Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 24 Iulie 2016 14:37

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisTitus Gîrbea, Revista ABCJuridic: Domnule profesor, trebuie s? constat ab initio c? ave?i o întreag? carier? închinat? istoriei ?i cercet?rii. De ce a?i ales acest domeniu ?i ce înseamn? pentru dumneavoastr? istoria în general ?i istoria românilor, în special?

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu: Mi-am ales Istoria cu pu?in timp înainte de absolvirea liceului. Pân? atunci voisem s? urmez Filologia, eram secretarul cenaclului „Slova Nou?" din Piatra Neam? condus de profesorul de român? Haralambie Mih?ilescu, câ?tigasem locul II pe ?ar? la concursul „R?scoala din 1907 reflectat? în literatur?", publicasem mai multe poezii, lucram la un roman etc. Op?iunea mi-a fost schimbat? de profesorul de istorie Aurelian Rotundu, care în clasa a X-a ne-a ar?tat cu „un c?r?oi" de vreo 800 de pagini, zicând c? acesta era manualul nostru (Istoria R.P.R. Sub redac?ia acad. Mihail Roller), dar a men?ionat c? nu ne cere s?-l citim pentru c?-i prea gros, în realitate nu era de acord cu con?inutul acestuia, ci s? înv???m dup? noti?ele luate în clas?. Domnul Rotundu vorbea atât de frumos ?i de conving?tor, încât mi-am zis c? via?a real? este mai profund? ?i complex? decât mi-o puteam imagina ?i reda eu. Pe de alt? parte, unchiul meu Dumitru Alma?, scriitor ?i conferen?iar la Facultatea de Istorie a Universit??ii Bucure?ti, mi-a spus c? Istoria este o ?tiin?? despre oameni, pe care-i bine s?-i cunosc în evolu?ia lor de-a lungul secolelor ?i mileniilor. În plus, dac? dau admiterea în Bucure?ti, eu preferam Universitatea din Ia?i, voi avea posibilitatea s?-i v?d ?i chiar s? discut cu „idolii" mei, marii scriitori Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, s? particip la conferin?ele de la Uniunea Scriitorilor ?i s?-mi dau seama în ce m?sur? voi putea intra ?i eu în „tagma" litera?ilor. M-am l?sat convins, am dat examenul de admitere la Facultatea de Istorie din Bucure?ti. Am avut noroc, eram 12 candida?i pe un loc ?i am reu?it printre primii. În cei cinci ani de facultate (1957-1962) am avut burs?. Altfel ar fi trebuit s? m? retrag, deoarece p?rin?ii mei, ??rani „cu gospod?rie mic?", nu ar fi putut s? m? între?in? (c?minul ?i cantina costau destul de mult). Dup? absolvirea Facult??ii, Istoria a devenit profesia mea. Am fost repartizat la Catedra de Istoria României, unde am parcurs toate treptele carierei universitare: preparator, asistent suplinitor, asistent, lector, conferen?iar, profesor. Dup? 1989, colegii m-au ales ?eful Catedrei de Istoria Românilor ?i decanul Facult??ii de Arhivistic?, la întemeierea c?reia am avut un rol important. Am fost ?i cercet?tor ?tiin?ific gradul I la Institutul de Istorie „N. Iorga", unde eram director, ?i la Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, num?rându-m? printre fondatorii acestuia.

M-am specializat în istoria contemporan? a României, deoarece în anii de studen?ie, la cursuri ?i în istoriografia vremii, aceasta era prezentat? trunchiat (greve, revolte ??r?ne?ti, oameni politici reac?ionari, sus?in?tori ai fascismului ?i hitlerismului etc). Voiam s? cunosc ?i alte aspecte, cu deosebire despre via?a politic?. Dup? ani de studiu la Arhivele Statului ?i la Biblioteca Academiei mi-am format o cu totul alt? imagine, pe care am transmis-o studen?ilor la seminar ?i apoi la curs. Din 1975 am început s? public despre via?a politic? din perioada interbelic?, mai întâi volume de documente, apoi studii ?i monografii. Concluzia mea era ?i este c? perioada interbelic? a fost una rodnic?, pozitiv? din istoria poporului român. Iar România, prin personalit??ile ei politice Ion I.C. Br?tianu, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu etc, ?tiin?ifice ?i culturale N. Paulescu, Henri Coand?, N. Iorga, Constantin Brâncu?i, George Enescu ?i mul?i al?ii, a avut un rol important în via?a Europei ?i a lumii în general.

