Revista Art-emis
Brâncuşi 2016, un dezastru camuflat în sărbătoare naţională (2) PDF Imprimare Email
Dr. Anton Popescu   
Duminică, 17 Iulie 2016 13:48

Constantin BrâncuşiMasa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana fără Sfârşit

Puriştii pot vorbi la nesfârşit despre principiul prezervării site-ului de origine. În cazul „ansamblului" Brâncuşi de la Târgu-Jiu, situl de pe vremea lui Brâncuşi nu mai există. Căsuţele provinciale cu grădiniţă şi cu mâţă-n geam nu le mai regăsim decât în poveşti şi, pe o mică porţiune, în partea finală a parcursului. Există în schimb ororile imobiliare comuniste, cu multe etaje, instalate iresponsabil pe „Calea Eroilor". Mai rău, aflăm din GorjNEWS,16 decembrie 2013 despre „afacerea penală Billa": raderea de pe suprafaţa pământului a două clădiri cu caracter istoric din zona centrală a oraşului, pentru a face loc unui enorm supermarket Billa, vecin cu opera lui Brâncuşi! „Orchestratori" ai operaţiunii: primarul Cârciumaru, protejat al Primului Ministru Ponta, şi omul de afaceri Călin Lemnaru căruia, după ziarul local, acesta din urmă îi e îndatorat în multiple moduri. Artizan al Planului Urbanistic Zonal (P.U.Z.), cine altul decât: Sergiu Nistor. După cum scrie GorjNEWS, acesta comitea astfel şi dintr-odată mai multe infracţiuni:
1. Împotriva lui Brâncuşi;
2. Împotriva oraşului Târgu-Jiu, care l-a desemnat şef al echipei de specialişti (ce specialişti?) care se ocupă de includerea Ansamblului pe lista U.N.E.S.C.O.;
3. Împotriva UNESCO, proţăpit fiind pe atunci (sau până atunci, n.n.) Preşedinte I.C.O.M.O.S. România. Şi asta nu e tot, aşa cum vom vedea. Cât despre cele trei lucrări:
1. „Masa Tăcerii" a fost supusă tratamentului amintit. Specialiştii străini invitaţi de Ministerul Culturii au tras concluzia că intervenţiile pentru restaurare asupra acesteia au făcut "mai mult rău decât bine". (Libertatea, 19 februarie 2014);
2. „Poarta Sărutului" a făcut obiectul unui scandal naţional uriaş atunci când s-a aflat că s-a procedat la „"spălarea" monumentului cu jet de apă cu detergenţi, sub mare presiune, ca la covoare sau automobile, acest lucru ducând la degradarea travertinului, material prin excelenţă delicat, fragil, de culoarea nobilă a fildeşului, devenit acum palid, decolorat, alburiu. „"Scandalul din jurul operei lui Brâncuşi a intrat de altfel în atenţia Poliţiei, care a deschis un dosar penal pentru distrugere". (Jurnalul Naţional, 19 februarie 2014). Cu ce consecinţe? Niciuna.
3. „Coloana fără Sfârşit". Problemele de coroziune ale acesteia au fost studiate, în anii 1991-1996, la iniţiativa Fundaţiei Internaţionale Constantin Brâncuşi, de cele mai înalte competenţe pe plan mondial, Getty Conservation Institute din Los Angeles şi Swedish Corrosion Institute din Stockholm, în colaborare cu mai mulţi specialişti şi cu mai multe institute de cercetare din ţară. Rezultatelor superbe ale cercetării - care ar fi dus la metalizarea corectă şi durabilă a Coloanei - le stau mărturie şi azi epruvetele aflate în perfectă stare. Odată însă ce - în baza Proiectului Fundaţiei, aprobat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, şi a demersului acesteia (desprea care domnul Theodor Stolojan, fost Prim Ministru şi apoi înalt funcţionar la Banca Mondială are desigur cunoștință) - Banca a acordat României un împrumut de trei milioane de dolari (în condiţii deosebit de avantajoase), lucrurile s-au schimbat. Cuplul format din Ministrul Culturii de atunci, Ion Caramitru, şi din Directorul Patrimoniului Cultural din acel Minister, inevitabilul Sergiu Nistor, a trecut la asalt văzând în acel fond o pradă. Astfel, numitul Nistor trimitea Fundaţiei Internaţionale Constantin Brâncuşi o scrisoare oficială interzicând colaboratorilor acesteia accesul în şantierul Coloanei - şantier aparţinând Fundaţiei! (evident, pentru a nu vedea potlogăriile care aveau să se petreacă acolo). Asta în timp ce șeful său lansa în conferinţe de presă ministeriale calomnie după calomnie la adresa Fundaţiei şi a Preşedintelui său pentru a-şi justifica nelegiuirile. Ba că va „controla" Fundaţia, inducând un sentiment de suspiciune, fără a spune apoi că totul s-a dovedit de o absolută corectitudine. Ba că Preşedintele Fundaţiei, care se întâmplă să fie o autoritate morală şi profesională recunoscută şi onorată pe plan international (Președinte ales al Juriului Intenațional al Bienalei de la Paris, 1971; Director al Bienalei de la San Paulo, 1973; Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare; Comandor al Republicii Italiene), ar fi căutat să-şi aproprieze „dreturile de imagine" asupra Ansamblului Brâncuşi, când de fapt Fundaţia, şi nu Preşedintele, a depus la O.S.I.M. pur şi simplu propriul proiect tehnic de restaurare, şi nimic altceva.

