Revista Art-emis
Un nostalgic naiv despre „Defence” games XXI PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Duminică, 29 Mai 2016 18:36

Marian Ioan, art-emisRăscolind prin niște sertare, am dat peste revista „Asia-Pacific Defence Reporter" numărul din Iunie 1991. Văzând-o, am bănuit că trebuie să fie ceva interesant în ea, din moment ce am păstrat-o atâta amar de vreme. Iar când am răsfoit-o mi-am dat seama nu numai că așa stăteau lucrurile, ci chiar și mai și, căci chiar eu eram cel care semnase câteva rânduri în acea revistă cu titlul „Îndreptând aprecierile cu privire la România (Putting the Romanian record straight)". Din text rezultă că articolul meu era un fel de drept la replică, întrucât revista publicase într-un număr anterior un articol din care rezulta că România ar fi avut o poziție de susținere a Tratatului de la Varșovia, cu totul alta decât stătuseră lucrurile în realitate. Tocmai ca să corectez cele publicate de revistă, am abordat pe puncte chestiunile care fuseseră prezentate fals. Nu o să le reiau acuma, curioșii le găsesc la pagina 4 a revistei menționate. Mă voi referi acuma doar la trei chestiuni abordate în acel articol. Am spus că România a fost singura țară din Tratatul de la Varșovia care nu a avut trupe sovietice pe teritoriul său în ultimii 25 de ani. Am afirmat că România nu a luat parte la acțiuni ale Tratatului de la Varșovia, care au implicat folosirea forțelor armate pe teritoriul altor țări, așa cum a fost acțiunea din august 1968, din Cehoslovacia. Iar în final am spus că „România a cerut desființarea blocurilor militare, inclusiv a Tratatului de la Varșovia, cu mult înaintea altor state" și am adăugat că România își menține aceeași poziție și după evenimentele din decembrie 1989 și acționează în acest sens.

Ne-am târât pe coate și genunchi să intrăm în N.A.T.O.

Bine-nțeles că cei de acasă au știut ce am făcut eu, ba chiar au aprobat. În sinea mea, sunt sigur că, la vremea aia, m-au și aplaudat, măcar câțiva. Continuarea, pe care o știu toți cititorii, m-a împins la formularea din titlu. Eu am fost atât de naiv încât chiar am crezut că nu ne vom mai amesteca în vreun bloc militar. Și?! Acuma avem trupe străine în țară. Dar nu numai că le avem, ci, am văzut la televizor, le-am întâmpinat cu flori, la fel cum le-am întâmpinat pe cele sovietice în august 1944. Acuma ne-am trimis militarii să moară în Afganistan, în Irak și prin alte zone, fără nici-o legătură cu apărarea vreunui interes românesc real, nu lozincard, atrăgând și ura foarte multora dintre locuitorii acelor țări. Iar că am fi dorit să se desființeze blocurile militare nu numai că am uitat, ba chiar ne-am băgat într-un asemenea bloc. Nu numai că ne-am băgat, dar ne-am târât pe coate și genunchi să intrăm, iar acuma ne mirăm că suntem tratați ca paria. Păi, d-aia suntem tratați așa, pentru că străinătatea ne judecă după faptele noastre, nicidecum după lozincile cu care ne îmbătăm singuri acasă și nici după cărămizile cu care ne batem în piept cu istoria noastră, cu vitejia noastră. Faptele noastre sunt singurele după care suntem judecați! Nu dă nimeni doi bani pe maniera libidinoasă în care ne manifestăm față de străini, nici pe minciunile noastre lăudăroase și nici pe promisiunile noastre lipsite de orice justificare. Astea, toate, mai devreme sau mai târziu ni se sparg în cap tot nouă.

Ce nostalgic! Ce naiv! Și cât de inutil!

footer