Care considera?i c? sunt c?ile ce ar trebui urmate pentru a reu?i ca poporul român s? con?tientizeze mai bine importan?a pe care el a avut-o în trecut ?i cum anume ar putea fi acest popor mai bine promovat pentru a nu se ajunge la ?tergerea identit??ii na?ionale? Cred c? o clarificare a acestei linii de ac?iune este de bun augur, având în vedere c? la alte popoare precum cel francez sau american patriotismul este un sentiment ce se inoculeaz? de la cele mai fragede vârste, în timp ce exist? români care se ru?ineaz? cu istoria lor.

N. Iorga scria c? Istoria „este o necesitate pentru con?tiin?a uman?: ?i pentru chibzuirea împrejur?rilor ?i pentru tragerea concluziilor ?i pentru îndemnuri ?i pentru mângâieri". Pentru a face un popor s?-?i uite trecutul, lipsindu-l de propria identitate, inamicii acestuia folosesc o gam? larg? de metode ?i mijloace. De-a lungul vremii, poporul român a fost supus agresiunii marilor puteri, nu numai prin r?zboaie, ci ?i din punct de vedere spiritual. Scopul urm?rit a fost, ?i este, dezarmarea sa moral?, cultivarea ideii c? el nu reprezint? ceva viabil la scara istoriei, nu a creat valori autentice. Ca urmare, trebuie s? urmeze directivele transmise sau impuse din afar?. Denigrarea istoriei na?ionale se înscrie în acest „scenariu", pentru ca românii s? nu-?i cunoasc? trecutul ?i s? nu se inspire din lec?iile de demnitate ale înainta?ilor. Aceast? „teorie" este promovat? de o bun? parte a mass-mediei, dar ?i de partide ?i oficialit??i guvernamentale. A?a îmi explic faptul c? de la TVR, televiziunea na?ional?, s-au scos emisiunile de istoria românilor, dar se promoveaz? istoria minorit??ilor na?ionale, în primul rând a celei maghiare. Anumite ziare abordeaz?, ocolesc, cu obstina?ie momentele esen?iale din istoria poporului român, sau le trateaz? în batjocur?, insist? pe subiecte „senza?ionale", cu totul false, de exemplu c? so?ia lui Octavian Goga a fost „privighetoarea lui Hitler" ?i spiona pentru Stalin.

Îndreptarea va fi grea, deoarece r?ul a fost deja f?cut ?i a prins r?d?cini. Eu sper c?, cu timpul, tinerii î?i vor da seama c? nu trebuie s? aib? o comportare de slug?, acceptând mereu jignirile la adresa p?rin?ilor, mo?ilor ?i str?mo?ilor lor f?r? s? replice, pentru c? acestea se r?sfrâng asupra statutului lor într-o Europ? a oamenilor egali. Vor lua aminte cum este tratat? istoria na?ional? în S.U.A., Fran?a, Germania, Marea Britanie ?i celelalte state democratice ?i civilizate. Vor pretinde ?i vor ac?iona ca ?i în România s? procedeze la fel. Pân? atunci este necesar ca Ministerul Educa?iei (chiar a?a se nume?te!) ?i Înv???mântului s? a?eze Istoria la locul ce i se cuvine, iar mass-media s? promoveze realitatea, renun?ând la minciuni ?i invective. Oficialit??ile s? restaureze ?i s? protejeze monumentele istorice, s? ia m?surile legale împotriva celor care profaneaz? drapelul na?ional, cer revizuirea grani?elor sau vor s? constituie enclave teritoriale pe criterii etnice în interiorul României, „stat na?ional unitar", potrivit Constitu?iei. Dar, mai presus de toate, românii trebuie s?-?i recapete încrederea în capacitatea lor de a se conduce pe sine, de a duce mai departe ?i multiplica zestrea material? ?i spiritual? preluat? de la înainta?ii lor

Dac? ar fi s? vorbi?i cu o persoan? total str?in? de istoria poporului român despre o personalitate marcant? din istoria noastr? contemporan?, la cine v-a?i opri ?i de ce?

