Revista Art-emis
Dodon şi Lupu iubesc şi cresc Republica Moldova, jefuind-o și sărăcind-o PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Miercuri, 26 Octombrie 2016 20:39

Conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, art-emisCandidatul care va obține victoria în scrutinul prezidențial din toamna lui 2016 își va începe activitatea în...1975. Cu ritmurile de azi, Republica Moldova va atinge nivelul economic din anul proclamării independenței abia în 2035.

Cei doi siamezi, favoriţii la prezidenţialele din 30 octombrie, Lupu și Dodon, promovați cu înverșunare în actuala campanie electorală prezidențială de pe malul Bâcului de către oligarhul Plahotniuc, de câteva luni, zi și noapte, ne bombardează timpanele urechilor cu lozincile: „Creștem și Iubim Moldova". Pentru că ambii sunt licențiați și chiar doctori în științe economice ar trebui să subînțelegem că atât „creșterea lupistă" cât și „iubirea dodonistă" fac parte din domeniul economic. Numai că nici primul nici cel de al doilea economist nu-și dau seama unde a ajuns R.Moldova condusă de clanurile din care au făcut parte și ei, coparticipând activ la guvernările din ultimii 16 ani. O analiză sumară ne demonstrează că aceste promisiuni electorale sunt deșarte, niște minciuni sfruntate, inventate de către membrii stafului „lăcătușului" miliardar transnistrean Vlad Plahotniuc-Ulinici, cetățean al Republicii Moldova, al României, al Federației Ruse și al ... „republicii" de dincolo de Nistru.

La noi a devenit o modă ca în ajunul Zilei Independenței, mai ales în ajunul „datelor rotunde" ale proclamării Independenței, să fie criticate insuccesele economice, sociale, politice, din perioada independenței statului nostru. Și cu cât aceste aniversări sunt mai aproape cu atât criticile devin mai vehemente. Critică și unioniștii și unionaliștii, cei cu re-Unirea și cei cu revenirea într-o u.r.s.s. mai mică, unde se vând mai bine și fără de control merele și vinurile moldovenești. Aceste critici s-au intensificat după dispariția de pe conturile a trei bănci moldovenești, într-o singură noapte fatală, a unui miliard de dolari, echivalentul a 17 la sută din Produsul Intern Brut al R.M. Astfel de nopți fatale în cei 25 de ani au fost 1001, în una din ele fiind investit și Guvernul Filip care în loc să găsească hoțul miliardului l-a pus, tot într-o singură noapte, pe umerii populației suprasărăcite de guvernările mafiote ale Republicii Moldova. Acest furt a zguduit psihicul moldovenilor, sporindu-le considerabil neîncrederea într-un viitor mai bun. Și nu doar furtul ca atare, ci și impotența sau nedorința celor 56 de parlamentari-majoritari de a scoate miliardul la vedere; hoțul principal aflându-se la libertate și gestionând cu succes miliardul furat, investind o parte din el în dezvoltarea aeroportului rusesc din Chișinău, altă parte - pentru finanțarea mai multor candidați în actuala campanie electorală, și cea de a treia parte, mai mare - fiind depozitată pentru zilele negre și nopțile albe care-i așteaptă pe mogulii noștri naționali și cei internaționali. Hoțul secund stă însă la pușcărie și va sta până îi vor goli toate conturile și-l vor lepăda toate soțiile și copiii făcuți cu ele. Hoțul principal-adjunct, de formă a fost băgat într-un izolator ca să nu vorbescă prea multe și ca să-l ferească de vreo posibilă „sinucidere" din parte camarazilor de hoție, până la întoarcerea acasă, în Israel, împreună cu Jasmina lui și doar cu banii cu care a venit la Chișinău răposatul său tată acum 25 de ani.

Dar haideți să vedem unde am ajuns în cei 25 de ani de la proclamarea independenței. Analizând seriile dinamice din ultima jumătate de secol (1965-2015) ale principalului indicator macroeconomic, PIB-ul, în prețuri comparabile (până în 1990-am folosit seriile dinamice ale Venitului Național), vom obține următoarele rezultate, incredibile, dar foarte aproape de realitatea noastră: În primul deceniu de independență economia R. Moldova s-a prăbușit ca într-o prăpastie fără fund, micșorându-și nivelul exact de trei ori. Nivelul economic în 2000 alcătuia o treime din cel al anului 1990, devenind comparabil cu rezultatele anului 1965.
Această „performanță" moldovenească înseamnă mai mult decât o recesiune economică din teoria ciclurilor a economistului rus Nikolai Kondratiev, teorie, conform căreia economiile occidentale au cicluri de dezvoltare de 50-60 de ani urmată de recesiune economică. (Așa deci să nu confundăm „Curba economiei moldoveneşti" fără seamăn cu ciclurile economice ale lui Kondratiev care au loc în toate economiile lumii. Într-un cuvânt: Ca la noi la nimeni!).

