Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Oriana Fallaci (+)   
Duminică, 16 Octombrie 2016 19:05

Oriana Falaci - Mânia ?i orgoliulIluzii, da, iluzii. ?i-o spune cineva care cunoa?te ?i a cunoscut destul de bine lumea islamic?. În Iran, în Irak, în Pakistan, în Bangladesh, în Arabia Saudit?, în Kuwait, în Libia, în Iordania, în Liban ?i acas?. Adic? în Italia. Acum cunoscut-o, da, ?i, prin episoade ridicole, chiar grote?ti, am avut confirmarea, înfior?toare. Nu voi uita niciodat? ce mi s-a întâmplat la ambasada iranian? din Roma când am cerut viz? pentru a m? duce la Teheran (interviul cu Khomeini) ?i m-am prezentat cu unghiile l?cuite cu ro?u. Pentru ei, semn de imoralitate, chiar delict, pentru care în ??rile mai fundamentaliste ?i se taie degetele ?fichiuitoare, mi-au ordonat s?-mi ?terg imediat acel ro?u ?i, dac? nu a? fi strigat ce mi-ar fi pl?cut mie s? le scot lor, ba chiar ?i s? le retez, mi-ar fi t?iat degetele în ?ara mea.

Nu uit nici ceea ce mi s-a întâmplat la Qom, ora?ul sfânt al lui Khomeini, unde, fiindc? eram femeie, am fost refuzat? de toate hotelurile. Pentru a-l intervieva pe Khomeini, trebuia s? pun chadorul, pentru a-mi pune chadorul, trebuia s?-mi scot jean?ii, pentru a-mi scoate jean?ii, trebuia s? m? retrag undeva, s? m? dau deoparte ?i, f?r? îndoial?, a? fi putut efectua acea opera?ie special? în automobilul cu care venisem de la Teheran. Dar interpretul, un iranian cu so?ie spaniol?, mi-a interzis lucrul accesta. „Sunte?i nebun?, doamn?, sunte?i nebun?, dac? face?i un asemenea lucru, aici, la Qom, sfâr?im împu?ca?i". A?a c?, din refuz în refuz, am ajuns la fostul palat regal, unde un custode milos ne-a g?zduit. Ne-a oferit fosta sal? a tronului. O camer? mare, unde mi se p?rea c? sunt Sfânta Fecioar?, care pentru a-l na?te pe Pruncul Isus se ad?poste?te împreun? cu Iosif în grajdul înc?lzit de vite. Ei bine, ?tii ce s-a întâmplat? Se ?tie c? unui b?rbat ?i unei femei nec?s?tori?i între ei, Coranul le interzice s? se retrag? în spatele unei u?i închise. Dar s-a întâmplat c?, la un moment dat, u?a camerei s-a deschis. Mollahul de la Controlul Moralit??ii a n?v?lit în camer?, ?ipând ru?ine - ru?ine, p?cat - p?cat, ?i exista o singur? modalitate ca s? nu sfâr?it împu?ca?i: s? ne c?s?torim. S? semn?m un act de c?s?torie cu termen (patru luni), pe care mollahul ni-l flutura în fa??. S? ne c?s?torim. Necazul era c? so?ia spaniol? a interpretului iranian, Consuelo, nu era deloc dispus? s? accepte poligamia. Iar eu nu voiam s? m? c?s?toresc cu nimeni. Cu atât mai pu?in cu un iranian cu so?ie spaniol? ?i deloc dispus? s? accepte poligamia. În acela?i timp, nu voiam s? sfâr?esc împu?cat? sau s? pierd interviul cu Khomeini. În asemenea dilem? m? aflam ?i... Râzi, sunt sigur?. Î?i par glume toate acestea. Anecdote de povestit la cin?. A?a c? n-am s?-?i povestesc continuarea acestui episod, te las s? te întrebi dac? m-am c?s?torit sau nu. Dar ca s? te fac s? plângi, î?i povestesc povestea celor doisprezece tineri impuri (ce-or fi f?cut impur nu s-a ?tiut niciodat?) pe care, la sfâr?itul r?zboiului din Bangladesh, i-am v?zut executa?i, în prezen?a a dou?zeci de mii de credincio?i, care aplaudau din tribune strigând numele lui Allah. „Allah akbar, Dumnezeu e mare, Allah akbar".