Au împins atât de departe reaua credinţă aliată cu incompetenţa, că au creat un mare tralala la ideea propusă de specialiştii de la Getty şi de la Swedish Corrosion Institute de-a înlocui tija centrală (un support invizibil al modulelor, şi nimic altceva), din oţel de calitate modestă şi corodat, cu una identică, însă din oţel austenitic de cea mai bună calitate, ce nu poate fi atins de coroziune timp de cel puţin cinci sute de ani. Asta ar fiBilla PUZ Tg.Jiu adus atingere... originalităţii sculpturii! Dar faptul că ei au adăugat de-a dreptul Coloanei un paratrăsnet de câteva zeci de centimetri, „colaborând" astfel cu Brâncuşi la forma acesteia, asta nu era (după ei) o atingere la „originalitatea" operei. Ca să nu mai vorbim, dincolo de stupiditatea artistică, de stupiditatea tehnică, fiindcă Coloana este paratrăsnet ea însăşi! Parapetul ridicat în trecut (și din fericire eliminat acum 20 de ani), care suprima raportul firesc al operei lui Brâncuși cu Jiul și cu muntele, a fost înlocuit cu un fel de colină cu trepte, existentă si azi, în vârful căreia a fost așezată Masa Tăcerii. Acum, alt neajuns: ni se propune să ne uităm pe geam pentru a
vedea râul și depărtările

În ajutorul Doamnei Codruţa Kövesi şi a D.N.A.

În numele lui Brâncuşi, Doamna Kövesi, Procuror Șef, şi DNA ar trebui să stabilească adevărul operaţiunii care i-a implicat pe ministrul de atunci și pe Nistor, şi să scoată la lumină relaţia reală dintre acesta din urmă şi cel căruia i-a încredinţat metalizarea Coloanei (subcontractant un oarecare Truşcă şi Alpha-Jet), lui: Radu Viehman, Director la Turbomecanica ( vezi Justiţiarul ) despre care se vorbea atunci că este... vărul său! A verificat cineva acest lucru de o extremă gravitate penală? Nu. DNA-ul o poate face azi, şi e obligat s-o facă, căci e vorba de un individ care târâie impostura din post în post, de decenii, până la Preşedinţia României.

Prevestire tragică

Care a fost rezultatul afacerii Coloana? Chiar în prima zi în care ministrul-piază rea şi Nistor au preluat în mod abuziv şantierul de restaurare al Fundaţiei Internaţionale Constantin Brâncuşi, un tragic semn prevestitor pentru tot ce avea să urmeze s-a produs: moartea şefului de şantier, căzut în vid de pe platforma instalată la 33 de metri înălţime. Iar metalizarea n-a fost o metalizare, ci o spoială. Dovada: la numai câteva săptămâni după „inaugurare" Coloana era plină de pete şi la mai puţin de un an, pentru a ascunde acele pete, a fost „relăcuită" (nu „remetalizată", căci nu fusese metalizată!) de firma Grandstone Bumbeşti-Jiu. La ce preţ prima operaţiune? Şi la ce preţ cea de a doua? (vezi „Justiţiarul"). Domnul Victor Ponta, deputat de Gorj timp de zece ani, cât a fost Prim Ministru a acoperit toate matrapazlâncurile complicilor săi electorali, la care s-a adăugat ridicolul circului neo-comunist, cu simboluri fals brâncuşiene, de pe Stadionul Naţional din Bucureşti la sărbătorirea (de tip Nord-Coreean) a celor 40 de ani de viaţă ai săi. Naţiunea română, însă, şi instituţiile sale de forţă, cum se spune, nu pot lăsa lucrurile să continue ca până acum. Pentru că este vorba de Constantin Brâncuşi şi de opera sa. Trebuie pus capăt odată şi odată „Prostiei şi hoţiei infinitului în oraşul lui Brâncuşi", scria cunoscutul jurnalist Laurenţiu Ciocăzanu în 29 decembrie 2014. Cum permanenţa de 20 de ani a dezastrului se numeşte Sergiu Nistor, DNA-ul ar putea arunca o privire atentă asupra celor relatate de presă în tot acest timp.

