Intâi a fost Charlie Hebdo, apoi Bataclan, apoi San Bernardino, apoi Nisa, Wurtzburg, Ansbach. În toate aceste locuri oameni nevinovați au fost masacrați ca replică la politica belicoasă occidentalo-americană în Afganistan, Irak, Libia, Siria, Yemen etc. Dincolo de ipocrizia marilor puteri care trec sub tăcere vinovățiile lor, în fiecare zi suntem bombardați cu informații despre planuri diabolice vechi, cum ar fi cel al lui Kalergi, care se pun în aplicare. Tensiunea din timpul războiului rece pălește prin comparație cu climatul socio-politic actual. Ne aflăm în plin război asimetric. Totuși, ca oameni doritori de pace nu ne putem consola cu sfatul prim-ministrului francez să ne obișnuim de acum înainte cu terorismul. Însemnează că acceptăm să ne întoarcem la barbarie. O asemenea resemnare ne-ar transforma în curând în clienți ai spitalelor de psihiatrie. Mi-a venit în minte observația genială a marelui Lev Tolstoi: „Toți vor să schimbe lumea, dar nimeni nu vrea să se schimbe pe sine". Este marele adevăr mai valabil astăzi decât oricând. Se prefigurează la orizont o scădere considerabilă a resurselor planetei. În concluzie, cei care dețin puterea militară și economică descind oriunde doresc să se servească cu orice au nevoie pentru perpetuarea prosperității lor. Mentalitatea colonialistă n-a dispărut odată cu declinul imperiilor coloniale. Acest adevăr trebuie asumat de toate țările civilizate, care s-au aflat vreodată în culpă și apoi trebuie reparat răul care s-a comis. Fără pocăință și smerenie nu există îndreptare, ci doar agravare, ceea ce se și întâmplă cu o frecvență care ne dă fiori reci pe șira spinării. Drama României este că a intrat în compania țărilor civilizate când ele dau vizibile semne de oboseală și mai ales de declin în plan moral. Morala occidentală prea lejeră contrazice legile morale ale societății românești, care dorește să rămână solidară cu tradiția și cu învățăturile ortodoxiei. Problema familiei și a definiției căsătoriei rămâne capitală pentru weltanschaung-ul românesc. În spiritul religiei ortodoxe și a tradiției milenare, căsătoria, așa cum o văd românii, este între un bărbat și o femeie, având drept scop procreația și educarea copiilor. În acest punct are loc ciocnirea între presiunile Uniunii Europene și concepția românească. Motivul declanșării de curând a focurilor a fost oferit de un cuplu de homosexuali, Andi (român) și Robert (afro-american) care s-au căsătorit în Belgia, dar doresc să le fie recunoscut mariajul în România. În 19 iulie la postul de televiziune Realitatea au avut loc confruntări de opinii între suporterii familiei tradiționale și cei ai familiei alternative. De când cu Uniunea Europeană au apărut tot felul de fenomene alternative: istoria României în variante alternative, adică falsificată, manuale alternative, acum o idee alternativă despre căsătorie. Spre a contracara partizanatul aprins al homosexualilor, care cer tot mai multe drepturi și în România, prevalându-se de presiunile C.E.D.O., având în spate grupuri care numai bine nu doresc țării noastre, un reprezentant al unei organizații de susținere a familiei tradițioale a pregătit o petiție semnată de trei milioane de români, care se declară fără echivoc împotriva căsătoriei între homosexuali. Au nu vorbește Kalergi despre cultivarea tiraniei grupurilor minoritare, ca mijloc în lupta de înfăptuire a noii ordini?

