Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teodora Grama   
Duminică, 15 Mai 2016 18:49

Teodora grama, art-emisTeodora Grama are 24 de ani ?i visul ei e s? prind? aripi. Asta pentru c? urmeaz? o scoal? grea, una de avia?ie, care o provoac? în fiecare zi. A mo?tenit pasiunea din familie ?i, înc? de când era copil, a ?tiut c? este destinul ei. Am vorbit cu Teodora despre ce înseamn? s? înve?i s? zbori ?i ce o motiveaz? pe ea s? fie perseverent? ?i dedicat? cauzei. (Andreea Vasile).

Andreea Vasile: Cum ai devenit pasionat? de avia?ie?

Teodora Grama: Pasiunea pentru avia?ie am mo?tenit-o din familie. Bunicul meu a fost para?utist militar, sub comanda domnului general Grigore Ba?tan, cel care a inventat para?utele B.G.7M (para?uta principal? Ba?tan Grigore 7 Militar?) ?i B.G.3M (para?uta de rezerv? Ba?tan Grigore 3 Militar?) care se afla în dotarea trupelor de para?uti?ti din România. Tat?l meu, la rândul lui, a fost ?i el para?utist militar. Îmi petreceam foarte mult timp în vacan?ele de var? pe aerodromul de la Clinceni printre avioane ?i aviatori. Cât era ziulica de lung? ?i se zbura, eram ?i eu în avion. Eram atât de mic? încât nu realiz?m cât de norocoas? sunt.

A.V.: Î?i mai aminte?ti primul t?u zbor cu avionul?

T.G.: Nu ?tiu exact dac? amintirea pe care urmeaz? s? v-o povestesc este chiar primul meu zbor cu avionul, dar e cu siguran?? una dintre primele „aventuri". Se f?cea c? zbur?m cu AN-2ul (un avion din dotarea Armatei) la Clinceni, para?uti?tii au p?r?sit aeronava (conform exerci?iului pe care îl executau), avionul aterizeaz?, iar eu, de?i instruit? s? stau jos, cu centura pus? pân? la oprirea din mi?care a aeronavei, entuziasmat? nevoie mare de experien??, m-am ridicat în picioare gata, gata s? alerg la tat?l meu ?i s?-i povestesc cât de mult mi-a pl?cut, normal. Avionul a început s? frâneze foarte tare, iar eu m-am dus târâ? din spatele cabinei pân? în fa??, unde m-am oprit în picioarele unui coleg de-al tat?lui meu. ?i mai haios este ca avionul avea u?a deschis? ?i a oprit exact în dreptul tat?lui meu, care probabil m? a?tepta emo?ionat s?-mi vad? reac?ia. „Ce-ai f?cut, Bila (porecla mea de când eram mic?)?". Aveam 8 ani. Mi se p?rea c? oamenii aceia care pilotau avionul sunt ni?te super-eroi. ?i voiam s? fiu ca ei.

Zborul, o poezie în mi?care

A.V.: Ce înseamn? pentru tine s? ai... aripi?

T.G.: Sunt pur ?i simplu fascinat? de zbor! Am studiat Inginerie Aerospa?ial?, ?tiu cum zboar? un avion ?i totu?i r?mân mereu cu gura c?scat? când v?d unul, în special cele mai mari, decolând. E poezie în mi?care. Suntem înconjura?i de inven?ii geniale, dar „p?s?rile astea de metal" mi se par unele dintre cele mai spectaculoase inven?ii realizate vreodat?. Când sunt acolo, sus, m? doare maxilarul de cât de tare ?i mult zâmbesc. Un alt motiv ar fi faptul c? mie îmi este destul de greu s? m? concentrez asupra unui singur lucru, de obicei. Am mintea mereu împr??tiat? într-o mie de direc?ii. Cu excep?ia ocaziilor când zbor. Uit de orice altceva ?i tr?iesc momentul. Iar ultimul lucru pe care l-a? men?iona aici este c?, de când tat?l meu a plecat dintre noi, când sunt acolo sus, îl simt c? îmi este al?turi. Avia?ia era pasiunea noastr? comun? ?i ne-a ajutat s? dezvolt?m o rela?ie foarte apropiat?.

A.V.: Când te-ai hot?rât c? destinul t?u e s? devii pilot?

T.G.: Într-o sear?, în anul 2006, uitându-m? la televizor cu tat?l meu, am v?zut o reclam? la un miting aviatic ce avea s? se ?in? a doua zi, la Aeroportul Interna?ional Mihail Kog?lniceanu. „Hai, Bila, mergem?" La 5 diminea?? a doua zi ne urc?m în ma?in?, mergeam la miting. Mama a zis c? suntem nebuni. Urm?rind spectacolul din ziua aia, expozi?ii statice, display-uri ame?itoare ale unora dintre cele mai bune forma?ii aerobatice din lume, am ?tiut. ?i i-am spus ?i tat?lui meu, care a zâmbit uimit. Dar nu cred c? m-a crezut cu adev?rat pân? am ajuns în clasa a 11-a, la liceu, când i-am zis din nou. „OK, a zis. Dar întâi te duci la facultate." Zis ?i f?cut.

