Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Joi, 21 Iulie 2016 11:29

NektariosUn lan? de întâmpl?ri, cu focarul în Catedrala greceasc? „Holy Trinity" din New York, de pe 74 St., a f?cut s? fiu invitat la m?n?stirea greceasc? Saint Nektarios din localitatea Roscoe, la distan?? de circa 1h 30 min. cu o ma?in? Honda, pe un drum perfect, la ora 5 diminea?a, deci, necirculat. Cine nu cunoa?te America, ar trebui s? vad? aceste locuri. Imagina?i-v? o ie?ire din p?durea de zgîrie nori a New York-ului ?i o intrare în p?durea de vis a naturii, de pe coamele lui Bear Mountain, o p?dure nesfâr?it?, continu?, cu o re?ea de drumuri perfecte, care o taie în atmosfera zorilor, când soarele abia r?sare ?i d? încet-încet cea?a la o parte, dezv?luinud miracolul naturii ?i faptul c? ?oseaua principal? este chiar pe coama mun?ilor, iar în dep?rtare se z?resc v?ile locuite. P?durea este foarte deas?. N-ai s? vezi un loc defri?at sau vreun copac pr?bu?it. Dac? se poate imagina raiul sau natura edenic?, trebuie s? merge?i pe drumul 17 care duce la Roscoe, direc?ia nord, spre Albany. S?lb?ticie pur?, virginitate absolut?. P?durea nu este din stejar sau al?i copaci de esen?? tare, nici m?car din brazi, ci din alte soiuri de copaci verzi tot timpul anului, de esen?? moale, de aceea imaginea ei general? este de un verde profund. America înglobeaz? ?i astfel de locuri f?r? asem?nare pe p?mânt. Când exist? atâta puritate, atâtea locuri virgine, unde ?i se ofer? case ?i loturi f?r? s? pl?te?ti taxe, s? vii numai s? le munce?ti, te întrebi uluit, cum de oamenii nu aleg o astfel de via??, ci prefer? s? se îngr?m?deasc? în p?durea de zgârie-nori, s? tr?iasc? precum sardelele într-o conserv??! Sigur, exist? o explica?ie. Începe de la Sodoma ?i Gomora biblic?. Dar asta e o alt? problem?. Deocamdat? s? p?str?m prospe?imea acestui miraj. E isihasmul athonit. Care se prelunge?te în ceea ce aveam s? tr?iesc la m?n?stire, plasat? la poalele lungului drum muntos, tot într-o zon? ce aminte?te de Sfântul Munte. M?n?stirea este o ramur? a marii m?n?stiri Sf. Antonie cel Mare din Arizona, ctitoria lui Efrem Filotheiul, numit astfel fiindc? a fost stare?ul M?n?stirii Filotheu de la Athos, ucenic al lui Iosif Isihastul. Lui Efrem i s-a proorocit c? va r?spândi isihasmul în America, prin ridicarea multor m?n?stiri cu har athonit. ?i pân? acum a ridicat 17 m?n?stiri de maici ?i de c?lug?ri. A f?cut oaze în de?ert. Sf. Nectarie este printre ele, aflat? într-un de?ert împ?durit, ca s? spun a?a, fiind departe de lume, legat? ?i de un mare pariu lumesc, întrucât Sf. Nectarie din Eghina este considerat poate cel mare f?c?tor de minuni ?i un grabnic t?m?duitor printre sfin?i.

Am ajuns la începutul liturghiei. Biserica era plin? de lume, iar al?i credincio?i sprijineau pere?ii ei pe dinafar?. Biserica are o form? lung?, de corabie. E din piatr?, dar în interior e toat? placat? cu lemn. Un candelabru imens, ca la m?n?stirile athonite, str?juie?te naosul. Lemnul ceruit d? o amprent? de chilie, de vechi, de arhaic. Pu?ine lum?n?ri. Lumin? clarobscur?. Multe icoane. O atmosfer? religioas? profund?. V? spun c? nu am mai cunoscut o asemenea atmosfer? isihast? decât la slujbele de pe Sfântul Munte. Iar ritulalul liturgic respect? întocmai stilul slujbelor de la Vatopedu, faimoiasa biseric? greceasc? athonit?. Am intrat mediat în starea divin? a slujbei. Te ajut? în acest sens corul c?lug?resc, fiindc? totul e axat pe cânt?ri biserice?ti, pe voci b?rb?te?ti ?i pe t?cere. Fenomenal? e mai ales trecerea de la cântare la t?cere. Corul c?lug?resc are o varietate sonor? colosal?. Parc? se desf??oar? un spectacol antic, ca la Epidavros, unde corul juca un rol important, coreu?ii fiind la fel de importan?i ca ?i corifeul. Natura cântecelor are o tonalitate de bocet. Chiar de tragedie. Totul este grav, ap?s?tor, ca o sp?tur? în adâncul sufletului. Din când în când o voce singular? scotea sunete de jale, ca de pas?re r?nit?. Iar toate momentele liturhghiei se petreceau în t?cere. Predica îns??i s-a ?inut în t?cere. Preo?ii purtau Evanghelia sau Vasele Sfinte în lini?te des?v?r?it?, a?a cum este însu?i locul m?n?stirii, plasat? departe de lume, în valea muntelui, într-o mare poian? ?i lâng? un lac, cum nici la Athos nu exist?. Auzi t?cerea vorbind. Aceast? stare înseamn? isihasm. Când se ob?ine tr?irea ishihast?, o form? de gridophanie, se na?te comunicarea divin?, atunci c?lug?rul simte gustul lui Dumnezeu, o expresie pe care am auzit-o la Athos.