Este greu s? aleg o singur? personalitate, dar m? opresc la N. Iorga de la moartea c?ruia s-au împlinit 75 de ani, la 27 noiembrie 2015, moment trecut sub t?cere de oficialit??i , inclusiv de Academia Român? ?i de mass-media. Remarc faptul c? Sec?ia de ?tiin?e Istorice ?i Arheologie a Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România a organizat, în ziua de 26 noiembrie 2015, simpozionul Nicolae Iorga - contemporanul nostru. Iorga a fost profesor universitar (1894-1940), directorul unor institute pe care le-a înfiin?at (între acestea Institutul de Istorie Universal?, ulterior Institutul de Istorie „N.Iorga"), rector al Universit??ii din Bucure?ti, pre?edintele Partidului Na?ionalist-Democrat, fondatorul ziarului „Neamul Românesc", pe care l-a condus timp de 34 de ani, editor al unor prestigioase reviste, între acestea „Revista Istoric?", întemeiat? în 1918, deputat, senator, pre?edintele Consiliului de Mini?tri (1931-1932), militant pentru drepturile românilor ?i pentru ridicarea lor moral? ?i spiritual?, numit, pe drept cuvânt, „apostolul neamului". Iorga a desf??urat o activitate ?tiin?ific? ?i publicistic? uluitoare. A publicat 1.003 volume, 12.775 studii ?i articole, 4.693 recenzii. A scris sute de volume privind istoria românilor, dar a abordat ?i istoria Bizan?ului, Imperiului Otoman, Bulgariei, Albaniei, Fran?ei, istoria comer?ului, armatei, literaturii, presei, bisericii etc etc. C?r?ile sale - peste 300 scrise în limbi de circula?ie interna?ional? - se g?sesc în toate marile biblioteci ale lumii, de la Washington la Beijing, de la Paris la Moscova, de la Cambera la Santiago de Chile. A fost membru a peste 30 de Academii, de pe toate meridianele, ?i Doctor Honoris Causa a unor mari Universit??i, precum Sorbona (Fran?a) ?i Oxford (Marea Britanie). În 1938 a fost ales vicepre?edintele Comitetului Interna?ional al Istoricilor, cea mai înalt? demnitate ocupat? de un istoric român, care nu a fost egalat? pân? în prezent.

Dimitrie Gusti, pre?edintele Academiei Române, scria în decembrie 1944: „Cine ar cunoa?te numai opera sa, ar crede c? este vorba de o munc? de secole ?i nu de produsul unei singure vie?i, ci al unei sume de personalit??i diferite, cu activit??i, gânduri ?i sim?iri diferite". Marele sociolog conchidea: „N. Iorga a fost personalitatea cea mai reprezentativ? ?i sintetic? a neamului românesc". Îmi permit s? adaug: a r?mas o asemenea personalitate, cu care trebuie s? ne mândrim. Din p?cate, foarte mul?i nu-l cunosc ?i nu-l pot aprecia, în timp ce unii, pu?ini dar vocali, caut? s?-l minimalizeze ?i s?-l denigreze pentru a ie?i ei în relief. Efortul lor este zadarnic, deoarece opera lui N. Iorga a dep??it, înc? din timpul vie?ii sale, grani?ele României ?i face parte din zestrea spiritual? a omenirii.

Cum explica?i faptul c? poporul român a fost mereu preocupat de reconstruc?ie în ciuda tuturor atacurilor venite din exterior?

De-a lungul istoriei, românii au fost nevoi?i s? suporte numeroase n?v?liri, de la cele barbare, la cele otomane ?i altele mai recente. În evul mediu au adoptat tactica distrugerii a tot ce se putea afla în calea invadatorilor: case, provizii, au otr?vit fântânile, au dat foc la nutre?ul pentru animale etc, dup? care se retr?geau în p?duri. Când valul inamicilor trecea, reveneau în satele lor ?i se apucau de reconstruc?ie. Asemenea realit??i s-au repetat de zeci ?i zeci de ori. Mai este un aspect: Imperiul Habsburgic, dup? ce a anexat Transilvania, a decis d?râmarea tuturor bisericilor ortodoxe, pentru a-i determina pe români s? treac? la catolicism. Ace?tia ?i-au p?strat credin?a, au construit biserici de lemn, care nu intrau în vizorul ocupan?ilor, devenite adev?rate monumente de art?. Când au avut r?gazul necesar, românii au realizat construc?ii de o cert? valoare arhitectural? ?i istoric?. Citez, cu titlul de exemplu, m?n?stiri la: Câmpulung, Curtea de Arge?, Putna, Sâmb?ta, Ia?i-Trei Ierarhi, Bucure?ti-Sfântu Gheorghe, palate: Mogo?oaia, Potlogi, Bucure?ti-Paltul Regal, l?ca?e de cultur? ?i înv???mânt: Ateneul Român, Universitatea din Ia?i, Universitatea din Bucure?ti, poduri: Cernavoda, canale: Dun?re-Marea-Neagr?. Din p?cate, dup? 1989, s-a distrus mult ?i s-a construit extrem de pu?in, pe fondul unei deterior?ri grave a situa?iei economice ?i sociale a României. Profesorul universitar Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, a prezentat recent câteva date statistice:
1989
industria - 46,2% din PIB,
datoria public? - zero
salaria?i - 8,2 milioane
pensionari - 3,7 milioane