?tiu, ?tiu, în Antichitate, în Colosseum, romanii, acei romani de care cultura mea este mândr?, se distrau v?zându-i murind pe cre?tinii da?i ca hran? leilor. ?tiu, ?tiu, în toate ??rile Europei, cre?tinii, acei cre?tini c?rora eu doar cu din?ii strân?i le recunosc contribu?ia adus? la istoria gândirii, se distrau când îi vedeau arzând pe eretici. Totu?i, au trecut câteva secole de aunci. Între timp, am devenit oarecum mai civiliza?i ?i fiii lui Allah ar fi trebuit s? în?eleag? c? anumite lucruri nu se fac. Ei, în schimb, le fac. Dup? cei doisprezece tineri impuri, au omorât ?i un copil, care, pentru a-?i salva fratele condamnat la moarte, se aruncase asupra c?l?ilor. Nu-l atinge?i, nu-l atinge?i. I-au zdrobit capul cu bocancii. ?i dac? nu m? crezi, cite?te cronica mea sau cronica jurnali?tilor francezi, germani ?i englezi care erau ?i ei acolo, îngrozi?i ca ?i mine. Sau mai bine uit?-te la fotografiile pe care unul dintre ei, germanul, le-a f?cut. Oricum, nu asta vreau s? subliniez, ci faptul c? odat? m?celul terminat, cei dou?zeci de mii decredincio?i (multe femei) au p?r?sit tribunele ?i au coborât în arena stadionului. Nu în mod dezordonat, haotic, nu. Într-un mod ordonat, solemn. Încet, au alc?tuit un cortegiu ?i tot psalmodiind Allah-akbar, Allah-akbar, au p??it pe cadvre. Le-au distrus, le-au redus la un covor sangvinolent de oase strivite.

Ah! A? putea continua la infinit cu aceste istorii însp?imânt?toare. A? putea s?-?i spun lucruri niciodat? spuse, niciodat? publicate. Pentru c? ?tii care este problema oamenilor ca mine sau a celor ca mine care au v?zut prea multe? Este aceea c? la un moment dat se obi?nuiesc. Ca s? le povesteasc? li se pare c? mestec? un lucru deja digerat, plictisitor ?i nu le mai povestesc. Asupra cruzimii poligamiei, necondamnat? de Coran ?i niciodat? condamnat? de greierii de lux, a? putea s?-?i povestesc, de exemplu, ceea ce la Karachi mi-a povestit Ali Bhutto, ?eful de stat pakistanez, spânzurat de adversarii s?i extremi?ti ?i, pentru exactitate, de generalul Zia. L-am cunoscut bine pe Ali Bhutto. Pentru a-l intervieva, am r?mas cincisprezece zile în preajma lui. ?i într-o sear?, f?r? s? i-o cer, mi-a povestit istoria primei sale c?s?torii. O c?s?torie celebrat? împotriva voin?ei sale, de fapt spre disperarea sa, când el avea mai pu?in de treisprezece ani. Ca so?ie, o veri?oar? care era deja o femeie matur?. Mi-a m?rturisit printre lacrimi. O lacrim? îi curgea de-a lungul nasului ?i sfâr?ea pe buze, unde o lingea, o bea. Apoi s-a r?zgândit, i-a p?rut r?u. Mi-a cerut s? ?terg anumite detalii ?i eu am f?cut întocmai, pentru c? am avut întotdeauna un mare respect pentru via?a privat? a oamenilor, nu mi-a f?cut niciodat? pl?cere s? ascult am?nunte intime, foarte personale, ?i s? le relatez. (Îmi amintesc cât de impulsiv am întrerupt-o la Ierusalim pe Golda Meir, care, f?r? s?-i fi cerut acest lucru, îmi m?rturisea istoria rela?iei sale nefericite cu so?ul: „Golda, e?ti sigur? c? vrei s?-mi spui anumite lucruri?")