Sigur, sunt multe de spus. Tot acest concept îl analizez pe larg la el acas? în cartea „Un p?c?tos la Athos" (2005). Minunat este momentul s?rut?rii icoanelor. A?a ceva nu se practic? decât la Sfântul Munte. Oricum, n-am mai v?zut în alt? parte. To?i credincio?ii din biseric? fac roat? ?i s?rut?, pe rând, toate icoanele din biseric?. E un ritual care se termin? pân? ce ?i ultimului neînsemnat îi vine rândul. Apoi se spune predica, predica în t?cere, predica anun?at?, dar nerostit?, fiecare ?i-o roste?te pentru sine. Dup? care credincio?ii primesc anafura de la stare?ul m?n?stirii. To?i m?nânc? buc??ica de pâine din palm?, o ciugulesc ca ni?te p?s?rele în timp ce se reîntorc la locul lor ?i a?teapt?. Ce a?tepat?? Ca cinstitele fe?e biseice?ti, cu stare?ul în frunte, s? p?r?seasc? biserica. ?i ies din altar cu prapuri ?i cu clopo?ei, iar dup? ei se iau ceilal?i c?lug?ri, printre care ?i cori?tii, care acum merg cântând. Dup? ei, urmeaz? credincio?ii, întâi b?rba?ii, apoi femeile ?i copiii. Eu a? fi inversat ordinea, fiindc? ei, copiii, ar trebui s? ne conduc?, oricum, s? ne fie model, s? ne aduc? aminte vorba lui Brâncu?i, c? atunci când nu mai suntem copii, suntem deja mor?i. ?i tot alaiul iese din biseric?, traverseaz? curtea m?n?stirii ?i ajunge la Trapeza din vale, unde e întâmpinat de un c?lug?r cu ochi mari, alba?tri, care bate toaca, realizând o cântare divin?, de parc? ar capta un ritm ceresc. Ritmul muzicii îngere?ti sigur e dat de toaca de la m?n?stiri. E un ritm care ?ine de legile nescrise ale naturii.

Alaiul intr? în sal?. Preo?ii ?i c?lug?rii merg la masa din fa??, ceilal?i, enoria?ii, sunt orândui?i la mesele întinse, unde încap to?i cei aproape 500 de fl?mânzi. Masa e deja pus?. Îi a?teapt?. Fiecare are tacâmurile ?i por?iile în fa??. De la un amvon aflat pe peretele din fundul s?lii, un c?lug?r spune o rug?ciune, aduce mul?umire pentru bucatele de pe mese. Apoi, în timp ce mul?imea bea din c?ni ap? de izvor ?i mânânc? pâine fr?mântat? cu ulei de m?sline, c?lug?rul cite?te dintr-o carte sfânt? texte potrivite pentru acea zi de închinare. Când nimeni nu mai duce furculi?a la gur?, semn c? s-a g?tat masa, c?lug?rul termin? citirea. To?i se ridic? ?i î?i îndreapt? privirile spre stare?, care roste?te o mic? laud? c?tre Dumnezeu. Dar cum o spune? Ca ?i predica din biseric?. Adic? în t?cere. Dac? nu cuno?ti limba t?cerii, nu în?elegi nimic, nu ai ce tr?i, treci pe lâng? isihasm. De aceea cred c? slujbele de acest tip, athonite, cu toate accesoriile lor, sunt pentru ini?ia?i. Dovad? ?i glugile cu care î?i acoper? c?lug?rii capul, s? nu li se vad? nici fa?a. Ei se retrag sub mantie, ca s? nu fie v?zut? decât ea, iar când merg în clarobscurul bisericii parc? sunt ni?te n?luci. Cheia o constituie misterul. Ei sunt purt?tori de mister, ca în misterele eleusine, ce au fost transmise sfin?ilor p?rin?i ?i de aici mai departe, fiind conservate dup? ce Fecioara Maria le-a dat în grij? Sfântul Munte. Misterul trebuie înv?luit, nu dezv?luit.
Apoi cearta preo?easc? ?i c?lug?reasc? iese din sal?, cu acela?i alai cum a venit, dar nu mai merge nic?ieri, nu mai iese în curte, ci se opre?te în balconul Trapezei ?i îi a?teapt? pe to?i s? iese, în timp ce le cânt?. Când iese ?i ultimul s?tul, ceata preo?easc? ?i c?lug?reasc? reintr? în Trapez? ?i ultimii c?lug?ri trag u?ile dup? ea, ca ?i cum ar trage cortina.

