Revista Art-emis
Nimic nou sub soare. Lipse?te doar onoarea! PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 16 Noiembrie 2016 18:53

Lector univ. dr. Florian, art-emisProbabil c? gre?esc, dar în calitatea mea de „istoric al clipei" - cum spune Ion Cristoiu -, m-am obi?nuit s? raportez faptele ?i întâmpl?rile actuale la cele ale trecutului. ?i observ de cele mai multe ori c? nu exist? nimic nou sub soare, c? multe dintre rec?iile noastre trebuiesc c?utat mult în str?fundurile istoriei noastre. C? democra?ia este înc? o hain? mult prea grea pentru noi.

„Cenzur?, stare de asediu, samavolnicie, ilegalitate, s?lb?ticie, asasinate... Pân? acum a fost teroarea; de aici începe frauda" anun?au ziarele vremii modul în care se desf??urau campaniile electorale în perioada interbelic? în România Mare, perioad? socotit? drept cea mai înfloritoare din istoria noastr?. Campaniile electorale au fost dintotdeauna pline de invective, amenin??ri, injurii, violen??. Propagand? ieftin?, demagogie de ultima spe??, promisiuni nerespectate... Discursuri sfor?itoare despre corup?ie, specul?, jaf na?ional, anarhie, destr?b?lare în administra?ia public? ?i o mizerie intolerabil? în via?a economic?. Politicieni care f?g?duiau marea cu sarea ?i luna de pe cer în schimbul voturilor, ca mai apoi, afla?i la putere, s? uite cu des?vâr?ire promisiunile asumate. Reputatul istoric Ioan Scurtu observa c? „clasa politic? a dat prea pu?in? aten?ie educa?iei electoratului, urm?rind doar interesele propriilor partide". Principala „arm?" utilizat? a fost demagogia, promisiunile f?r? acoperire fiind uitate imediat dup? alegeri. O alt? caracteristic? a luptei electorale a fost denigrarea adversarilor politici, prezenta?i în cele mai sumbre culori, califica?i drept ho?i, bandi?i, criminali, asasini etc. Evident c? în fa?a unui astfel de spectacol, cet??enii r?mâneau descump?ni?i.

Sincer, nu observ nicio diferen?? între ce se întâmpla acum 80 de ani. O analiz? excelent? poate fi reg?sit? pe larg în „1919-1937. Zece alegeri interbelice - Cine a câ?tigat?" a regretatului Ion L?cust?. Din acest punct de vedere îi desfid pe to?i cei care se jeluiesc, care miorl?ie incon?tient c?, vezi Doamne, alegerile erau alt?dat? altfel, c? sistemul politic este la cel mai jos nivel. Nicidecum! A?a a fost întotdeauna, cel pu?in în cei 30 de ani de democra?ie interbelic?, pentru c? în rest nu putem vorbi despre democra?ie. Pân? ?i temele erau acela?i. De la împrumuturi de pe marile pie?e de capital, revizionismul maghiar, agresiunile sovietelor, corup?ia, implicarea serviciilor de informa?ii în via?a public?, nepotismele, etc. Din acest punct de vedere - excluzând bineîn?eles noua pozi?ionare geostrategic? - dac? ne-am trezi brusc în decembrie 1937 înaintea alegerilor n-am avea prea multe motive de mirare. Peisajul ar fi acela?i, culorile identice... Motivele acestui fenomen ar fi destule, dar nu este nici timpul nici locul pentru o analiz? psihologic?, istoric? a poporului român în sine. O fi „C?derea în istorie" de care vorbea Mircea Eliade?

Cert este c? un singur lucru, esen?ial, ne deosebe?te de „perioada de aur" a democra?iei române?ti. Pe vremuri mai existau caractere, mai exista onoare!

footer