A.V.: Ce presupune s? ajungi pilot din punctul de vedere al studiului ?i educa?iei?

T.G.: Pentru a deveni pilot comercial trebuie, în primul rând, s? treci un examen medical destul de amplu. Dac? totul e în regul?, urmeaz? cursuri de zbor pân? la nivelul Comercial Pilot License (C.P.L.) ?i A.T.P.L. cursuri de teorie. Pentru a putea zbura ca ?i copilot într-o companie aerian? trebuie s? ai aproximativ 200 de ore de zbor. E important de re?inut c? nu ai nevoie de studii superioare ca s? devii pilot. Cu toate acestea, cred c? preg?tirea mea ob?inut? în cadrul studiilor de Inginerie Aerospa?ial? m? ajut? enorm, mai ales pentru c? ritmul programului este foarte rapid - foarte mult? informa?ie de re?inut ?i în?eles într-un timp foarte scurt.

A.V.: Dar din punct de vedere financiar?

T.G.: Din p?cate, ob?inerea licen?elor de avia?ie este foarte costisitoare. Costul total al programului în care eu sunt înscris? este 119.700 €. Dar asta include absolut toate certific?rile de care am nevoie ca s? pot profesa, ob?inute în cel mai scurt timp posibil ?i garan?ia jobului mult visat la final. Asta îmi va permite s? pl?tesc împrumuturile mamei mele. Cei interesa?i de o carier? în domeniu au op?iunea de a-?i ob?ine licen?ele modular cu un cost total ceva mai mic (între 90.000 € ?i 100.000 €), într-un timp mai lung ?i f?r? garan?ia unui job la final – lucru care mie mi se pare riscant, având în vedere contextul economic în care ne afl?m.

A.V.: Cum ?i-a venit ideea de a face un blog prin care s? spui oamenilor despre ce-?i dore?ti ?i care au fost, pân? acum, reac?iile?

T.G.: Din momentul în care am aplicat pentru admiterea în programul Central European Flight School (C.E.F.A.) - ?coala de avia?ie la care Teodora Grama în carling?studiez am început s? caut burse, împrumuturi, orice metod? de finan?are prin care s? pot achita un astfel de curs. Cum nu am avut prea mult succes cu asta, fie pentru c? nu sunt eligibila pentru anumite burse decât dup? ce ajung mai departe cu preg?tirea, fie pentru c? astfel de burse nu exist? în Europa; de împrumuturi atât de mari pentru studii nici nu se poate pune problema în România. A?a c? am încercat s? gândesc „outside the box" un pic. ?i m-am gândit c? pot începe propria mea campanie de „crowdfunding", cu promisiunea c? atunci când o s? îmi ating obiectivul, voi încerca s? fac ceva pentru cei care se afla în situa?ia mea, în imposibilitatea de a-?i îndeplini un vis, de?i sunt mai mult decât preg?ti?i pentru asta, pentru c? nu-?i permit din punct de vedere financiar. Blogul este platforma mea de crowdfunding, dar ?i un loc de unde cei care î?i doresc s? devin? pilo?i pot ob?ine informa?ii despre cum e s? devii pilot, sfaturi referitoare la examin?ri, încuraj?ri ?i de ce nu, motiva?ie. Majoritatea reac?iilor au fost pozitive. M-a impresionat în mod special sus?inerea din partea Andreei Litescu, Base Captain la baza „Wizz Air" de la Bucure?ti Otopeni, ea fiind ?i prima femeie comandant de baz? din istoria „Wizz Air". Am primit o dona?ie din partea unei femei pilot din România cu men?iunea c? „îmi voi ob?ine aripile în curând" (f?când referire la subtitlul website-ului meu - „Getting my wings"). Unii oameni m-au abordat cu sugestii referitoare la persoane pe care ar trebui s? le abordez pentru c? m-ar putea ajuta. Al?ii, ?i ei pilo?i în devenire, sunt de p?rere c? website-ul a fost o idee grozav? men?ionând c? ?i-ar dori s? m? ajute ?i financiar, dar nu pot pentru c? ?i ei se afla în dificultate. Am fost pl?cut impresionat?, cople?it? chiar de reac?iile frumoase ale oamenilor.

A.V.: Când vei absolvi ?coala, ce vei face, care sunt perspectivele tale?

T.G.: Motivul principal pentru care m-am avântat pe drumul acesta este faptul c? la finalul programului de preg?tire de 22 de luni, am asigurat un job ca pilot First Officer în cadrul companiei „Wizz Air", cea mai mare companie aerian? low-cost din Europa Central? ?i de Est. Voi avea oportunit??i de a avansa în carier? mai rapid decât media pie?ei. Practic, atunci când am fost admis? în cadrul programului, dintre sute de al?i candida?i, am demonstrat c? posed abilit??ile necesare s? trec cu succes printr-un astfel de program intens de preg?tire ?i mi-am asigurat acest job.

A consemnat Andreea Vasile

footer