Remus Cernea, care reprezintă în parlament, între altele, doleanțele homosexualilor, ale lesbienelor și transgenderilor a pledat în discuția de la Realitatea TV pentru egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, considerând că nerecunoașterea căsătoriei gay-lor ar fi expresia unei grave discriminări. În realitate nu este vorba de nici o discriminare, considerăm noi, deoarece doleanța acestui grup minoritar calcă în picioare o tradiție milenară a poporului român și, mai mult, obligă o majoritate să valideze o instituție care contravine naturii și bunului simț. Familia este celula de bază a societății, după cum se știe, fiind o legătură consacrată între o femeie și un bărbat, având un țel nobil, acela de a aduce pe lume copii pe care să-i educe în spiritul dragostei de Dumnezeu, de părinți, de comunitate și de patrie. Dl. Cerna aducea în discuție exemplul țărilor occidentale, care au acceptat demult mariajul homosexual. A uitat să spună însă că în S.U.A. 21 și unu de state se opun căsătoriei între homosexuali, neadoptând amendamentul din iunie 2012 al președintelui Obama. Americanii s-au dovedit mult mai conservatori decât partenerii lor din Europa de Vest. Pe agenda candidatului republican la președenție este inclusă, printre altele, propunerea de a se aplica tratamente homosexualilor doritori să corecteze orientarea lor sexuală. Ca să nu mai vorbim că americanii nu se sfiesc să afirme convingerile lor religioase în cazul în care unele cerințe ale homosexualilor vin în contradicție cu acestea. O cofetăreasă într-un stat din sudul Americii a refuzat să prepare un tort pentru o nuntă de homosexuali pe motive religioase. Nimeni nu i-a putut face nimic. Atitudinea ei a fost perfect justificată. Vreau să spun că în zadar vrea să ne lămurească dl. Cerna că peste tot în civilizația occidentală homosexualitatea și-a cucerit toate revendicările. Nu acesta este cazul. Chiar și cei care aprobă căsătoria persoanelor de același sex o fac cu reticență, pentru că întreaga situație contravine normalității, naturii și implicit legilor divine. De cele mai multe ori, acceptarea ideii de mariaj între indivizi de același sex este inspirată de oportunismul candidaților în lupta electorală, țintind voturile acestei minorității. Afirmația mea este probată de președintele Obama sau acum de Hillary Clinton. Ambii și-au schimbat poziția din motive de politici electorale.

În spatele rumorii grupurilor minoritare se află îndeobște sponsori care urmăresc țeluri politice precise. Semnăturile a trei milioane de români care se opun unei asemenea cereri din partea homosexualilor sunt neluate în seamă, amenințându-se în schimb cu dictatura C.E.D.O. Nici argumentele de bun simț, nici cele psihologice privind efectele nedorite asupra copiilor adoptați de familii de homosexuali, nici credința ortodoxă, care consideră sodomia un mare păcat nu au fost luate în considerare de vajnicii apărători ai zgomotoasei minorități. Codul Civil românesc, articolul 277, aliniatele (2) și (4) arată că nu se recunosc în România căsătoriile de același sex oficiate în străinătate. Minoritatea homosexuală cere nici mai mult nici mai puțin decât amendarea Codului Civil pentru a se potrivi doleanțelor ei în pofida opoziției majorității, care consideră validarea căsătoriei între homosexuali un atentat la concepția despre familie și la filozofia de viață a poporului român. Coaliția pentru Familie a cerut de urgență Parlamentului să adopte o lege care să definească în mod expres căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie, celula de bază a oricărei societăți, singura capabilă să procreeze, să crească și să educe generația tânără. Un copil pentru a crește armonios fizic, psihic și intelectual, s-a demonstrat de către numeroase studii, are nevoie de modelul matern și de cel patern, de o structură stabilă, consacrată de sute de ani, pe care azi homosexualii luptă s-o distrugă. Destructurarea familiei tradiționale va face posibilă o mai ușoară manipulare a națiunilor, mânate cu obstinație spre noua ordine mondială. Rezistența popoarelor la presiunile acestui grup minoritar reprezintă concomitent și o opoziție la globalizare. Dictatura U.E., care încearcă să treacă fără menajamente cu tăvălugul peste sistemul de norme morale și de cutume ale unei națiuni, a început să cauzeze virulente nemulțumiri în masa mare a cetățenilor. Tot felul de misiți plătiți să bage încă un cal troian în cetate apără cu înfocare așa numitul drept la căsătorie al homosexualilor. De când și de unde acest drept, ne întrebăm noi cu uimire. Doar pentru că țări din Occidentul european, bântuite de decadență morală, au inventat acest drept, el trebuie impus cu forța și românilor, sub amenințarea de penalizare? Nu suntem singurii care gândim astfel. Rusia, Italia, Grecia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria au adoptat o atitudine similară.

