Petru RomoşanActualitatea politică românească e destul de subţire, ca să nu zicem că nu prea e deloc. Şi totuşi, noua poliţie politică de orientare globalistă crede că a dat lovitura şi-l va băga la beci în sfârşit pe Călin Popescu Tăriceanu, un pretins liberal tradiţional, gură mare, dar în fapt un banal demagog. Pentru că a fentat o coadă de o mie de oameni la înnoirea permisului său de conducere. Tăriceanu va lua chiar vreo cinci ani după estimările „optimiste" ale unor liberali-liberali, în realitate democrat-liberali, de fapt ex-băsişti, în clar neoliberali autohtoni. O coadă de o mie de oameni? Adică o coadă „tehnocrată", ieşită din înţelepciunea şi competenţa administrativă a „guvernului meu", guvernul Cioloş, tehnocraţii vopsiţi? Acum, la Bucureşti, ca pe vremea comunismului, serviciul de permise auto face o anchetă ca să vadă dacă Tăriceanu si-a reînnoit carnetul sărind coada de o mie de oameni. Dar face cineva vreo anchetă ca să afle de ce avem în 2016 o coadă de o mie de oameni? Ce-o fi mai condamnabil: că Tăriceanu a fentat coada sau că în 2016, în epoca tehnocrat-europeană, avem aceleaşi cozi la zahăr sau la tacâmuri de pui ca în anii '80, sub Ceauşescu? În fine, l-au prins pe Tăriceanu. Dar nu pentru Porţile de Fier, nu pentru moştenirea Gojdu, nu pentru o posibilă asociere cu spionajul maghiar, nu pentru o îmbogăţire prea mare şi de tot suspectă, nu pentru iresponsabilitatea din fruntea guvernului României. Ci pentru că, recesiv, a reluat o practică din tinereţe. Problema recentă cu mediocrul inginer Tăriceanu, un fante ireductibil, e că preia ca atare ideile valoroase şi libere ale unor intelectuali şi le papagaliceşte cu tupeu. Să fie Daniel Barbu şi Cristian Pîrvulescu cei care-i scriu luările de poziţie cenuşiului Tăriceanu ? Ideile antisistem curajoase, recitate de un biet contabil cu mânecuţe, răsuflat dar guraliv, devin ridicole şi inutile.

Nu e încă deloc clar de unde au apărut anonimii Klaus Iohannis, Dacian Cioloş, Eduard Hellvig şi atâţia alţii în fruntea bucatelor. Că au legături directe cu sistemul prin părinţi din Miliţie, prin socrii bine plasaţi, prin năşii şi altele asemenea se poate documenta destul de uşor. Mai toţi componenţii clasei dominante de azi au aceeaşi provenienţă. În nici un caz nu sunt descendenţii foştilor deţinuţi politici sau ai aristocraţiei economice interbelice. Dar adevăraţii părinţi spirituali ai celor numiţi mai înainte şi ai colegilor lor nu trebuie căutaţi numai în sânul poliţiei politice în sens larg, de unde, evident, provin. Adevăratul lor tată e neoliberalismul global care le-a pus mâna în cap. În perfectă coordonare, desigur, cu poliţia politică locală, speriată de populaţia pe care a jefuit-o, o poliţie doritoare de o nouă faţă onorabilă, europeană şi atlantică. Ce e cu adevărat straniu e că neoliberalii noştri contemporani nu se deosebesc cu nimic de neoliberalii lor, deşi ai noştri sunt de sorginte comunistă. Politicienii noştri nu sunt deloc diferiţi de actualii candidaţi la preşedinţia S.U.A. (cum vom vedea mai la vale), de încă preşedintele francez François Hollande sau de deja foarte detestata global Angela Merkel. Ai noştri au o notă specifică doar prin puţinătatea lor personală, prin prea vizibila lor obedienţă la noii patroni neoliberali, corporatiştii, multinaţionalele, marile bănci. Ioan Talpeş, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe, a spus o vorbă mare şi adevărată măcar o dată despre celebrul trădător Ion Mihai Pacepa : Pacepa nu a trădat România pentru motivul simplu că el nu a lucrat niciodată pentru România. Foarte probabil că acelaşi lucru se va spune şi despre mulţi dintre liderii de azi ai României. Ei nu trădează România pentru că, de fapt, nu lucrează pentru ea. Dar dosarele se citesc până la urmă, informaţiile circulă. Mai crede cineva acum, după aproape doi ani de la evenimente, că Iohannis a fost ales de feisbucişti şi de diasporeni ? Cum că guvernul Cioloş a urmat firesc tragediei de la Colectiv ? Sau că alegerea lui Băsescu a fost inevitabilă doar pentru că Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu? Oare nu-şi bate joc excesiv cineva, prin nenumăraţii trompetişti din aşa-zisa media, de o populaţie deja atât de abuzată ?

