Revista Art-emis
Dacian Julien Cioloş sau nimicul absolut (3) PDF Imprimare Email
Eugen Zainea   
Miercuri, 23 Noiembrie 2016 20:39

Gogoşeria electorală„Independenţa" tehnocratului soroşist Dacian Julien Cioloş s-a dezvăluit în întreaga sa splendoare ochilor opiniei publice atunci când a luat sfârşit penibilul balet pe care dl prim ministru a încercat un timp să-l joace, realizând până la urmă că nu-l poate practica la infinit. După ce a susţinut sus şi tare că nu e interesat să se înregimenteze într-un partid, că nu doreşte să candideze la nicio funcţie (oarecum explicabil, fiindcă pe „persoană fizică" e mult mai complicat decât ca „tehnocrat", trebuie să te voteze direct măcar nişte zeci de mii de cetăţeni...), dând de înţeles că nu l-ar mai interesa nici măcar funcţia de prim ministru, a născut compunerea penibilă de corigent fără speranţă numită pompos „România 100". Pe care, neîntârziat, P.N.L. a îmbrăţişat-o, agăţându-se de ea ca înecatul de pai. Transformând-o într-un fel de program politic propriu. După care a început să umple ţara cu bannere de partid cu chipul „tehnocratului independent". Iniţial, acesta s-a făcut că protestează la folosirea numelui lui şi imaginii sale (normal, ca orice "technocrat independent" ce se respectă!). După care a renunţat abrupt la fiţele de fată mare, participând şi la conclavul de partid care l-a ales ca posibil prim ministru şi după 11 decembrie-dar mai rămâne, evident, un „mic" amănunt şi posibil impediment, că ar mai trebui să-l aleagă şi poporul român, la urne, alegând cu un scor consistent partidul care şi l-a agăţat la butonieră, pe post de breloc-, ba chiar şi la mitingul (totuşi, cat se poate de politic!) organizat de P.N.L. în Capitală, pentru lansarea candidaţilor (evident că de partid!) pentru alegerile parlamentare. Bineînţeles că n-a constituit pentru nimeni o surpriză că dl Cioloş a fost rapid asumat şi de asociaţia salvamar-ilor soroşişti a dlui Nicuşor Dan şi a dnei Matilde Clotilde. Cei care, după ce au salvat Bucureştii, se înghesuie acum să salveze întreaga ţară. Mai ales că e atât de simplu... Cum de nu s-o fi gândit nimeni până acum la o formulă atât de uşoară: „Semnezi, votezi, salvezi!" Le dorim samaritenilor dlui Soroş să aibă în salvarea României acelaşi succes pe care l-au avut în salvarea Bucureştilor! (Mai ales că finanţatorul dumnealor pare să fie în formă excelentă acum, după ce şi-a făcut mâna cu „victoria" răsunătoare înregistrată în alegerile prezidenţiale din Statele Unite! Ca şi în „revoluţia colorată" - eşuată - pe care a încercat să o organizeze şi acolo!)