2014
25,2% din PIB
54 miliarde (36% din PIB)
4,4 milioane
5,2 milioane

S-au distrus marile uzine ?i combinate, între care „Tractorul" - Bra?ov, „Sem?n?toarea" -Bucure?ti, „CONTIM" - Timi?oarea, iar lucr?torii au devenit muritori de foame. S-a înregistrat o dram? pe care România nu a mai întâlnit-o de-a lungul istoriei: foarte mul?i cet??eni, cei mai mul?i în puterea vârstei, circa 3 milioane, au fost nevoi?i s?-?i p?r?seasc? familia, casa, ?ara plecând în str?in?tate, pentru a câ?tiga „o pâine". Ace?ti dezr?d?cina?i contribuie - prin munca lor - la prosperitatea Occidentului, în timp ce România devine tot mai s?rac?. Este semnificativ faptul c?, dup? 2007, ?ara noastr? a ajuns pe penultimul loc în cadrul U.E. la principalii indicatori privind economia, salariul mediu, cuantumul pensiei, starea de s?n?tate etc. etc. Aceast? situa?ie se datoreaz? politicienilor care, în covâr?itoarea lor majoritate, au urm?rit doar câ?tigul propriu, cu pre?ul sacrific?rii valorilor na?ionale. Este cel pu?in bizar faptul c? românii, care au construit Transf?g?r??anul, nu sunt în stare s? realizeze autostr?zi, lucr?rile fiind concesionate unor firme str?ine care ?i-au b?tut joc de statul român, cazul companiei americane „Becktel" ?i al unor firme italiene. Sau: înc? din 1908, tân?rul savant român Dimitrie Leonida a elaborat proiectul metroului din Bucure?ti. În 1979 s-a dat în folosin?? prima linie, iar pân? în 1989 s-a mai construit alte trei. ?i, dintr-odat?, românii nu au mai fost în stare s? construiasc? tronsonul Spitalul Municipal-Drumul Taberei, lucr?rile fiind concesionate unei firme str?ine, care a întârziat lucr?rile cu doi ani, timp în care, în loc s? pl?teasc? penaliz?ri, au urcat pre?ul prev?zut prin contract. Argumentul c? statul România nu are bani este fals, D.N.A. a constatat miile de miliarde cu care a fost devalizat statul, dar nu decide confiscarea averilor ob?inut? prin fraud?. Explica?ia este alta: guvernan?ii români execut? directivele U.E., care stabile?te cine trebuie s? realizeze asemenea lucr?ri, firmele române?ti fiind excluse din start.

În momentul de fa?? care este aplecarea societ??ii c?tre studiul istoriei ?i cât de mult se pred? în ?coli o istorie bazat? pe informa?ii ?i nu pe supozi?ii?