Sergiu Nistor, „impostor", megaloman şi „escroc"

„Justiţiarul" din 6 ianuarie 2015 se întreabă cum de Sergiu Nistor a ajuns consilier la Cotroceni, după ce Luca Iliescu, în aceeași publicație, la 4 septembrie 2006, cerea autorităților să „investigheze colosalele fraude" de la Sibiu - Capitală Culturală Europeană, comisar Sergiu Nistor[2]. Și semnala impostura acestuia, care afirma pe site-ul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti că este decorat cu unul dintre cele mai prestigioase Ordine din lume, Ordinul Legiunii de Onoare. „Cu Legiunea de Onoare? - s-au crucit Doru Buşcu şi redacţia revistei Academia Caţavencu. Au întreprins o mică cercetare pe lângă autorităţile franceze (Ministerul de Externe şi Marea Cancelarie a Ordinului) şi ce au descoperit? «Că Sergiu Nistor este un escroc!» Că nu are nicio Legiune de Onoare. «Astfel de imposturi - au precizat forurile consultate - fiind pasibile, conform legii franceze, de închisoare». O altă publicaţie semnala impostura prin care acelaşi Sergiu Nistor se dădea drept Preşedintele, din 2006, al Consiliului Mondial al Monumentelor (I.C.O.M.O.S.), când de fapt nu era decât Preşedintele ICOMOS România"[3]. Să fie oare întâmplător faptul că toate publicaţiile naţionale sau locale titrează cam în acelaşi fel: „Trecutul dubios al noului consilier prezidenţial Sergiu Nistor" (Presa Liberă). „Cine a făcut PUZ-ul: Nistor, fost ministru (Secretar de Stat, n.n.), capabil de aproape orice porcărie" (Adevărul). Ziarul preia de altfel o corespondenţa din GorjNEWS : „L-am întrebat personal pe Sergiu Nistor - scrie jurnalistul - de faţă cu Lemnaru, cu cei doi viceprimari şi cu zeci de salariaţi ai Primăriei... dacă implicarea persoanei private Sergiu Nistor în elaborarea P.U.Z.-ului nu este incompatibilă cu obligaţiile reprezentantului unei instituţii U.N.E.S.C.O. în România, acelaşi Sergiu Nistor. Am mai întrebat dacă apariţia unui supermarket în zona respectivă nu va anula orice şansă de înscriere pe lista U.N.E.S.C.O. a Ansamblului Brâncuşi. De faţă cu toată lumea, Sergiu Nistor a pus capul în pământ, ca un infractor, şi a tăcut, refuzând să răspundă. Va trebui să vorbească însă în faţa procurorilor D.N.A.".

„Academia Caţavencu" scria cu un deceniu în urmă: „Despre cum a ajuns arhitectul Sergiu Nistor Comisar al Sibiului, în contextul în care urbea transilvană a fost desemnată capitală culturală europeană în 2007, am scris. Ce n-am scris este că Nistor lucrează împreună cu arhitecţii Crăciunescu, Drăgan şi Iamandescu atât în Ministerul Culturii şi în comisiile de patrimoniu, precum şi la aceeaşi catedră a Universităţii de Arhitectură din Bucureşti... Cei patru pregătesc megaţeapa de la Biblioteca Naţională, al cărei proiectant este... Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, aprovizionat cu contracte din bani publici de Nistor, Crăciunescu, Drăgan şi Iamandescu (devenită cu timpul mâna dreaptă a celui dintâi). Valoarea contractului la bibliotecă este de 80 de milioane de euro". Nu miroase nici asta a conflict de interese? Cine nu-şi aminteşte de protestul vehement de acum câţiva ani al domnului Nicuşor Dan, Preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, demascând matrapazlâcurile lui Nistor care, Secretar de Stat în Ministerul Culturii, a favorizat (desigur dezinteresat):
1. Construirea unui bloc de 45 m înălţime la intersecţia a două străzi centrale din Bucureşti (Eminescu / Dorobanţi) peste două clădiri vechi de 100 şi ceva de ani. Obligaţia sa era să le protejeze, dar n-a făcut-o, dimpotrivă, şi a luat o palmă zdravănă atunci când, ţinând seama de protestul Organizaţiei Neguvernamentale ProDoMo, Consiliul Internaţional al Monumentelor a dat o rezoluţie fermă prin care condamnă distrugerea patrimoniului istoric al Bucureştiului;
2. A favorizat distrugerea unei clădiri monument istoric ce aparţinuse Prinţului Cantacuzino (Strada Guttenberg 3), în beneficiul unor investitori imobiliari;
Parapet si coloana dupa metalizare3. A favorizat construirea unui bloc de trei etaje (Şoseaua Kiseleff 45-45A), făcând astfel să dispară un părculeţ considerat „un Versailles în miniatură"[4].