După 27 de ani de democraţie, românii s-au cam obişnuit cu campanile electorale şi cu minciunile gogonate cu care „catindaţii" încearcă să-i ducă cu preşul pe alegători. Numai că, în anumite momente, dl Cioloş cam sare calul! Bunăoară, gratulat (cinstit vorbind, pe bună dreptate!), cu porecla de „guvernul zero", domnia sa afirmă, ritos: „Da, guvernul zero. Zero corupţie, zero abuz". În schimb, competenţă cât cuprinde... Probabil tocmai din cauză de competenţă a zbârcit domnia sa de două ori la constituirea guvernului nul în numirea ministrului de justiţie, cu dnele Ştefan şi Guşeth, până să ne pricopsească cu competenţa dnei Prună (oricum, de sarcinile primite de afară s-a achitat, toate trei fiind garantate Soroş!). Stiţi despre cine e vorba, doamna aceea care spunea că drepturile omului sunt „un lux teoretic" şi care afirma, senină ca a miţit la CEDO! Tot de aceea ne propusese iniţial ca ministru al sănătăţii pe acel băieţaş mai competent în a-şi expune muşchii nuzi pe reţelele de socializare... În schimb, la a treia nominalizare pe acest post într-un an şi-a luat cu brio revanşa. Şi la competenţă, şi la „zero corupţie"! Fiindcă actualul, pe lângă că nu are nicio tangenţă profesională cu sănătatea (dar nu-i bai, că n-ar fi primul caz!), are în schimb ceva neamuri cu interese (multe si mari!) în domeniu... Doar vreo trei, patru! Şi tot la categoria „zero corupţie" s-a înscris, nu mai încape vorbă, domnul Ghinea. Cu tot cu adjuncţii! Fiindcă, vorba ceea, incompatibilitatea nu e chiar corupţie... Ca să nu mai spunem că A.N.I. se ocupă doar de oameni politici. Nu si de „tehnocraţi independenţi"! Evident că la acelaşi capitol, al albului imaculat al caracterului, conştiinţei şi comportamentului s-a remarcat recent arestatul secretar de stat Sanda, cel care, cu o competenţă cu adevărat remarcabilă (şi cu o „productivitate a muncii pe măsură"!) a reuşit, într-un mandat atât de scurt, să inventeze câteva mii de „rivoluţionari" cu merite mai mult decât deosebite (şi, bunînţeles, cu recompense la fel de speciale...).

Ce să mai zicem de partidul care defilează în continuare cu competenţa şi independenţa dlui Cioloş. Partidul Naţional Liberal. La care nu mai ştii de ce să te miri mai mult şi în primul rand: de uşurinţa cu care minte, sau de modul halucinant în care uită (sau se face că nu observă...) acţiunile exact contrare ale brelocului său publicitar şi ale guvernului acestuia. Fiindcă mai ieri, prezidenta partidului (de fapt, mai degrabă a fanteziei comice a dlui Iohannis!) promitea salariaţilor români o majorare cu 40% a câştigurilor. În 2020 şi, evident, dacă aceşti salariaţi vor fi atât de stupizi să voteze pentru partidul dumneaei. De ce stupizi? Simplu. Fiindcă e mai mai ceva ca datul vrabiei din mână pe cioara din par... Nu de alta, dar parlamentul tocmai a votat o majorare de salarii la personalul din educaţie şi sănătate. De 15%. Acum! Iar guvernul nul, condus de catindatul P.N.L. la funcţia de premier şi după data de 11 decembrie s-a grăbit să conteste legea la Curtea Constituţională. Cică, pe motiv că n-ar fi fonduri. Deşi nu se jenează să se laude cu cea mai înaltă creştere economică din Uniunea Europeana! (Oricum, fie vorba între noi, creşterea economică de acum, dacă şi câtă este, nu are nicio legătură cu "competenţa", la fel de nulă, a guvernului Cioloş. Fiindcă, chiar dacă acest guvern ar fi fost competent-dar ştim prea bine că nu este cazul!-, rezultatele nu s-ar fi văzut imediat. Tocmai în ajun de alegeri!). Ca să nu mai spunem că banii necesari pentru a oferi nişte câştiguri mai omeneşti (nu de talia celor oferite de Uniunea Europeană funcţionarilor de rangul II şi III din care este alcătuit guvernul Cioloş!) categoriilor despre care vorbim nu numai că există, dar sunt oricum mai puţini, la nivelul unui an, decât cei care s-au găsit imediat atunci când umilul şi docilul domn Iohannis a fost primul şef de stat membru N.A.T.O. care s-a supus ucazului de la Washington şi a decis ca Romania să majoreze până la 2% din PIB cheltuielile pentru înarmare...

