Revista Art-emis
In căutarea adevăratului Donald Trump PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 20 Noiembrie 2016 19:21

Donald Trump-The Art of The Deal, art-emisCei ce reuşesc să se mai sustragă, măcar din când în când, de sub vraja acaparatoare a internetului, bibliotecile şi librăriile le oferă o prodigioasă literatură despre preşedintele - încă în aşteptare - al Statelor Unite. Frunzărind febril prin acest noian de pagini, publicistul francez Marc Epstein (şi nu este singurul) se întreba stupefiat, cu câteva zile înainte de alegeri: „Cu toate insultele, ameninţările, exprimările vulgare, cu toate acuzaţiile de agresiune sexuală, formulările xenofobe şi rasiste, cu tot ce a putut zice şi face, Donald Trump va deveni oare al 45-lea preşedinte al Statelor Unite? Cum s-ar putea că un om atât de imprevizibil şi de extravagant să conducă ţară cea mai puternică din lume?" Întrebări pe cât de catastrofal exprimate, pe atât de retorice şi inutile acum: uite că se poate. Vorba (încă) preşedintelui Obama: „We can!". Alt ziarist, tot francez, Rene Chiche, pune o întrebare şi mai cumplită în titlul cărţii sale: „Trebuie să ne temem de Donald Trump?". Răspunsuri pot veni şi de la cărţile în materie apărute şi înainte, şi după abia încheiatele alegeri americane.

Intrând în viaţă socială, pe urmele tatălui, că agent imobiliar, Nr. 1 de azi al Americii ajunge mare miliardar în Manhattan la nici 25 de ani, iar peste alţi câţiva ani devine „întruchiparea unei anume idei a visului american: omul de afaceri charismatic şi manipulator, un self made man în stare să vândă apă şi unuia care se îneacă, omul care nu datorează nimic nimănui" (maliţioasa caracterizare aparţine tot unui autor francez, de la ziarul „Le Monde". Peste alţi câţiva ani, ziaristul american Tony Schwartz devenea negrişorul care i-a confecţionat o autobiografie („Donald Trump, the Art of the Deal") care povesteşte o viaţă şi carieră de succes, dar oferă şi reţeta succesului. Cartea a avut un succes imens şi un profit pe măsură, de milioane, ceea ce nu l-a împiedicat pe Schwartz ca tocmai în toiul cursei pentru Casa Albă să se autodenunţe (desigur, o altă afacere a autorului) ca autor al unui text mincinos de la un capăt la altul.

Alte biografii, mai aproape de adevăr, rămân totuşi, în mare, favorabile atipicului - totuşi - protagonuist, care a decis să între la Casă Albă înafara sistemului tradiţional, ca om politic „curat" şi neîndatorat nimănui, deasupra oricăror aranjamente sau partide politice. El a mers pe nemulţumirea acelei mari părţi a electoratului care nu a primit nimic din dezvoltarea economică înfloritoare a Americii, care rămâne paralizată de o clasa politică încremenită la pârghiile, şi ele înţepenite, ale Congresului. Populism, pur şi simplu - exclamă dezinvolt diverşi exegeţi. Da, observă alţii, dar când acest populism ajunge la jumătate din numărul cetăţenilor unei ţări, nu e cumva altceva? Ba da, intervine istoricul Robert Paxton, este „extremism de centru". Sau chiar „un nou fascism", plusează necruţător politologul Robert Kagan.

Alţii îl citesc printr-o cu totul altă grilă pe controversatul om planetar al zilei. Rezumând mesajul cărţii sale apărută în Franţa sub titlul „America paralizată", Rene Chiche afirmă: „Pentru a-l înţelege pe Trump, poţi merge şi la scrierile sale. În această carte, fostul democrat şi finanţator de campanii electorale explică în ce fel a ajuns să respingă această clasa politică, una care vorbeşte mereu fără a face însă ceva. Iar el face, pentru ca şi America să aibă de câştigat. Se găsesc, în această carte, principalele teme ale campaniei sale: zidurile care asigura bună vecinătate, o armată şi o economie puternice, aliaţi care să plătească umbrela americană, disciplină, energiile ce trebuie exploatate indiferent de costul lor, valorile creştine şi valorile banului. Toate acestea, pentru a reda Americii măreţia". Rămâne de văzut dacă în discursul său de învestitură, preşedintele Americii Donald Trump va prelua oficial şi în mod public acest program atât de frust exprimat. Iar dacă ar fi de glumit, totuşi, pe o tema atât de gravă, am observa că de obicei după alegeri nu numai alesul victorios îşi resetează discursul şi programul; şi înverşunaţii săi detractori de până mai ieri îşi mlădiază ori întorc cu 180 de grade spusele şi scrisele.

footer