav: st?pâne?te pârghiile strategice, de condus, ale ??rii: industria de petrol gaze, distribu?ia de energie... nu ne mai apar?ine".

S? fie, atunci, de r?u c? am intrat în U.E.? Nu, fereasc? Domnul, U.E. putea s? fie chiar o man? cereasc? pentru români. Numai c?... Toat? istoria rela?iilor noastre cu U.E. e ciudat?. A fost tot timpul ?i r?mâne într-o t?cere stranie ?i total? felul în care s-a tocmit ?i învoit aderarea. Iar de ani de zile nu afl?m nimic nici despre vreo vorbire româneasc? în U.E. privitoare la afirmarea la Bruxelles a vreunui interes de-al nostru. Îns? nici nu e de mirare de vreme ce, abia zilele trecute, ?ara a aflat, de la însu?i ?eful statului, c? nu are o strategie post-aderare U.E. Este Uniunea European? vinovat? pentru acest dezastru? În loc de r?spuns, o vorba româneasc?, pe cât de cinic? ?i vulgar?, pe atât de în?eleapt? ?i potrivit? revolt?toarei st?ri de fapt de ast?zi: de vin? nu e atât cine încearc?, de vin? e cine se las?.

footer