Dup? ce am publicat interviul, f?r? am?nuntele pe care îmi ceruse s? le scot, mi s-a întâmplat s?-l rev?d pe Ali Bhutto; acesta mi-a spus: „?ti?i, am gre?it cerându-v? s? cenzura?i povestea primei mele c?s?torii. Într-o zi va trebui s? o scrie?i în întregime." ?i povestea în întregime merge dincolo de faptul c? fusese ?antajat pentru a se c?s?tori cu veri?oara care era deja o femeie matur?. „Dac? e?ti cumine, dac? ai s? consumi c?s?toria, î?i d?ruim o pereche de patine." (Sau de be?e de crichet? Nu-mi amintesc.) De fapt, povestea include petrecerea la care mireasa nu a participat, pentru c? era femeie, adic? fiin?? inferioar?. ?i dup? petrecere, noaptea în care c?s?toria pl?tit? cu patine sau cu be?e de crichet ar fi trebuit s? fie consumat?. „Nu am consumat-o... Eram doar un copil... Nu ?tiam de unde s? încep... ?i în loc s? m? ajute, ea plângea. Plângea, plângea. A?a c? am început ?i eu s? plâng. Apoi, obosit de plâns, am adormit ?i, a doua zi, am p?r?sit-o ?i am plecat la studii în marea Britanie. Am rev?zut-o doar dup? cea de-a doua mea c?s?torie, atunci când eram îndr?gostit de a doua mea so?ie ?i... Cum s? spun? Eu nu sunt o persoan? care admir? castitatea, deseori m-au acuzat c? sunt un afemeiat. Cu toate acestea, de la prima mea so?ie nu am avut copii. Vreau s? spun c? nu am pus-o niciodat? în situa?ia de a avea copii... În ciuda gra?iei ?i a frumuse?ii ei, co?marul acelei nop?i m-a împiedicat întotdeauna. Nu am reu?it niciodat?. ?i când o vizitez la Larnaka, unde tr?ie?te singur? ca un câine p?r?sit ?i va muri f?r? s? fi atins vreodat un b?rbat, pentru c?, dac? atinge vreodat? un alt b?rbat, comite un adulter ?i sfâr?e?te prin a fi lapidat?, m? ru?inez de mine însumi ?i de religia mea. Este un lucru demn de dispre? poligamia. E un lucru demn de dispre? c?s?toria aranjat? ?i impus?..."

Iat?, Bhutto. Oriunde v-a?i afla, ?i, din p?cate, v? afla?i acum în mormânt, mi-am ?inut promisiunea. Am scris în întregime trista dumneavoastr? istorie. Acum uit?-l pe acel s?rman om. Uit? s?lbatica execu?ie a celor doisprezece tineri impuri ?i a copilului care, pentru a-?i salva fratele, s-a aruncat asupra c?l?ilor ?i a fost ucis cu lovituri de picior. Uit?-l pe mollahul de la Controlul Moralit??ii, uit? c?s?toria sau nec?s?toria mea la Qom ?i vino împreun? cu mine pe Drumul Dispre?ului pe care musulmanii îl nutresc pentru femei, un dispre? pe care eu l-am tr?it chiar ?i în împrejur?ri în care te-ai fi a?teptat la pu?in? omenie. În 1973, l-am tr?it într-o unitate de fidayin[1] palestinieni, pe vremea aceea g?zdui?i în Iordania de regele Hussein. Unicul lider civilizat ?i simpatic, în afara lui Ali Bhutto, pe care l-a, întâlnit în lumea islamic? de azi. (Atât de civilizat, încât, atunci când voia o so?ie nou?, divor?a. Nici un fel de poligamie. Atât de simpatic, încât, în cursul unui interviu, dup? ce i-am m?rturisit cât de greu îmi vine s? pronun? cuvântul majestate, a izbucnit într-un hotot puternic de râs ?i a spus: „În cazul ?sta, spune?i-mi Hussein, ?i basta! A fi rege, crede?i-m?, e o meserie ca atâtea altele").

?i iat? istoria experien?ei mele cu acei fidayin palestinieni. Într-o noapte, baza secret? a unit??ii a fost ?inta unui violent atac aerian al israelienilor. La c?derea primelor bombe, to?i au început s? alerge spre refugiul solid oferit de o pe?ter?; ?i eu am f?cut la fel. Dar, în fa?a intr?rii, comandantul m-a oprit. A bomb?nit c? a permite unei femei s? stea cot la cot cu oamenii s?i ar fi fost un lucru obscen, o ofens? adus? lui Allah, apoi a ordonat unor ofi?eri s? m? instaleze în alt? parte; ?i ghice?te unde m-au închis netrebnicii ?ia. Într-o barac? izolat?, o cas? de lemn, care servea drept depozit de explozibil. Mi-am dat seama de acest lucru doar atunci când, pentru a în?elege unde m? aflam, am aprins un chibrit, iar fl?cara acestuia a luminat zeci de cutii cu inscrip?ia „Explosives - Dynamite - Explozives". Dar r?ul cel mare nu const? nici m?car în acest am?nunt. Nu const? în faptul c? m-au închis aici din prostie, din grab? sau din gre?eal?. M-au închis inten?ionat, ca s? se distreze. Ca ?i cum imaginea mea s?rind în aer din cauza bombei ar fi fost lucrul cel mai caraghios din lume. De fapt, dup? atac, to?i se hlizeau amuza?i. „We never had such a fun. Nu ne-am distrat niciodat? atât de bine"

Oriana Fallaci, Mânia ?i orgoliul, Bucure?ti, Ed. Corint, 2011, p. 124-140.

---------------------------------------------------------------
[1] Fiday, pl. Fidayn - „credincios”  în limba arab?; azi, lupt?tor în armata palestinian?
footer