Spre deosebire de Occident, unde s-a proclamat demult moartea lui Dumnezeu, pentru poporul român El este încă viu, așa cum susține Dumitru, personajul din nuvela fantastică O fotografie veche de 14 ani (Madrid, 1963) de Mircea Eliade. Analizând nuvela, Nicolae Steinhardt, care mărturisea că regăsește în ea "tot ce cred mai intens și iubesc mai pasionat", arată că Dumitru simbolizează omul simplu "care crede în Dumnezeu și în miracole, nesofisticat și neamăgit de pseudoștiințe cu nume sonore, care în barul hemingwayano-huxleyan mărturisește Logosul, întruparea lui Dumnezeu și mântuirea. El știe mai mult decât toți fercheșii nietzscheeni și savanții structuraliști ai lumii occidentale [...] știe una și bună: că Dumnezeu există și poate lucra prin oricare din făpturile sale, oricât de păcătoasă și mișelă ar fi, dacă o alege. Isteț, înțelept și sfătos, Dumitru e însăși ortodoxia și însuși românismul". Jurnalul fericirii, Ed. Polirom, Iași, pp. 601, 605). Subscriu întrutotul ideilor exprimate de Dr. Călin Georgescu în cartea sa Cumpăna României (Logos, 2014), privind căile de eliberare a țării din fundătura în care a fost aruncată de guvernanții trădători în colaborare cu instituțiile financiare străine și cu multinaționalele care transferă profituri imense de la noi în spațiile occidentale. De aceea face sens când Dr. Georgescu subliniază că "Statul român nu trebuie să se îndepărteze sub nici un motiv de rădăcinile sale și de istoria neamului". (op. cit., p. 73). Tot ce s-a intreprins în ultimul sfert de secol a țintit cu precizie să ne anihileze identitatea și suveranitatea națională, care sunt piedici în calea grupurilor de putere neoliberale globalizante. Naționalismul și patriotismul ne-au fost continuu ridiculizate și mereu echivalate cu șovinismul, xenofobia, antisemitismul ca să ni se administreze "sprayul paralizant" când am îndrăzni să protestăm împotriva jafului economic și subjugării politice. Să nu ne uităm rădăcinile. Naționalismul nostru este bazat pe "viziunea creștină a limitei, a înfrânării și a dragostei față de Hristos și față de aproapele nostru". (Călin Georgescu, op. cit. p. 92). Dr. Călin Georgescu relevă faptul că naționalismul românesc nu este etnicist, rasist sau izolaționist, dar își apără cu ardoare patrimoniul cultural, spiritual și natural al poporului român. Naționalismul românesc apără fără rezerve statul național suveran. Înțelegem de ce este obiectul criticilor acide venite din partea susținătorilor noii ordini mondiale, care își propune să distrugă suveranitățile naționale.

Remus Cernea, parlamentarul care avansează în spațiul moral, cultural românesc ideea legiferării căsătoriei între homosexuali nu înțelege încă de ce atâta opoziție din partea opiniei publice românești. Nu înțelege că moralitatea la români este intrinsec legată de credință și deci Domnia Sa nu are nici un drept să ne facă fundamentaliști când, apărând conceptul de familie tradițională, amintim tuturor care doresc să ne audă că, așa cum spunea Alexis de Tocqueville în Democracy in America, nu există libertate fără moralitate și nici moralitate fără credință. Verva zgomotoasă a minorităților sexuale se încadrează în același arsenal al neoliberalismului grăbit să calce în picioare zestrea națională pentru instaurarea dictaturii globale. Instabilitatea Uniunii Europene, brexitul, opoziția manifestă a unor membri ai uniunii sunt tot atâtea simptome ale reacției de apărare a organismelor statale față de atentatele noii ordini mondiale. Naționalismul românesc se sprijină pe tradiția spirituală, culturală, morală milenară a poporului nostru și respinge partea decadentă a civilizației occidentale pe care partizanii minorităților sexuale vor să ne-o bage pe gât, amenințând cu CEDO. Cei interesați să împingă România pe o traiectorie potrivnică națiunii noastre au încurajat în ultimul sfert de secol tipul de român consumator de "manele, violență și fotbal" (Călin Georgescu, op. cit., p. 96). După ani de rătăcire este timpul să revenim la dreapta rânduială românească și n-o vom putea face dacă "scopul nostru ultim, ca persoană și colectivitate, nu este căutarea, mai întâi și cum se cuvine, a Împărăției lui Dumnezeu, începând de aici, din lumea aceasta". (op. cit., p. 94).