Nu este întâmpl?tor faptul c? dup? 1989 s-a declan?at o ampl? campanie împotriva Istoriei ?i a valorilor na?ionale în general. În ?coal?, Istoria a ajuns o materie periferic?. Extrem de grav? este decizia Ministerului Educa?iei ?i Înv???mântului de a elimina Istoria românilor ca obiect de studiu în liceu, astfel c? elevii nu mai înva?? despre Mircea cel B?trân, ?tefan cel Mare sau Mihai Viteazul, despre lupta pentru independen?? sau pentru realizarea Marii Uniri din 1918. Cu alte cuvinte, nu au posibilitatea de a cunoa?te faptele de rezonan?? na?ional? ?i interna?ional? a faptelor ?i rolului înainta?ilor. Aceast? decizie are o cert? semnifica?ie politic?: tineretul s? nu poat? face compara?ii între politica din trecut ?i cea din prezent, s? nu ?tie c? un Ion I.C. Br?tianu sau un Nicolae Titulescu erau personalit??i de prim rang în Europa interbelic?, ap?rând cu demnitate ?i curaj interesele na?ionale, ?i s?-i compare cu cei care conduc ast?zi România, simpli executan?i ai directivelor primite de la U.E. ?i N.A.T.O. În acest timp sunt foarte mediatizate c?r?ile lui Lucian Boia, ap?rute la Editura „Humanitas", care afirm? c? istoria românilor este o succesiune de mituri ?i c? „Marile decizii pe care trebuie s? le ia ast?zi societatea româneasc? reprezint? o ruptur? de trecut, fa?? de orice trecut". În aceste condi?ii, profesorii de istorie - în covâr?itoarea lor majoritate - se str?duiesc s? prezinte elevilor istoria adev?rat?, cu luminile ?i umbrele ei, ?i chiar s? fac? educa?ie patriotic? de?i cuvântul patriot, cu variantele sale, pare a fi "arestat" în România de ast?zi.

Luând în considerare faptul c? sunte?i profesor universitar ?i c? a?i lucrat în perioada 1979-2006 ca inspector general ?i expert în cadrul Ministerului Înv???mântului, considera?i c? exist? vreo diferen?? între modul în care se înv??a/ preda istoria în ?coli, licee, universit??i ?i modul în care se procedeaz? acum? Cu alte cuvinte, asist?m la o evolu?ie, involu?ie sau la o stagnare?

Aici este o întreag? „poveste". În aprilie 1979 am fost chemat la George Ciucu, rectorul Universit??ii, care mi-a spus c? a venit solicitarea de la Ministerul Educa?iei ?i Înv???mântului ca un „cadru tân?r ?i bine preg?tit profesional" s? lucreze la Direc?ia ?tiin?e Sociale în func?ia de inspector general. A discutat cu ?tefan ?tef?nescu - decanul Facult??ii de Istorie, ?i cu Vasile Maciu - ?eful Catedrei de Istoria României, care m-au recomandat pe mine. Înainte de a trimite propunerea la Minister a dorit s? s? avem o discu?ie. Dup? p?rerea sa era foarte bine s? accept, acolo voi fi în „miezul evenimentelor", va fi un avantaj ?i pentru Universitate, care va avea un om de baz? la nivel central. I-am amintit rectorului c? postul meu de lector fusese transformat în post de conferen?iar ?i urma s? fie scos la concurs, iar potrivit normelor legale cei care lucrau în structuri de conducere la nivel na?ional nu aveau dreptul s? participe la concursurile de ocupare a posturilor didactice în înv???mântul superior. Rectorul Ciucu mi-a spus c? va vorbi cu ministrul adjunct Petre Constantin, care coordona Direc?ia ?tiin?e Sociale, ca, dup? ce concursul se va publica, s? m? elibereze din func?ia de inspector general ?i s? revin la Universitate, urmând ca dup? validarea acestuia s? m? întorc la Minister. Cu aceast? promisiune, am acceptat, contractul de munc? fiind semnat în ziua de 5 mai 1979 de ministrul Suzana Gâdea. Fi?a postului prevedea activitate de „îndrumare ?i control" în domeniul pred?rii ?i cercet?rii istoriei în înv???mântul superior. În mod concret, trebuia s? m? ocup de Facult??ile de Istorie din Bucure?ti, Cluj ?i Ia?i. În cadrul acestora func?ionau ?i institutele de cercetare: în Bucure?ti - Institutul de istorie „N. Iorga", Institutul de Studii Sud-Est Europene, Institutul de Arheologie; în Ia?i - Institutul de Istorie „A.D. Xenopol", Institutul de Arheologie; în Cluj - Institutul de Istorie, Institutul de Arheologie. Dup? dou? luni, la 7 iulie 1979, s-a publicat în „Buletinul oficial" concursul pentru postul de conferen?iar la Facultatea de Istorie, termenul de înscriere fiind de 30 de zile. M-am prezentat la Petre Constantin cu cererea de a m? elibera din func?ia de inspector general pentru a reveni la Universitate ?i a participa la concurs. Precizam în cerere c? sunt de acord s?-mi îndeplinesc în continuare obliga?iile la Minister, f?r? a fi retribuit. Spre surprinderea mea, ministrul adjunct a refuzat s? aprobe cererea, zicând c? abia am venit în Minister, „vor mai fi concursuri", nu trebuia s? m? gr?besc. M? g?seam într-o situa?ie limit?: dac? nu m? prezentam la concurs, postul era ocupat de altcineva, iar eu trebuia s? renun? la profesia mea, la cariera universitar?, devenind un birocrat. Între timp, Suzana Gâdea - pe care o cuno?team din vremea când era prorector la Institutul Politehnic - a fost înlocuit? cu Aneta Spornic, pe care nu o v?zusem în via?a mea. Se zicea c? este o femeie rea, dur?, nu discut? cu subordona?ii, ci d? ordine. Mai erau cinci zile pân? la expirarea termenului de înscriere, când mi-am luat „inima în din?i" ?i m-am prezentat la cabinet. Privindu-m? nedumerit?, doamna ministru m-a întrebat cu o voce sever?: „Ce dore?ti?" I-am pus cererea pe birou, a citit-o, a scris „De acord" ?i mi-a înapoiat-o, urându-mi succes! Totul a durat mai pu?in de trei minute. M-am înscris la concurs, l-am câ?tigat ?i am devenit conferen?iar. Dar, din experien?a tr?it?, am înv??at o lec?ie: s? nu m? încred în promisiunea unora ?i altora, s?-mi p?strez postul de la Universitate, iar cine avea nevoie de mine s? accepte decizia mea.

