Revista Art-emis
Morala de campanie PDF Imprimare Email
Ing. Eugen Zainea   
Miercuri, 30 Noiembrie 2016 21:10

Eugen Zainea, art-emisÎn ultimii ani, cetăţenii României au fost realmente bombardaţi cu o adevarată campanie, chipurile „anticorupţie", declanşată iniţial de fostul preşedinte Traian Băsescu. Datorită „succesurilor" obţinute în plan politic de acesta împotriva adversarilor, cu sprijinul unei părţi a justiţiei şi al instituţiilor de forţă, campania a fost preluată din mers de domnul Iohannis, care i-a adăugat nuanţe şi lozinci noi. Cum pare, de acum, absolut firesc, trânta cu corupţia devine mai însufleţită, cu accente vehemente, violente chiar, în această perioadă de campanie electorală. Crezând domnia sa că astfel de ieşiri „dau bine" la opinia publică, dl Iohannis a învăţat un termen pe care îl foloseşte din ce în ce mai des în intervenţiile sale: „penalii". Numai că fie şi cea mai sumară trecere în revistă a ocaziilor în care a utilizat în ultima vreme această expresie dovedeşte că în capul dumisale există grave confuzii relative la înţelesul exact al termenului. Foarte recent, purtătoarea de cuvânt a dlui preşedinte a anunţat că Liviu Dragnea, Victor Ponta şi Călin Popescu Tăriceanu nu figurează pe lista invitaţilor la parada militară şi la recepţia oferită cu ocazia zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Pentru a justifica acest gest reprobabil (ţinând cont că este vorba de persoane care deţin funcţii de demnitate publică-deputaţi, senatori, doi dintre ei fiind liderii a două partide parlamentare care, potrivit sondajelor, au şanse foarte mari de a alcătui după alegeri o coaliţie deţinând majoritatea în parlament, care l-ar obliga constituţional pe dl Iohannis să le atribuie guvernarea şi să le accepte propunerea de prim ministru-) nu doar la adresa persoanelor în cauză, ci chiar şi la adresa sărbătorii naţionale în sine, care-sperăm-nu a fost încă „privatizată" de domnul Iohannis precum oarece case din Sibiu, se furnizează explicaţia că „este vorba despre nişte criterii care au stat la baza întocmirii listei cu invitaţi şi nu pot şi nici nu vreau să vă ascund faptul că în constituirea acestor criterii care au fost luate în calcul bineînţeles că în primul rând este vorba despre criteriul ca acea persoană să deţină o funcţie în stat, dar să şi respecte nişte criterii de integritate, iar aici vorbim despre inexistenţa unor probleme penale".

In acest caz, avem de-a face cu mai multe probleme. De principiu. Fiindcă două dintre persoanele în cauză sunt cercetate în dosare penale sau au în curs procese pe rolul instanţelor. Numai că noi ştiam că într-un stat de drept, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea de către instanţe a unei condamnări definitive şi irevocabile. Deci, nici măcar folosirea termenului „penali" nu este motivată şi acceptabilă în absenţa unei astfel de hotărâri, cu atât mai puţin folosirea ca pretext pentru măsuri discriminatorii de genul celei la care ne referim. (Ca să nu mai vorbim că, aşa cum vom discuta ceva mai departe, în cazuri „speciale", chiar şi sentinţele definitive şi irevocabile se pot dovedi a nu fi atât de...definitive şi, mai ales, irevocabile. Evident că nu pentru oricine. În orice caz, nu pentru omul simplu, de pe stradă. Fiindcă, vorba fabulistului, egalitatea este pentru dulăi, nu pentru căţei...). Dar decizia dlui Iohannis este atât de bizară şi, am zice, impulsivă şi hazardată încât, dacă ar fi să aplicăm aceeaşi măsură pentru toată lumea, ar trebui să constatăm că atât parada, cât şi recepţia ar trebui să se desfăşoare în absenţa dlui preşedinte! Şi asta nu atât din cauză că dumnealui era, potrivit modului său de gândire şi interpretare, cât se poate de „penal" atunci când a candidat la preşedinţie-fiind judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un dosar de incompatibilitate, în care (ce întâmplare!), pronunţarea a fost amânată succesiv până după alegeri, domnul Iohannis fiind... achitat după ce devenise preşedinte!
Ci fiindcă şi în momentul de faţă, domnul preşedinte se află într-o situaţie cel puţin paradoxală şi stânjenitoare. Pentru că domnia sa a fost condamnat definitiv şi irevocabil prin sentinţa unei Curţi de Apel să restituie o casă dobândită (zic instanţele!) prin folosirea de acte false, trebuind să înapoieze şi o foarte importantă sumă de bani („doar" 320 de mii de euro! Din care întreprinzătoarea familie Iohannis a mai cumpărat trei case!) încasată timp de mai bine de un deceniu în urma acestei manopere frauduloase! Şi aici, ajungem la referirea noastră anterioară. Fiindcă domnul preşedinte, moral cum îl ştim, nu este de acord cu sentinţa. Şi, preşedinte fiind, nu pensionar, sau profesor stagiar, medic rezident ori femeie de serviciu, îşi poate permite să nu fie de acord. Aşa că i s-a acceptat accesul la o cale excepţională (nu la îndemâna tuturor, ci doar a celor „aleşi" de...soartă!) de atacare a sentinţei „definitive şi irevocabile". Că doar e preşedinte, nu căţel! Ba, mai mult de atât, fiind dumnealui nemulţumit de faptul că nişte amărăşteni de judecărori braşoveni şi-au permis să-l condamne pe ditamai preşedintele, pentru ca nu cumva să se repete afrontul, a obţinut şi strămutarea procesului la o altă instanţă. Care o fi, poate, mai „mizericordioasă" cu prea descurcăreţul şi apucătorul preşedinte. Numai că şi aici ar fi două mici probleme:
- prima ar fi că, până una-alta sentinţa nu tocmai... definitivă şi irevocabilă e, totuşi, sentinţă, spune că familia prezidenţială s-a folosit de fals pentru dobândirea unui bun care nu i se cuvenea de drept şi de pe urma lui a şi obţinut o grămadă de bănet. Deci, deocamdată, până când om vedea cât de mizericordioşi or fi noii judecători, domnul Iohannis pare a fi penal de-a dreptul! Fără ghilimele;
- a doua ar fi că unui om serios (pe deasupra şi german de naţionalitate!), nu prea îi stă bine, până când această speţă nu va fi rezolvată (şi să sperăm că într-adevăr definitiv şi irevocabil. Şi... nemizericordios!) să se afişeze (şi încă şi cu ţâfnă mare!) în postura de president... moral al statului cu care este în litigiu! Nu de alta, dar asta chiar că miroase (şi încă foarte urât!) a...incompatibilitate!

