Revista Art-emis
„Mama ei de netrebnicie românească!” PDF Imprimare Email
Silvia Jinga, S.U.A.   
Miercuri, 26 Octombrie 2016 20:15

Silvia Jinga, art-emisOricât de mult ne-am sili noi românii să ne schimbăm, se pare că o frână genetică ne ține mereu în același loc, de obicei contraproductiv, pernicios pentru starea nației și pentru fața ei din exterior. De câți zeci de ani auzim că la expozițiile internaționale, acolo unde ar trebui să arătăm cât de buni și creativi suntem între alte neamuri, ne prezentăm lamentabil, revoltător de submediocru, atrăgându-ne doar critici și desconsiderare. Între 19 și 23 octombrie Târgul Internațional de inovații gastronomice, Sial, organizat la Paris pentru micii producători, ne-a dat și nouă șansa să ieșim în lume cu ceea ce avem la ora actuală în materie de produse alimentare organice. Interesul pentru mica producție nu este întâmplătoare. Această opțiune este tot mai frecventă, manifestându-se în opoziție cu modelul agro-industrial, bazat masiv pe pesticide dăunătoare sănătății. Participă la Sial 200 de țări și 60.000 de producători. Ce altă ocazie mai favorabilă pentru susținerea micilor businessuri de către organele răspunzătoare de promovarea companiilor românești, care majoritatea luptă din greu să se afirme, să se țină la suprafață în vâltoarea junglei capitaliste de la noi.

Guvernanții români, indiferent de ministere, trădează interesul național de douăzeci și șase de ani, că altfel țara s-ar situa într-un alt loc mai demn în lume. Asta o știm, dar continuăm să sperăm în eradicarea răului în favoarea unei economii sănătoase. Nărăviți la furturi de milioane de euro, ministeriabilii s-au logodit demult cu multinaționalele, că de acolo vin pe jgheab euroii, ca să fie cărați unde trebuie cu sacoșele și distribuiți după rang. Este de râs să ne imaginăm cum arăta mesagerul Cocoș și alți trepăduși ca el în slujba puterii malefice. De râs, dacă n-ar fi de plâns! Ministerul Economiei a avut onoarea să se îngrijească de buna organizare a participării românești la Sial, fiindu-i alocați 1.200.000 lei. Amenajarea efctivă a standurilor a revenit firmei Visa Sa cu sediul în Petroșani. Cum se face, cum nu se face, dar mereu același Sorin Apostu și aceeași firmă câștigă licitația la Ministerul Economiei. Cu toate acestea Visa Sa nu a mai semnat contractul cu ministerul, motivând că licitația ar fi fost organizată prea târziu, nemaifiind timp să-și onoreze obligațiile. In consecință, ca la noi, la nimenea: firma a livrat un mobilier improvizat, care ne-a făcut de râs la Paris: mese rupte și mochetă roasă ca pentru niște cerșetori, nu ca pentru niște producători destoinici, care încearcă disperat să promoveze economia românească, talentul nostru, ingeniozitatea noastră. Înțelegem că Ministerul Economiei este principalul vinovat, dar nu înțelegem de ce firma lui Apostu, dacă tot s-a deplasat la Paris, n-a livrat măcar mese și mochete cu un aspect decent. S-a manifestat pe toată linia o indiferență totală față de interesul național și față de sacrificiile producătorilor.

Au ajuns la Paris în jur de 36 de mici privați, care au trebuit să stea cu marfa în camioane două zile în fața târgului, pe cheltuiala lor. Acestor oameni li s-a promis inițial că Ministerul Economiei va suporta cheltuielile, constând din taxa de participare, transport, cazare, dar, ca la noi, în ultimul moment oferta ministerului a fost anulată, fiecare participant fiind obligat să achite din buzunarul propriu 1.500 de euro doar pentru participare, la care s-au adăugat alte cheltuieli, însumându-se cca 4.000 de euro. Pentru patronii de mici businessuri aceasta a fost o adevărată povară financiară, punând afacerea pentru unii dintre ei sub semnul întrebării. Dar cum să-i priceapă mafioții din minister, proțăpiți acolo de două decenii, când ei învârt pe degete sume astronomice?! „Să furăm indiferent de guvern", cam acesta este sloganul rețelelor încoțopenite în fotolii moi, din care nu prea pot fi înlăturați, după cum a mărturisit Domnul Mihai Tudose, fost ministru la Ministerul Economiei. Deci micii patroni români au scos din buzunar banul propriu, agonisit cu dificultate, în timp ce banul public este risipit la Ministerul Economiei lejer, cu impunitate, cu inconștiență și totală nesimțire.

La Realitatea TV jurnaliștii de investigație au tunat și fulgerat împotriva Ministerului Economiei, împotriva sistemului mafiot, care sugrumă societatea românească. Au putut fi văzute titluri precum: Batjocoriți crunt în inima Parisului, Țara Nimănui, sabotaj sau nesimțire, Infractorii să meargă la pușcărie, Prea mulți hoți în funcții, Ministerul Economiei face de râs România la Paris. Dl. Adrian Hădean, unul dintre micii privați prezenți la Paris, s-a transformat în reporter ad-hoc pentru Realitatea TV, pentru a da glas amărăciunii unor oameni pentru care statul român nu are nici cel mai vag respect. Țelul acestor mici privați era să obțină două, trei contracte, care să le permită să exporte produsele lor, să-și crească intreprinderea pentru binele lor și pentru binele întregii economii. Dar în România conștiința civică lipsește tocmai la aceia care ar trebui să educe populația.