Spectacolul s-a terminat. Aici. Dar suntem a?tepta?i în sala de lecur?, la bibliotec?, unde sevim cafele ?i pr?jituri de cas?. E o armosfer? de cuno?tere. Aici comunic?m unii cu al?ii, facem noi cuno?tin?e, apar ?i câ?iva preo?i, unii credincio?i se cunosc cu ei, se salut?, a?a cum al?ii a?teapt? la rând s? mearg? la spovedanie, unde îi a?teapt? preo?i chema?i în acest scop. A?a cum ?i eu a?tept un preot chemat c?ruia s?-i fac dona?ia - 11 c?r?i religioase pe care le-am adus cu mine pentru biblioteca m?n?stirii. În sala biblotecii am cunoscut ?i o familie frumoas?, venit? aici din Philadelphia, fiindc? a auzit de renumele m?n?stirii. Tiberiu, care e din Craiova, are dou? feti?e frumoase, Tiffany ?i Maria. Apoi mi-a prezentat-o pe fina lui, Gabriela, care e din Cluj, ?i ea venit? cu b?iatul ei. Cu Tiberiu ?i Gabriela am discutat despre c?r?ile mele, în special despre „Un p?c?tos la Athos" ?i „Mort dup? America", în care se afl? istoria comunit??ii române?ti din America, strâns legat? de istoria bisericii ortodoxe române?ti din America. De fapt, se identific? cu ea. A?a ceva vor s? editeze ei ?i pentru comunitatea din Philadelphia, unde sunt dou? biserici române?ti, ?inând de cele dou? episcopii, dar ei nu-?i explic? de ce românii de acolo nu se în?eleg între ei, tr?iesc în zâzanie. Dar unde se în?eleg? Nici acas? nu se în?eleg, nic?ieri. Sigur, aici o explica?ie ar fi faptul c? în comunitatea româneasc? se perpetueaz? vechiul conflict dintre fo?tii legionari, stabili?i la „Vatra Româneasc?" de lâng? Detroit, ?i fo?tii securi?ti trimi?i de Patriarhie în sutane de preo?i. Ce vin? au noii veni?i, care vor s? tr?iasc? în pace, s?-?i fac? o via?? mai bun?, c? aici vechiul r?zboi nu s-a stins. Poate de aceea mul?i români caut? o evadare, o alt? mam? spiritual?, la alte biserici, cum este cea greceasc?. Este o consolare, nu?!

Tiberiu ?i Gabriela spuneau c? vor s? reediteze ?i „Un p?c?tos la Athos". Este ?tiut c? acolo c?lug?rii athoni?i nu au voie s? scrie c?r?i. Sigur, exist? c?r?i despre Athos, dar c?r?i oficiale, academice, a?a cum spune rânduiala. Sunt c?r?i dinspre Athos spre lume. Dar cartea mea este dinspre lume spre Athos, c?ci povestesc cum un grup de pelerini, de mai multe soiuri, vârste ?i orient?ri, chiar ?i atei, grup ce reprezint? lumea în mic, cu p?catele ei mari ?i mici, percepe Athosul, isihasmul, credin?a athnonit?. E un roman. O relatare de suflet, subiectiv?. Religia ?i cele sfinte sunt îmbr?cate într-o hain? literar?, metaforic?. Tiberiu ?i Gabriela mai spuneau c? m? vor invita la biserica din Philadelphia s? prezint ?i filmul „Cu tezaurul credin?ei în Lumea Nou?", care este bazat pe cartea „Mort dup? America", un serial în 7 episoade a 30 de minute fiecare, în care se pot vedea ?i auzi toate locurile sfinte ale românilor americani. În sfâr?it, al treilea capitol al pelerinajului face saltul de la sacralitate la desacralizare, fiindc? de aici, de la m?n?stire, am plecat în satul vecin, Callicoon, aflat mai la vale, tot în nesfâr?ita p?dure, fiindc? aici totul este dominat de natur?, p?duri dese ?i lacuri, zeci de lacuri. ?i la Callicoon, într-o mare poian?, s-a desf??urat o petrecere popular?, un fel de s?rb?toare câmpeneasc?, a?a cum visa utopistul Jean-Jacques Rousseau. Gazdele spuneau c? e vorba de un festival de jazz, dar nu a fost nici un fel de jazz. Un DJ transmitea muzic? ritmic?, în special greceasc?, iar mul?imea se afla la mesele din poian?, pline cu mânc?ruri de tot felul, de o mare varietate ?i bog??ie, pe care le cump?rau de la bufetele sau gr?tarele desf??urate acolo, de jur împrejurul poienii. Totul foarte bine organizat. A?adar, muzic?, tombol? ?i dans. De la liturghie la veselie, de la starea min?ii, de la tr?irea spiritual?, la bucuria trupului. Vremea a fost divin?, cred c? pentru to?i cei de acolo, veni?i din toate col?urile lumii, a fost ceva memorabil. Ru?i, chinezi, sârbi, evrei, greci sau români erau un amestec, o armonie american?.

footer