Se impune o intervenţie fermă, până nu e prea târziu

Scopul acestor rânduri nu este acela de-a cerceta afacerile dubioase ale arhitectului Sergiu Nistor, acesta fiind domeniul justiției, ci de-a atrage atenţia pe mâinile cui a încăput o comoară naţională care trebuie salvată. Asta nu se va întâmpla decât printr-o înţelegere luminată a naturii operei lui Brâncuşi, a semnificaţiei acesteia, şi printr-o decizie politică fermă. Cu „personalul" citat aici se merge la un dezastru garantat. „Locul se prăbuşeşte lin peste hoţia şi prostia celor care l-au luat în stăpânire", scrie pe bună dreptate Laurenţiu Ciocăzanu. Şi nu vom merge pe calea cea bună dacă vom continua, aşa cum au făcut recent cei din Târgu-Jiu, invitându-i să-i înveţe ce e opera marelui sculptor pe unii ca Victor Crăciun, autentificator notoriu de falsuri Brâncuşi, ori pe Matei Stîrcea-Crăciun, a cărui chinezească ne face să ne întrebăm cine e mai ageamiu: ascultătorul sau oratorul: Tratat de hermeneutică a sculpturii abstracte - Perspectiva endogenă Brâncuşi - Simbolismul Hylesic. Dacă unii poate ştiau totuşi că e o prostie să vorbeşti de sculptură abstractă referindu-te la Brâncuşi, amintindu-şi fraza lui Mondrian: Brancusi, ce grand réaliste, Brâncuşi, acest mare realist, pentru chestia savantă de tot cu hermeneutică, endogenă şi hylesic se pare că pentru prima oară în istoria Bibliotecii Municipale din Târgu-Jiu s-ar fi făcut coadă la dicţionare, şi că totuşi nimeni n-a înţeles nimic.
Nu aşa va fi salvat Brâncuşi.