Ca obiectiv pentru 2018 președintele României, Coaliția Națională pentru Modernizarea României și-au propus crearea unui stat puternic, dinamic. Las la o parte că mi se pare o utopie, având în vedere perpetuarea răului de mai bine de un sfert de secol, și mă întreb cum va fi posibilă întărirea statului românesc când prin structurile administrative mișună indivizi „cu termometrul însuflețirii în stomac", după o expresie a publicistului Octavian Goga. La vremuri noi ne trebuie oameni!, vreau să spun caractere, indivizi morali, nu penali. Să nu mai avem omul potrivit la locul potrivit altuia! Întrebat dacă a fost șocat de nepăsarea de la Ministerul Economiei, domnul Hădean a răspuns că aspectul mizerabil al prezentării românești nu l-a șocat, pentru că avem o diabolică tradiție în acest sens. L-ar fi șocat contrastul în sens pozitiv. De câțiva ani, indiferent de cine răspunde de asemenea expoziții, starea deplorabilă se repetă fără ca cineva să plătească pentru ultragiul adus aspectului de țară, celor dornici să se afirme onest, pentru furtul banului public. Domnul Hădean a conchis profund dezamăgit: „Cel mai bun ajutor este să nu fim încurcați". Așadar, să înțelegem că înalți funcționari de la Ministerul Economiei sunt gras plătiți sau își fac singuri parte ca să pună bețe în roate oamenilor harnici din acea țară. La fel se petrec lucrurile de multă vreme la Ministerul Transporturilor și prin alte zone administrative la fel de vulnerabile la capitolul cinste și profesionalism. Jurnaliștii urlă, lovesc cu criticile, dar "câinii latră, caravana trece". Numai anul trecut la Milano ne-am făcut de râs, tot așa la Dubai, unde n-am catadicsit să ne prezentăm, la Copenhaga etc., etc. Exasperarea maximă a lui Rareș Bogdan, care și-a cheltuit ceasuri multe tot atacând neregulile a culminat cu somarea a însuși prim-ministrului Cioloș să facă ceva, să ne curețe de lepre. Grea problemă. Dacă structurile statului român ar fi funcționale, ele s-au autoregla și n-ar fi nevoie mereu de intervențiile prim-ministrului pentru sancționarea abuzurilor. Fiind însă aceste structuri căpușate de mafioți precum Cristi Cutaș de la Ministerul Economiei, care mafioți au în spatele lor pe boșii lor redutabili (de la nivelul superior al piramidei ticăloase), cum ar fi domnul Viorel Hrebenciuc, nărăviți demult în rele, care boși, la rândul lor, formează o rețea aproape imbatabilă, a pune rânduială în acea țară implică o luptă pe viață și pe moarte. S-ar putea face curățenie dacă vinovații ar fi pedepsiți cu adevărat, dar până acum am asistat mai mult la un dulce dans de operetă, dansul cătușelor. Cătușe, cătușe, dar unde sunt banii, unde sunt mormanele de bani cărați cu sacii sau sacoșele, după caz? Banii sunt recuperați într-o măsură infimă în comparație cu dimensiunile apocaliptice ale furtului. Unii nici măcar pușcărie nu fac sau o fac doar de ochii lumii, ca Elena Udrea, care se desfată la mare, sfidând mulțimile sau are tupeul să dea sfaturi altora pe la câte-o televiziune vândută. O tempora!

Și totuși n-a fost întotdeauna așa în România noastră. Oana Stănciulescu ne-a impresionat, descriind expoziția românească din 1929 de la Barcelona. Standul românesc a avut un loc central lângă cel al gazdelor spaniole, iar organizatorul participării românești a fost nimeni altul decât marele nostru sociolog Dimitrie Gusti. A vorbit din partea românilor o personalitate ca Virgil Madgearu. Cu așa oameni, așa rezultate: românii au primit 211 diplome pentru produsele lor. Dimitrie Gusti și Virgil Madgearu iubeau România, iubeau „lucrul bine făcut", îi iubeau pe români și îi respectau. Ei nu erau simple persoane. Ei erau autentice personalități. Astăzi lucruri de importanță capitală pentru prestigiul României sunt lăsate pe seama unor avortoni. Dificultatea constă în numărul prea mare al acestor lepădături. Unde este număr este și putere. Ne-o demonstrează ultimii douăzeci și șapte de ani. Și, vai, cum se pricep aceste animale să se solidarizeze atunci când „enteresele" o cer. Avem infamul talent să-i alungăm din țară pe cei mai buni dintre noi sau, de râmân acolo să lupte, ne grăbim să-i lovim mișelește. Ce bine ne-a încondeiat filosoful Constantin Noica zicând „mama ei de netrebnicie românească!".

footer