Şi, dacă tot a venit vorba de P.N.L. şi de doamna Alinuţa, ar mai fi două nedumeriri. Prima ar fi legată de calităţile care au recomandat-o pentru a ocupa un fotoliu pe care au stat înainte, de-a lungul istoriei, generaţii de Brătieni. O fi având dna Alina măcar 10% din acele înzestrări care i-au aşezat pe Brătieni în fruntea Prtidului Liberal? Nemaivorbind de faptul că, parcă, una dintre lozincile dragi acestei strălucite familii politice a României era „Prin noi înşine"! În vreme ce astăzi, guvernul pe care îl sprijină doamna Gorghiu şi cu care ar vrea să defileze (eventual, uşor reşapat, pe ici, pe colo) şi după 11 decembrie a făcut tot posibilul să se achite de misiunea cu care a venit de la Bruxelles, de a contribui prin toate mijloacele la nimicirea a ce a mai rămas în economia ţării drept capital românesc. Curat liberali! Dar nu romani şi nu de viţă veche. Ci internaţionalişti. Globalişti. Neoliberali! A doua nedumerire ar fi de altă natură. Poate că unii, câştigaţi de lozincile găunoase ale multiculturalismului prost înţeles şi ale toleranţei periculos-extremiste se vor şi mira de ceea ce voi scrie în continuare. În urmă cu câteva luni, doamna Gorghiu a adus pe lume (aproape în secret, dar nu asta e problema...) un flăcău. Să-i dea Dumnezeu copilului sănătate, viaţă lungă. Şi, dacă se poate, minte mai multă decât părinţilor lui. Spun asta fiindcă am aflat că prenumele pe care cei doi-cel mai probabil în primul rând dna Alina, care ne-a făcut, emoţionată, comunicarea pe Facebook, au decis ca micuţul să se numească...Noah! Veţi spune că, la urma urmei, este un prenume. Mai deosebit ca altele. (Oricum, nu tocmai neaoş românesc. Şi, a propos de Brătieni, din câte îmi amintesc, ei s-au numit Ion, Ion I, Gheorghe, Ioana. Mai ales că, lideri de partid şi de opinie fiind, au considerat că au de dat nişte exemple poporului în fruntea căruia erau aşezati. Dar, poate că tocmai din acest motiv o fi ales, astăzi, doamna Alina, prenumele Noah?). Evident, copilul nu are nicio vină. Dar acest episod exprimă, cred, mentalitatea părinţilor. Şi, repet, internaţionalismul suspect al acestei mentalităţi. Ca să nu mai spun că mie, acest gest mi-a amintit (oare de ce?) de obiceiul pe care îl aveau unii, imediat după 1990, să-şi boteze copiii Ronaldo, sau Maradona, sau Messi...

În orice caz, prin linia politică adoptată în ultimii ani, P.N.L. nu pare a se aşeza de partea bună a istoriei. Oricum, nu de cea tradiţional liberală, brătienistă şi românească a ei. Iar dacă, aşa cum personal cred că există o mare probabilitate să se şi întâmple, la alegerile din 11 decembrie, salvamarii sorşişti nu vor reuşi să atingă pragul de 5% şi să intre în parlament, P.N.L. va avea, cel mai probabil, soarta pe care a avut-o după anul 2000 şi din aceleaşi motive, P.N.Ţ.C.D. La urma urmelor, nici n-ar fi rău. Fiindcă locul lui ar putea fi luat de un partid liberal, cum îl numeam anterior, tradiţional. În linie brătienistă, românească. Şi care, prin programul politic, prin atitudinea reală, nu cea declarată ipocrit, faţă de România, de poporul său, de avuţiile ei (atâtea câte mai sunt...) şi, de ce nu, să nu ne ferim tocmai de acest aspect, de valorile ei identitare, milenare şi profunde, nici nu ar mai avea, într-un astfel de caz, nevoie şi în denumire de calificativul de naţional.

Grafica - I.M.

footer