Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Petru Romo?an   
Duminică, 26 Iunie 2016 17:17

Petru  Romo?anCele ?ase ??ri fondatoare ale construc?iei europene - Fran?a, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg - ?i-au dat īntālnire, prin mini?trii lor de Externe, sāmb?t? 25 iunie, la Berlin. Au fost chemate la ordine, cum ar veni. „Ordnung und Disziplin". „Sunt sigur c? aceste state vor transmite mesajul c? nu vom l?sa pe nimeni s? ne ia Europa noastr?." S-a exprimat involuntar expresiv ministrul de Externe german, Frank-Walter Steinmeier. Europa noastr?? Europa noastr? german?, de fapt. Cine s? le ia Europa, lor, ??rilor fondatoare? Marea Britanie? Dar Marea Britanie tocmai le-a p?r?sit. Statele Unite ale Americii? Dar S.U.A. ?i N.A.T.O. tocmai ī?i pierd o parte substan?ial? de influen?? īn Europa dup? Brexit. Īn favoarea cui? Īn favoarea Germaniei, bineīn?eles. Reac?iileĀĀ „la cald" dup? anun?area Brexit-ului ale conduc?torilor U.E. - Jean-Claude Juncker, Martin Schulz, Donald Tusk - au fost violente ?i destul de penibile. To?i trei ?i-au manifestat īn for?? ?i neglijent parti-pris-ul german. Cine i-a pus pe to?i trei īn acele func?ii? Din nou deci, „Ordnung und Disziplin". Nu altfel s-a manifestat ?i prim-ministrul nostru fals tehnocrat dar autentic func?ionar bruxellez, Dacian Ciolo?. Putea el s? procedeze altfel dup? ce i-a ?inut trena, īn calitate de consilier special, lui Jean-Claude Juncker la Bruxelles? Cei trei n-ar fi trebuit s? se gāndeasc? la o demisie dac? ie?irea Marii Britanii din U.E. ar fi considerat? sincer un e?ec al organiza?iei, cum ?i este, de altfel, cu toat? eviden?a ? Iar guvernul tehnocrat de la Bucure?ti, ivit din spuma toxic? a Comisiei bruxelleze, n-ar trebui īnlocuit urgent cu un guvern tehnocrat na?ional sau cu un guvern politic de larg? reprezentare na?ional? ?