Ceea ce nu prea e clar în România e foarte clar în S.U.A. Iată ce scrie Chris Hedges într-o foarte consistentă contribuţie de pe site-ul Truthdig din 19 iunie 2016, intitulată „Escroc vs. escroc": „Clasa liberală (democraţii - n. n.) refuză să lupte pentru valorile pe care pretinde că le apără. E paralizată şi prinsă în capcană de panica modelatoare a sistemelor de propagandă corporatiste. Singura presiune din interiorul sistemului politic vine de la puterea marilor companii (a corporaţiilor). Fără vreo contraputere şi fără voinţa clasei liberale de a sfida statu quo-ul, ne scufundăm din ce în ce mai mult într-un despotism corporatist. Argumentul repetat că e nevoie să susţinem răul cel mai mic nu face decât să înrăutăţescă lucrurile. Schimbarea nu se va face repede. Ea riscă să dureze un deceniu, chiar mai mult. Schimbarea nu va apărea niciodată prin capitularea în faţa partidului democrat, care reprezintă ordinea instituită. O să ne instalăm şi noi în jungla politică şi o să construim partide şi mişcări alternative pentru a distruge puterea corporaţiilor. Dacă nu facem asta, vom vedea cum democraţia noastră se atrofiază, cum se converteşte într-un stat poliţienesc şi cum ni se distruge ecosistemul. Ascensiunea unui demagog precum Donald Trump este rezultatul direct al opţiunii pentru neoliberalism a partidului democrat".

A citit cineva vreun articol sau vreo carte substanţială scrisă de Iohannis sau Cioloş, a văzut cineva vreo contribuţie remarcabilă de-a lor în orice domeniu înainte de-a ajunge hocus-pocus în capul mesei ? Conducătorii noştri de azi sunt nuli şi neaveniţi, îi fac plăcere lui Jean-Claude Juncker sau lui Joe Biden, dar ce treabă au ei cu România? Ei slujesc strict stăpâni externi, dar noi de ce îi tolerăm atât de uşor? Spectacolul „sângeros" oferit cotidian de D.N.A. nu ţine loc de politică naţională. Arestarea lui Tăriceanu sau a altora nu pot fi decât în avantajul adversarilor lor, care s-au instalat fraudulos în fruntea ţării. România a intrat în hora neoliberală cu întârziere, la spartul târgului, o învârte cu zel tocmai când alţii ies din ea (vezi, spre exemplu, Ungaria şi Polonia) şi se va alege doar cu oalele „neoliberale" sparte. Deşi e august, suntem deja în campanie electorală, mai moţăit, mai cu cîte-o trezire bruscă, pentru legislativele din iarnă. Întrebarea la care vor trebui să răspundă atunci alegătorii români este una de fond : opţiunea pentru Liviu Dragnea-Călin Popescu Tăriceanu (P.S.D.-A.L.D.E.) este una naţională, suverană şi independentă (sau doar demagogică pe aceste teme), spre deosebire de opţiunea pentru Iohannis-P.N.L.-Cioloş-Nicuşor Dan, din inimă livraţi neoliberalismului global? Chris Hedges ne spune că americanii, indiferent dacă vor alege Donald Trump sau Hillary Clinton, vor căpăta aceeaşi ordine neoliberală catastrofală...