Anexa

Autorităţile locale la ananghie. „Autorităţile" din Târgu-Jiu, scrie Răzvan Ioan Boanchiş. Care autorităţi? „Autorităţile" care de 25 de ani încoace guvernează oraşul şi judeţul. Cine? Toni Greblă, mai întâi Prefect de Gorj, apoi senator şi - nici mai mult nici mai puţin - Preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului! Apoi judecător al Curţii Constituţionale, demisionat înainte de-a fi fost demis, şi aflat azi la un pas de puşcărie pentru corupţie, trafic de influenţă şi constituirea unui grup infracţional organizat; pentru obţinerea ilicită de la omul de afaceri Mihai Prundianu a unui tractor cu remorcă şi a 80 de struţi, ca şi a unor materiale de construcţii; pentru mita primită de la ţiganul Ion Bârcină; pentru deţinerea ilicită a fermei de struţi şi comerţul cu carnea acestora, vândută în Rusia (cu acte false, via Turcia), şi asta prin încălcarea embargoului în curs. Ca să nu mai vorbim de nunta din 2010 a odraslei lui Ion Bârcină, organizată - unde credeţi? în jurul „Mesei Tăcerii" şi a „Porţii Sărutului" - şi unde naşul (la propriu şi la figurat) Greblă a coborât din cer în elicopterul familiei nuntaşilor, chiar acolo unde finul era fotografiat cu o bancnotă de 500 de euro lipită pe piept, şi unde şatra distrugea complet gazonul plantat din bani europeni (Zeci de pagini în presă s-au referit pe larg la acest caz, cu titluri printre care: Şir incredibil de fapte penale pentru un magistrat de la cea mai înaltă intantă...arestarea unui judecător de la Curtea Constitutională a României: România Liberă, 4 februarie 2015). Cine? Nicolae Mischie, Preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, condamnat la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, trafic de influenţă şi posesie ilegală de arme (Mediafax, 18 martie 2013). Cine? Ion Călinoiu, Preşedinte, mai nou, al Consiliului Judeţean Gorj, declarat incompatibil de Agenţia Naţională de Integritate, ANI. Instituţia de control a averilor îl acuză de săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuă, el deţinând - contrar prevederilor legale - calitatea de expert la C.N.D.I.P.T. şi la Consorţiul Regional Sud-Vest Oltenia al Inspectoratului Şcolar. Asta, uitând să declare banii primiţi, pentru că "mi-au intrat pe card şi nu am observat când mi-au intrat în cont". A.N.I. îl acuză, de asemenea, după cum relatează presa, de atribuirea cu titlu gratuit a unor spaţii pentru un Spital de Urgenţă la Târgu-Jiu unor firme „protejate" (Evenimentul Zilei, 23 aprilie 2015). Nimeni nu s-a mirat că pe 17 martie 2016 Călinoiu a fost demis de Prefectul de Gorj. Mulţi s-au întrebat însă de ce aşa de târziu. Cine? Primarul Florin Cârciumaru? „Un primar care pare a fi absolvit maximum 4 clase la o şcoală pentru copii cu dizabilităţi", scrie GorjNEWS (16 decembrie 2013). În numeroasele sale mandate Cârciumaru n-a făcut nimic bun pentru opera lui Brâncuşi. În schimb a deschis multe cârciumi, şi asta în zona "ansamblului". În luna mai 2015 şi el, ca şi Ion Călinoiu, n-a scăpat de vizita intempestivă la domiciliu şi de percheziţiile efectuate de D.N.A. Ca să nu mai vorbim de faptul că rostul Ansamblului Brâncuşi, în „concepţia" lui, e ca să se fotografieze el, Primarul, împreună cu tinerii căsătoriţi, în faţa Porţii Sărutului!

Un univers al interlopilor

Peştele de la cap se împute se mai spune pe la noi. Cu asemenea administraţie locală este limpede că Statul Român, dacă mai există, trebuie să preia de urgenţă în custodie „ansamblul" Brâncuşi de la Târgu-Jiu şi să facă apel la adevăratele competenţe, naţionale şi internaţionale. Până atunci nu există nicio şansă de-a restitui creaţiei brâncuşiene de la Târgu-Jiu semnificaţia şi importanţa pe care o poate avea în arta universală. Până atunci, Târgu-Jiul şi Gorjul vor domina în continuare plutonul glorios al sărăciei naţionale (alături de Vaslui), în loc să înflorească şi să prospere cinstit şi fericit datorită moştenirii pe care s-a întâmplat să le-o lase Constantin Brâncuşi. Cum îşi poate imagina cineva că va exista vreodată cel mai mic flux turistic spre Târgu-Jiu în condiţiile în care „ansamblul" Brâncuşi este în halul în care îl vedem? Cum îşi poate imagina cineva un circuit turistic internaţional în Valea Jiului (cu tot potenţialul pe care aceasta îl are: mânăstiri, artizanat) când toată suflarea a aflat că pe acele meleaguri o salvamontistă a fost făcută knock-out de un interlop gorjean, într-un loc public, şi asta sub privirea impasibilă a unui jandarm?!! Jurnalista Anamaria Sanda, care a revelat public înfiorătoarea împrejurare, s-a văzut pur şi simplu linşată. Titlul Valea Jiului poate fi considerată Vestul Sălbatec al României nu le-a plăcut interlopilor, care au trecut la asemenea ameninţări că şi victima şi jurnalista s-au temut pentru propria viaţă la ideea depunerii plângerii penale. Mai multe publicaţii naţionale au preluat totuşi ştirea, din care aflăm cum Gorjul „este locul în care primarii închid emisiunile jurnaliştilor şi pot da oamenii afară din redacţii, contra cost; Valea Jiului este locul în care jurnaliştii stau cu pistolul în buzunar de teama interlopilor; şi locul unde unii au fost bătuţi până au ajuns în spital; e locul în care un director de ziar umblă cu bodyguarzi după el fiindcă îl ameninţă borfaşii".

------------------------------------------------
[2] Justiţiarul, Subtitluri: Cort temporar de doua milioane de euro; Nistor are lipici la finanțări de sute de mii de euro, etc)
[3] Agerpres, 5 ianuarie 2015.
[4] HotNews.ro, 7 ianuarie 2015.

footer