De-a lungul anilor am îndeplinit diverse func?ii - între care director general al Arhivelor Statului (Na?ionale) ?i director al Institutului de Istorie „N. Iorga" al Academiei Române - dar cartea mea de munc? a r?mas la Universitate. Dup? concurs, Petre Constantin m-a rugat s? vin în continuare la Minister. Am acceptat, astfel c? am îndeplinit timp de 10 ani func?ia de inspector general f?r? salariu. În aceast? calitate am avut posibilitatea s? merg în facult??i ?i institute, s? discut cu cele mai importante personalit??i ale istoriografiei române?ti: ?tefan Pascu, Pompiliu Teodor, David Prodan, Hadrian Daicoviciu - la Cluj, Gheorghe Platon, Mircea Petrescu-Dâmbovi?a, Vasile Cristian, Ion Agrigoroaei - la Ia?i, s? particip la ?edin?e de catedr? ?i de consilii profesorale, la dezbateri ?i sesiuni ?tiin?ifice, s? rezolv unele probleme delicate. De exemplu, în 1981 doamna ministru Spornic mi-a returnat statele de func?iuni de la cele trei facult??i, cerându-mi s? scot din planul de înv???mânt disciplina ?tiin?e Auxiliare ale Istoriei. Mi-a repro?at: „Dac? sunt auxiliare, de ce le men?ine?i, ca s? pl?tim oamenii pentru nimic?" Doamna nu suporta explica?ii: a?a a zis, a?a trebuia f?cut. M-am fr?mântat câteva zile bune. Nu puteam s?-mi leg numele de eliminarea unei discipline esen?iale pentru un istoric, ?tiin?ele auxiliare cuprindeau paleografia, epigrafia, heraldiuca, numismatica. În plus, ar fi însemnat ca ?ase cadre didactice, câte dou? de la fiecare facultate, s? r?mân? f?r? norm?, adic? f?r? post. Pân? la urm? am reu?it s? ies din încurc?tur?: am înlocuit disciplina ?tiin?e Auxiliare ale Istoriei cu ?tiin?e Speciale ale Istoriei. Cu statele de func?iuni ref?cute, m-am prezentat la doamna ministru. Aceasta le-a analizat cu aten?ie, a v?zut modificarea ?i mi-a spus satisf?cut?: „Vezi, dac? nu-?i atr?geam eu aten?ia, r?mânea?i cu ?tiin?ele Auxiliare, de care nimeni nu are nevoie". I-am mul?umit pentru „ajutor", dânsa le-a semnat ?i mi-a cerut s? comunic c? statele de func?iuni au fost aprobate. Ajuns în birou, am dat telefon celor trei decani, dându-le „vestea cea bun?" ?i precizând c? noua disciplin? din planul de înv???mânt nu implic? nici o modificare.