Şi fiindcă suntem la capitolul incompatibilitate, în care domnul Iohannis pare a fi expert, să mai amintim doar că, în ciuda faptului că, potrivit constituţiei, exercitarea atribuţiei de preşedinte exclude ocuparea altor funcţii :„În timpul mandatului, Preşedintele României [...] nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată (art. 84, alin.1 din Constituţia României"), preşedintele nostru a devenit, după alegere şi depunerea jurământului, membru în Consiliul European pentru Relaţii Externe, alături de alte personalităţi de pe continent, dar fiind unicul şef de stat în funcţie. Şi mai trebuie adăugat că, (evident că e tot o... coincidemţă, ca şi toate celelalte), acest Consiliu numără printre finanţatori pe cine credeţi? Sörös Foundations Network! Dealtfel, până la descoperirea cazului şi izbucnirea recentă a scandalului (când domnul Iohannis a fost, rapid şi discret, radiat din componenţa acestui organism), domnia sa a fost coleg de Consiliu cu George Sörös şi cu fiul acestuia...

Să mai spunem că această retorică a „anticorupţiei" şi a „penalilor", pe lângă că nu prea are legătură, cum demonstram mai înainte, cu definiţia statului de drept, dar devine şi infantilă în astfel de situaţii, mai ales că şi atunci când a decis să-l numească pe dl Cioloş prim ministru al „guvernului meu", acesta avea o plângere penală, tergiversată şi aceea îndelung şi rezolvată, nu mai încape îndoială că tot favorabil, mai ales că ea a fost „rezolvată" (evident că e vorba tot de o simplă coincidenţă!), abia după investirea dlui Cioloş.

Şi dacă atât domnul preşedinte cât şi domnul prim ministru sunt atât de intransigenţi când e vorba de „lupta împotriva corupţiei" („şi dă-i şi luptă, şi luptă şi dă-i!"), de morali şi de... „nepenali", să ne mai mirăm că şi aliaţii domniilor lor în această luptă tragicomică se comportă absolut la fel? Bunăoară doamna Matilde Clotilde Armand, fosta candidată a salvamarilor României la primăria sectorului 1 al Bucureştilor, din poziţia de director în România (şi coordonator şi pentru Bulgaria!) al unei firme franceze, „Egis", s-a numărat printre beneficiarii celei mai mari ţepe suportate de ţara pe care acum, alături de domnul Nicuşor Dan, doreşte să o salveze integral, nu doar pe bucăţi. Anume autostrada „Bechtel". Firma condusă în România şi Bulgaria de dna Matilde Clotilde (activitate duală pentru care dumneaei încasa cam 100 de mii de euro pe an!) a încheiat un contract prin care se angaja faţă de statul român să verifice şi să garanteze pentru corectitudinea, în toate privinţele, a partenerului străin. Inclusiv pentru calitatea lucrărilor, aşa cum chiar dumneaei declara în vremea campaniei pentru alegerile locale: „Eu regret foarte mult acest contract cu Bechtel, noi n-am făcut decât să verificăm că Bechtel face lucrări de calitate şi cantităţile sunt corecte. Regret acest contract, noi am apărat interesele românilor. După ce s-a reziliat contractul cu Bechtel erau multe de făcut. Erau 900 de contracte de chirii pentru organizarea şantierului. Era de făcut inventar pentru tot ce era acolo". Iar verificările au fost făcute cu atâta seriozitate, responsabilitate, competenţă şi, bănuim, bună credinţă încât, dacă nu ne înşeală memoria, o porţiune a bucăţelei de autostradă pe care a catadicsit Bechtel să o realizeze cu bani cât pentru una până la... Paris s-a surpat, de cât de bine a fost construită. Şi controlată! Oare, pentru asta, nu s-ar fi cuvenit o autosesizare a Parchetului, un dosar penal şi nişte condamnări pentru prejudiciile suportate de statul român? Mai ales că valoarea contractului, încasată de la statul român de firma franceză condusă în România şi Bulgaria de doamna Matilde Clotilde a fost de 213 milioane de lei! Poate tocmai de aceea, acum, doamna vrea să salveze întreaga Românie de corupţie... Nu ne rămâne decât să sperăm că românii vor fi suficient de înţelepţi pentru a înţelege că nu astfel de persoane reprezintă soluţia problemelor multe şi grave ale ţării.

footer