Revista Art-emis
Mihai, un rătăcit prin Istorie, care a avut ghinionul să fi fost rege PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 21 August 2016 16:20

Mihai şi Petru GrozaDespre opiniile prezentate în articolele revistei ART-EMIS am primit - firesc - suficiente mesaje pro şi contra, adepţii fanatici ai unor instituţii expirate nefiind lipsă la apel. Unele bloguri - interesate nu doar „profesional", ci şi din motive mult mai „palpabile" - le-au preluat şi le-au „valorificat", la propriu. Jungla „on-line" abundă în adepţi ai „socializărilor", în profitori de succese facile şi în lotrii diversificaţi pe categorii şi specializări. Nu ducem lipsă nici de atacuri „amicale" (exemplu recent: codul aparţinând - cel puţin aparent - numitului Başilov Jurii Alekseevici, din Moscova, trecut pe lista neagră a unor site-uri, care tot încearcă să intre pe fereastră)[1].

Circul penibil şi doliul naţional declarat pentru o „persoană bipedă" fără cetăţenie română care nu a fost niciodată regina cuiva, au ţinut capul de afiş al multor televiziuni şi publicaţii din România (a nu se înţelege că ar fi şi româneşti). Vă prezentăm un text apărut în primăvara acestui an - autor Dan Alexe -, care întregeşte imaginea nudă, reală a reprezentanţilor unei „case regale" fantomă şi parazită. Respectăm „ad-literam" scriitura autorului, alăturând şi două succinte dar semnificative comentarii, pe care le recomandăm... regaliştilor sinceri. (Redacţia).

„Mihai e un rătăcit prin istorie, nici măcar greşeli nu poţi spune că a făcut. Ar fi fost acceptabil ca şofer şi s-ar fi putut bucura de viaţă dar, soarta a vrut altfel! A avut ghinionul să fi fost rege".

Despre fostul rege Mihai pentru monarhiștii sinceri...

„Sunt ireverent și nepăsător vizavi de persoana fostului suveran al României și e foarte bine că am putut vexa pe unii monarhiști sinceri care nu își imaginează goliciunea personajului și felul în care el nu a fost niciodată la înălțimea rolului lui. L-am întâlnit și intervievat de trei ori, la Lausanne și Bruxelles. De fiecare dată a fost pentru mine un șoc și o dezamăgire. Prima oară a fost în 1989, la Lausanne, când, împreună cu Operațiunea Villages Roumains, la care am fost membru fondator (pornită din Belgia, Villages Roumains a fost o mișcare cetățenească europeană prin care localități occidentale adoptau sate românești amenințate de « sistematizarea » lui Ceaușescu, pentru a le împidica demolarea) am mers cu toții să-l întâlnim pe rege la Lausanne. Aveam noi ideea romantic-subversivă de a-i cere regelui Mihai al României să citească un mesaj adresat națiunii române, în cele trei principale limbi vorbite în România, româna, maghiara și germana, cerându-le locuitorilor României să realizeze oroarea distopiei comuniste. Soseam noi la Lausanne din Belgia, țară în care suveranul și familia regală vorbesc cu toții din copilărie cele trei limbi naționale: flamanda (olandeza), franceza și germana. E natural aici ca suveranii să vorbească limbile supușilor. Prima dezamăgire masivă a fost să descoperim că regele nu știe nici maghiara nici germana... Bun, maghiara să zicem că înțelegem, dar germana?!... Adică un Hohenzollern nu știe germana? Nu, nu știe, regele Mihai e un român fără mare cultură, nu știe germana, vorbește doar română și franceză (prin forța lucrurilor, mai ales trăind în Elveția francofonă) și care, cum aveam să descopăr imediat, nici măcar nu și-a învățat fetele românește. Prima mare dezamăgire, atunci înainte de « Revoluția » din 1989, a fost să descopăr că acest om nu vorbise românește cu copiii lui. Despre ce patriotism și dorință de sprijinire a țării lăsate în urmă vorbim? Nu-ți înveți copiii românește?

A doua masivă dezamăgire a fost când l-am văzut în direct la TV pe canalul național franțuzesc A2, în decembrie 1989, intervievat live, tot din Lausanne, despre evenimentele de la Timișoara. România este subiectul numărul 1 mondial, iar jurnalistul francez încerca să-l facă pe Mihai să spună ceva interesant: - « Maiestate, se petrec lucruri mărețe în țara dumneavoastră? Care vă e pronosticul? ». A molfăit ceva aproape inaudibil: - « N-am nici o speranță, nu se va schimba nimic »". Am realizat atunci că în deceniile de după război lui nu-i păsase niciodată de România, nu luase niciodată poziție împotriva regimului de acasă, de parcă nu era țara lui, ba chiar, cum am zis, nu-și învățase fetele românește. Apoi, l-am mai intervievat, pentru »«Europa Liberă", și când a venit la Bruxelles în 1993 la înmormântarea regelui Baudouin al Belgiei, al cărui văr era el, cum sunt mai toate familiile regale din Europa legate între ele. Din nou, m-a frapat neplăcut morocănoșenia lui, lipsa lui de emoție, vocabularul sărac, lipsa de cultură și cunoștințe elementare vizavi de Belgia, Europa, trecutul colonial al țărilor europene, dispozitivul politic mondial. Cât despre episodul semnării abdicării, felul în care l-a descris chiar el în multe interviuri e dincolo de grotesc:
- « Petru Groza m-a rugat să-i pipai buzunarul. Am simtit ca are un pistol acolo!... » sau « Petru Groza a venit cu un pistol în buzunar. M-a pus să i-l pipăi »[2]. Păcat că « majestatea sa » nu mergea la cinema. A ratat momentul de a-l pipăi pe Groza și de a-l bloca la rândul lui prin celebra replică a lui Mae West: «Is that a gun in your pocket, or are you just happy to see me? ». Un om incult, rău vorbitor, cu maniere robotice, născut în locul nepotrivit, care nu și-a învățat fetele românește, care n-a avut niciodată un discurs coerent despre locul României în U.E., despre România și Moldova, despre islam și imigrație, despre Rusia, despre nimic, despre nimic, despre nimic... Așa că nu caut să mă scuz față de cei pe care i-am rănit postând glume pe Facebook despre buletinul medical al acestui îmbuibat incult și morocănos și fără umor și fără empatie și fără discurs social, care n-a știut să fie la înălțimea rolului său istoric[3].