Nicio fostă republică sovietică, niciun fost stat socialist nu se poate lăuda cu o astfel de „performanță". În zece ani de independență în loc să ridicăm zece trepte de progres, am coborât 35 de trepte de regres. Două treimi din această catastrofală cădere s-a întâmplat pe vremea guvernării celor două cabinete conduse de Andrei Sangheli (într-un singur an, 1994, am avut o recesiune de 31 la sută, cea din 1992 fiind mai modestă, de 29,1 la sută), cabinete formate de o majoritate constituțională parlamentară a agrarienilor, socialiștilor și interfrontiștilor, care, după ce au năpârlit, au trecut de bună voie și nesiliți de nimeni „sub" Voronin. Aceștia, aproape toți cavaleri ai Ordinului Republicii, prin hoții directe și incompetență crasă, stopând toate reformele inițiate anterior, au adus la faliment economia Republicii Moldova. Plus la toate mai adoptând și o Constituție cu rușinosul articol 13 despre limba oficială „moldovenească", care și azi împarte societatea noastră în două tabere antagoniste de care ne va salva doar viitoarea Reîntregire, pe care o vom face fără veşnicul candidat-„unionist" de astăzi. În următorii 15 ani de independență (2000-2015) economia R. Moldova a crescut de 1.9 ori, la prima vedere părând că această creștere va asigura anumite progrese sociale. Dar cum se putea întâmpla această minune dacă (atenție!), baza de comparație era anul 2000 când economia noastră după o cădere de 67 la sută abia de atinsese nivelul anului 1965? Creșterea de 1,9 ori a ridicat economia R. Moldova doar la nivelul anului 1975. Nici în acest an electoral nu vom face un pas înainte, pronosticurile FMI prevăzând o creștere economică de 0,5 la sută. Cu ritmurile de creștere economică din ultimii 15 ani, de 4,5 la sută anual, noul președinte cu echipa sa va trebui să transpire cinci mandate la rând, adică două decenii, pentru ca economia noastră să atingă nivelul economic pe care îl avea Republica Moldova în ajunul proclamării independenței sale.

Să ne mai punem o întrebare: Oare peste câte decenii vom atinge nivelul economic actual al țărilor baltice, țări care, desigur, nu vor sta nicio clipă pe loc să ne aștepte ca să mergem mai departe împreună? Și când te gândești că până la Congresul românofob „Casa noastră - Republica Moldova", din februarie 1994, și venirea la putere a agro-inter-socialiștilor, mergeam cu balticii alături pe toate pozițiile!. Dar în care secol vom merge în pas cu Ţara noastră-România, cu civilizația europeană sau cea nord-americană? La aceste și alte întrebări trebuia să găsim răspunsuri în programele electorale ale siamezilor mincinoşi care de vreo 15 ani au tot participat la diverse guvernări ale comuniștilor sau liberal-democraților. Răspunsurile însă lipsesc cu desăvârșire. Găsim doar promisiuni goale de „iubire și de creștere a Republica Moldova", promisiuni de lichidare a curentului unionist din Basarabia românească, ocupată de ruși în iunie 1940, apoi în august 1944, și chiar de anihilare a cetățeniei celor 500 de mii de cetățeni români din R. Moldova uitând că majoritatea dintre ei demult își câștigă existența în Uniunea Europeană ca să nu moară de boli, de foame și de frig în „țara iubită de Dodon și crescută de Lupu". Concluzia noastră constă în următoarele: Pentru a crește cu adevărat economia Republicii Moldova măcar la nivelul balticilor avem nevoie de cele mai radicale reforme economice de tipul „terapiei poloneze de șoc",chiar dacă am întârziat cu ele cu un sfert de secol!!! Avem nevoie ca la conducerea Republica Moldova să vină oameni competenţi, patrioți, integri și întregi la minte, cu școală modernă, oameni capabili să stârpească corupția fără seamăn de la noi, hoțiile bancare de miliarde etc. etc. Cine din cei zece candidați ar întruni aceste calități? Cine din ei este adevăratul bărbat politic care are curajul și pregătirea necesară? Cine poate consolida societatea pentru muncă asiduă și perseverență, calități de fier în drumul nostru spre succes, pentru asigurarea unei prosperități europene? Istoria noastră recentă politică ne învață că este foarte greu să pui mâna în foc pentru un politician, fie el din România sau din Republica Moldova; astăzi, pentru unul din ei, sunt gata s-o pun! Sunt gata și alți oameni de bună credinţă să facă acest lucru! Și acest politician este o tânără doamnă pe nume Maia Sandu!

P.S. Recunosc sincer: am scris acest text pesimist cu o oarecare frică, cu riscul de a provoca pe unii moldoveni care au mai rămas la baștină să-și facă bagajele. Teama mea însă este incomparabilă cu responsabilitatea noastră, a tuturor, pentru rezultatele scrutinului din 30 octombrie. Alegătorii trebuie să știe bine la ce etapă de dezvoltare se află R. Moldova și cine-i candidatul care poate scoate din mocirla economică acest stătuleț care mai are de crescut până va deveni stat sau parte integrantă și dezvoltată a viitoarei Românii Reîntregite. (V.Ș.)

footer