Înainte de 1989, Istoria devenise tot mai politizat?. O analiz? a modului cum ar?ta un manual de Istorie pentru clasa a X-a (perioada contemporan?) aprobat în 1965 cu unul ap?rut în 1988 arat? aceast? masiv? ingerin?? a factorului politic. Din 1980, dup? fiecare cuvântare rostit? de Nicolae Ceau?escu se trimetea la Minister o adres? din partea Sec?iei Propagand? a C.C. al P.C.R. prin care se cerea s? "îmbun?t??im" programele de înv???mânt „în lumina ideilor formulate de secretarul general". Aceasta ar fi însemnat s? modific?m programele de cel pu?in 5-6 ori pe an, ceea ce ar fi creat un adev?rat haos în predarea istoriei. Petre Constantin a g?sit solu?ia: ne chema pe Gheorghe P. Apostol, director adjunct, ?i pe mine la dânsul în birou, operam modific?rile în programe ?i le trimeteam la Sec?ie, cu o adres? în care se men?iona c? a fost îndeplinit? „sarcina trasat?". Evident, nu comunicam Inspectoratelor ?colare „îmbun?t??irile" aduse. Dup? Revolu?ie am fost desemnat pre?edintele Comisiei de Istorie a Ministerului Înv???mântului. Am lucrat s?pt?mâni în ?ir cu inspectorii de specialitate ?i cu al?i dasc?li la noile programe, am citit ?i recitit noile manuale, am f?cut zeci, poate sute de observa?ii ?i sugestii pe care le-am discutat în Comisie ?i cu autorii. Ace?tia, din dorin?a de a fi cât mai conving?tori, au cam exagerat, iar manualele au ie?it cam stufoase ?i înc?rcate, mai ales cel de clasa a XII-a. Cert este c? dup? evenimentele din decembrie 1989 au intervenit mai multe elemente pozitive: s-a înregistrat o dezideolgizare a înv???mântului, s-a asigurat un acces mai larg la cartea str?in?, s-a mers spre adâncirea specializ?rii. Pe de alt? parte, reducerea duratei înv???mântului superior de la patru la trei ani, diminuarea exigen?ei pe fondul deterior?rii situa?iei generale din România, amplificarea cazurilor de indisciplin? în rândul cadrelor didactice ?i studen?ilor, dispre?ul guvernan?ilor fa?? de istorie, diminuarea orelor la aceast? materie în înv???mântul preuniversitar, campania antina?ional? desf??urat? printr-o bun? parte din mass-media, deteriorarea situa?iei materiale a popula?iei au contribuit la o involu?ie a înv???mântului ca ?i a celorlalte componente ale societ??ii române?ti. Este semnificativ faptul c?, de?i legea prevede ca din bugetul de stat s? se aloce pentru înv???mânt 6% din PIB, niciodat? nu s-a atins acest procent. Se adaug? faptul c? în privin?a bugetului alocat pentru ?tiin??, România este pe ultimul loc din U.E.

Din anul 2007 sunte?i Pre?edintele Sec?iei de ?tiin?e Istorice ?i Arheologice din cadrul Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România. Care este rolul arheologiei ?i cât? vreme considera?i c? aceasta va mai avea aplicabilitate practic?, cum vede?i proiectat? în viitor arheologia?

Eu sunt specialist în istoria contemporan? ?i, ca urmare, apelez întotdeauna la speciali?ti, în cazul de fa?? la arheologi. Ace?tia se plâng c? nu primesc fonduri pentru s?p?turi ?i c?, în general, sunt privi?i ca ni?te persoane „exotice". În realitate, arheologia aduce contribu?ii esen?iale privind istoria veche, iar descoperirile - inclusiv cele recente - dovedesc existen?a unei civiliza?ii avansate pe teritoriul de ast?zi al României. Pe unii asemenea aprecieri îi deranjeaz?, pentru c? le „încurc?" mesajul lor de contestare a „vechimii ?i continuit??ii poporului român". Arheologii sunt oameni pasiona?i, dedica?i meseriei lor ?i, indiferent de atitudinea oficialit??ilor ?i de incisivitatea celor care denigreaz? istoria na?ional?, ei vor continua s? scoat? la iveal? noi ?i noi m?rturii ale vechilor civiliza?ii.

Not?: Interviu acordat revistei „ABCJuridic", 2016

footer