Pe lumea cealaltă, Mareşalul nu-ţi va putea organiza o primire triumfală, nu pentru că nu te-ar fi iertat, ci pentru că tu, până nu îţi recunoşti public crimele şi infatuarea, nu vei putea merge în lumea drepţilor[4]

„Despre morţi, numai de bine. Cât încă nu ai murit, pamfletul este acceptabil (nu şi de bigoţi). Maiestate, ai leucemie, o să te duci! Ce să-i faci, aşa e viaţa, dar ce se face ţara fără tine? Aproape o mie de oameni vor lacrima la catafalcul tău şi o mulţime de gură-cască vor auzi pentru prima oară de tine! Când o regina din stup moare, stupul se destramă. Noi, sperăm, că monarhia să nu fie de esenţă divină, altfel ne asteaptă aceeaşi soarta cumplită. Am mai trecut o data prin asta, deci sperăm cinstit. De altfel, ce ne-a adus noua monarhia, si ce ne-a luat? N-i l-a luat (poate impropriu spus) pe unificatorul de ţara Cuza Ioan. Ne-a mai luat căteva vagoane cu valori, în afara de sutele de mii de ofiţeri şi ostaşi abandonaţi ruşilor prin semnarea unui tratat mult mai prost decât cel al Mareşalului Antonescu (citiţi istoria din documente, nu din poveşti). Şi n-i l-a mai luat pe acest mare patriot şi om de viziune şi l-a predat ruşilor care l-au respectat ca om şi nu şi-au mânjit sângele cu el. L-au predat slugilor să-şi facă treaba murdară cu el -. În demnitatea lui de soldat, Antonescu a refuzat apriori graţierea, dar ca om, presupun că nu ar fi vrut să moară. Infamul rege băuse cerneala, aşa că stiloul lui nu a putut mâzgăli o semnatură pe acea graţiere. Salva armelor l-a murdărit irevocabil pe infam. Acum, cu sânge albastru, la leucemia măriei sale s-ar cuveni un transplant. Dar de unde sânge albastru? De unde? Toţi cei care te-au iubit au sânge negru spre roşu! De la ciocarlia, sau de la p(a)iaţa lambrino, slabe speranţe! (sunt foarte foarte ocupaţi cu D.N.A.-ul. Poate de la rudele de sânge de peste ocean? Din păcate, sunt ocupate cu luptele de câini sau de cocoşi (de, sânge de războinici incurabili!)".

Ai fost şi tu o victimă, ţi s-a lăsat vreme să te îndrepţi, dar n-ai ştiut să o foloseşti[5]

„Mare om (fără) mare caracter ai fost majestate! Şi Dumnezeu te-a blestemat să nu ai moştenitori bărbaţi la tron (nu se ştie care). Şi aşa, cu tine se stinge pentru totdeauna fantoma monarhiei în ţara asta. Aşteptam nepăsători marea paradă, singura în care ai specialişti. Mâna ta nu va deveni niciodata moaşte, nici pentru un popor de idioţi cu atât mai puţin pentru un popor de viţă nobilă cum este cel român. Pe lumea cealaltă, Mareşalul nu-ţi va putea organiza o primire triumfală, nu pentru că nu te-ar fi iertat, ci pentru că tu, până nu îţi recunoşti public crimele şi infatuarea, nu vei putea merge în lumea drepţilor, ci doar în seol. Acolo, conştiinţa ţi se va trezi şi vei regreta amarnic toate câte le-ai făcut cu strâmbătate, dar prea tarziu. Ai fost şi tu o victimă, ţi s-a lăsat vreme să te îndrepţi, dar n-ai ştiut să o foloseşti". 

--------------------------------
[1] Atac http://www.ip-finder.me/46.161.9.35/
[2] Poveste emisă de cetăţeanul Mihai după re-venirea în ţară
[3] Dan Alexe https://cabalinkabul.wordpress.com/2016/03/03/o-precizare-despre-regele-mihai-pentru-monarhistii-sinceri/
[4] Comentariu la textul citat.
[5] Ibidem

footer