Și pentru că ne-am referit la aspectele alienante ale civilizației occidentale, pe care le respingem ferm, să amintim și de tratamentul aplicat unor familii românești mânate la muncă în Vestul Europei, pentru că în țara noastră a fost generat un adevărat taifun de distrugere economică. Asimilați de multe ori cu țiganii cerșetori, românii au fost supuși aroganței capitaliștilor din Europa Vestică. Ca decupat dintr-un horror movie pare scandalul copiilor răpiți de lângă părinții lor în Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Finlanda, care durează de câtva timp. Claudia Racolța și Florin Barbu, plecați la muncă în Londra, au cerut ajutorul postului de televiziune Realitatea, unde s-au prezentat pe 13 iulie a.c. ca să dea glas disperării de a fi fost abuziv și pe nedrept pedepsiți prin îndepărtarea celor doi copii ai lor de către autoritatea de la protecția copilului din Marea Britanie. Acest cuplu nu și-a mai văzut copiii din decembrie 2014. Copiii au fost încredințați unei perechi de homosexuali. Credeam că acest caz a fost demult rezolvat, dar, cei care aplică tiranic niște prevederi de lege, probabil găsesc un prilej de satisfacție în suferința cauzată altora. Fenomenul ridicării forțate a copiilor din familiile lor, pe baza unei legi vecine cu absurdul merită analizat, deoarece relevă gradul de dezumanizare a lumii europene de când aceasta s-a lepădat de valorile creștine. Pe ruinele creștinismului în Europa, ca și în America au înflorit în schimb cultele satanice, ale căror amprente distructive pot fi remarcate pretutindeni. Mulți comentatori numesc epoca noastră post-creștină, caracterizată prin "unparalleled freedom, chaos, death, and destruction."(liberatate nemaiîntâlnită, haos, moarte și distrugere, The Babylon Code, 2015, p. 162). Familiei Nan în Norvegia i s-au smuls copiii în mai 2015. În februarie 2016 părinții distruși au fost informați că au pierdut procesul care va fi reprogramat abia în octombrie a.c. Norvegia, care nu este în UE are cea mai spăimoasă agenție de protecție a copilului, numită Barnevernet. Mihaela Nan, alături de alți părinți năpăstuiți, a dezvăluit că numita agenție se bazează în demersurile ei condamnabile pe motive inventate ad hoc, îndepărtând copiii din sânul familiilor fără nici o evaluare, fără nici o anchetă socială. Familia Marius și Claudia Rădulescu și-au pierdut copiii de patru ani, timp în care s-au judecat pentru a fi exonerați de acuzații grave, nefondate. Deși exonerați, războiul cu agenția nu s-a încheiat. A făcut înconjurul lumii cazul familiei Bodnariu, în favoarea căreia s-au făcut raliuri în mai multe orașe de pe glob. Condamnabil este că în Norvegia agenția Barnevernet răpește copiii de la părinți cu ajutorul poliției, fără mandat, doar cu aprobarea unei comisii interne cu totul lipsită de transparență. Toți părinții pedepsiți astfel s-au întrebat de ce copiii n-au fost încredințați rudelor din România până la clarificarea situației conflictuale cu agenția. De ce în majoritatea cazurilor copiii luați cu forța de la părinții lor sunt plasați unor cupluri de homosexuali? Concluzia se impune de la sine: în foarte civilizatele țări din Occident familia normală este subminată, în timp ce homosexualitatea este privilegiată. Copiii sunt educați încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinților, să-i pârască, să-i desconsidere. Așadar, încă de la grădiniță copiii sunt învățați să devină delatori?! Și cât au mai condamnat capitaliștii delațiunea din sistemul comunist, ca de fapt s-o practice ei înșiși, dacă interesele o cer. De remarcat forța brută și intimidarea, aplicate de slujitorii noii ordini mondiale.

Toți românii, care au fost obiectul acestei batjocuri numită demagogic grija față de copii, au acuzat statul român că nu se implică destul în protejarea drepturilor lor între străini. În Norvegia, ministrul Lisbakken, responsabil pentru familie și copii a declarat fără nici o reținere că el este homosexual și dorește ca toți copiii din țară să fie asemenea lui. Cei care au vizitat Oslo au fost uimiți de ciudățenia grupurilor statuare cu bărbați care se țin în brațe și femei aplecate una asupra celeilalte. Agenția Barnevernet a instaurat un regim de teroare psihologică, teamă fizică, neîncredere, afirmă o socioloagă româncă, recent stabilită la Oslo. (Florin Saiu, Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia, Evenimentul zilei, 13 ianuarie 2016). Și ceea ce este încă mai captivant este caracterul privat al agenției Barnevernet, fondată de un grup de bogătași, printre care Jacop Wallenberg, membru în comitetul executiv al grupului Bilderberg. Aici ajungem din nou la lupta grupurilor de putere pentru dictatura mondială a unor elite putred de bogate. Familia tradițională este o piedică, granițele suverane sunt o piedică, naționalismul este o piedică, patriotismul de asemenea și toate aceste valori la un loc le par acestor multimiliardari niște vechituri bune de aruncat la coșul de gunoi al istoriei. Popoarele însă se vor lupta pentru ele.