Cea mai important? īntrebare la care au trebuit s? r?spund? locuitorii Regatului Unit, de?i ea nu se g?sea pe buletinele de la referendum, a fost: „Vre?i s? v? conduc? īn urm?toarea sut? de ani Germania, cu sprijin francez necondi?ionat?" S? ne amintim c? bravul popor britanic a avut enorm de p?timit īn dou? r?zboaie mondiale de pe urma nebuniei nem?ilor. Pe care i-au ?i b?tut pān? la urm?. Ar fi putut britanicii s? r?spund? „da"?! Desigur, se pune īntrebarea de ce David Cameron i-a pus pe cona?ionalii s?i īn fa?a unei asemenea dileme. David Cameron pare s?-?i fi jucat o carte personal?, egoist?, ca ?i Jacques Chirac īn Fran?a īn 1997, cānd acesta a dizolvat Parlamentul, condus de o majoritate de dreapta, ca ?i el, dar care nu era „a lui". Cameron a anticipat c?, dup? ?ase ani de guvernare, ar avea nevoie de o mare lovitur? ca s? se poat? men?ine la putere. Oricum, autoritatea lui, mai ales īn sānul partidului conservator, era pe duc?. A pierdut ?i el ?i va pleca mai repede decāt era prev?zut. Istoria Europei a prins vitez?, schimb?rile sunt incalculabile ?i greu de descris īn pu?ine cuvinte, dar ele erau u?or de prev?zut ?i chiar au fost prev?zute : „De?i au fost pu?i la col? destul de brutal de Putin cu anexarea Crimeii, americanii au totu?i o alt? spaim?, mai profund?, aceea c? ar putea vedea Germania eliberāndu-se complet din sfera lor de influen??. Citind Marele e?ichier, cartea lui Brzezinski, oper? major? pentru a pricepe diploma?ia actual?, ve?i īn?elege c? puterea american? de dup? r?zboi se bazeaz? pe controlul asupra celor doi mari poli industriali ai Eurasiei: Japonia ?i Germania. Criza economic? ne-a ar?tat Casa Alb? neputincioas? īn a convinge Berlinul s? abandoneze politicile de austeritate, s? schimbe politica monetar? a euro ?i, īn general, s? ia parte la dispozitivele de relansare economic? mondial?. Adev?rul de nespus este c? ast?zi Statele Unite au pierdut controlul Germaniei ?i c? americanii urmeaz? Germania īn Ucraina pentru ca asta s? nu se vad?... Reculul puterii americane devine cu adev?rat īngrijor?tor. Washingtonul e īn stare de ?oc dup? ce Mosulul (Irak) a fost cucerit de jihadi?ti. Stabilitatea lumii n-ar mai depinde deci doar de puterea american?. O s? formulez o ipotez? surprinz?toare. Europa devine instabil?, īn acela?i timp rigid? ?i aventurist?". Marele intelectual european Emmanuel Todd spunea toate acestea deja īn 2014 (interviu acordat site-ului atlantico.fr la 16 iunie 2014). Ce ar mai fi de ad?ugat? Urm?toarea mutare important? care va schimba definitiv ?i major cursul istoriei ar fi ie?irea Fran?ei din UE. Care poate s? fie mult mai aproape decāt o v?d propagandi?tii de toate culorile. Pentru c? Fran?a e de multe luni īn strad?, se g?se?te deja īntr-o stare revolu?ionar?, foarte probabil f?r? īntoarcere. Īn plus, īmpotriva tuturor panglicilor despre prietenia franco-german?, Fran?a, prin uria?a sa civiliza?ie maritim?, e mult mai apropiat? de Marea Britanie ?i de SUA, puteri maritime, decāt de eterna sa rival? continental?, Germania.

Geopolitica ar fi o ?tiin?? inventat? de anglo-americani din spaima unirii īn Eurasia a celor dou? mari puteri de uscat, Germania ?i Rusia. De ce ?i-e fric? nu scapi. Pentru īmplinirea co?marului anglo-american, na?terea marelui imperiu eurasiatic (german, de fapt), mai lipse?te doar ie?irea (sau scoaterea) Fran?ei din UE. Marine Le Pen, prietena lui Vladimir Putin, nu e nici pe departe cea mai important? pies? din puzzle-ul intern francez care dore?te p?r?sirea U.E. Actualul faliment neoliberal al stāngii franceze neteze?te calea unor suverani?ti de stānga ?i de dreapta. La īntrebarea pus? de Cameron britanicilor (ie?im sau ramānem?), francezii ar r?spunde la un eventual Frexit cu mult mai multe procente pentru ie?ire. Īn felul lor, au f?cut-o deja īn 2005 refuzānd Constitu?ia european?. Moneda euro - de fapt, vechea marc? german? - nu le-a adus francezilor decāt pagube. Ce va face Romānia dac? se va reg?si, īntr-un viitor nu prea īndep?rtat, īn sandvi?ul germano-rus? Nimeni nu e ast?zi īn stare s? avanseze nici cea mai vag? ipotez?, de?i avem experien?a referendumului din 2012, cānd cele 7,4 milioane de voturi īmpotriva lui Traian B?sescu au fost cu totul ignorate la Berlin ?i a r?mas cum au vrut ei, iar petrolul ?i alte bog??ii ale subsolului au fost trecute germanilor mai mici, austriecii, care, dup? ce ne-au luat ?i cea mai mare banc?, ne ?i m?cel?resc neobosit p?durile, cu complicitatea unei clase politice b??tina?e incompetent? ?i tr?d?toare. O Europ? german? rupt? de Marea Britanie ?i de S.U.A., dar asociat? cu Rusia cea īnarmat? pān? īn din?i ?i cu resurse naturale inepuizabile (petrol, gaze, ap?, p?mānt) ne poate fi nou?, romānilor, fatal?, mergānd pān? la īmp?r?irea teritoriului īntre cele dou? mari puteri euroasiatice.

footer