Revista Art-emis
Războiul cu feregeaua PDF Imprimare Email
General Br. (r) Grigore Buciu   
Miercuri, 11 Mai 2016 19:29

Razboi cu feregeauaVocea unui om de rând

Paradoxal, Europa, leagănul şi izvorul culturii şi civilizaţiei occidentale, este şi iniţiatoarea marilor războaie mondiale. România marchează în acest an un veac de la ieşirea din neutralitate şi aruncarea ei în luptă cu tot romantismul şi determinarea de care era în stare, nerealizând, în momentul respectiv, că riscă totul. Europa marilor imperii (austro-ungar, german, ţarist şi otoman) şi-a amintit de prima ei conflagraţie mondială cu doi ani în urmă. Exact în acest moment bătrânul continent se află în ce de-al treilea război mondial al său, care nu se mai duce cu tancurile şi avioanele de luptă, cu tunurile şi navele de război. Atacurile se produc cu bombe umane confecţionate din credincioşi fanatici ai lui Alah, anvelopaţi în trotil, care se aruncă în aer ucigând cât mai mulţi dintre ceilalţi, din cealaltă cultură, convinşi că vor ajunge imediat în paradis. Curioasă convingere! Să fii răsplătit cu fericirea eternă pentru o crimă comisă asupra unor inamici neînarmaţi. Se spune mereu că istoria se repetă, e o spirală în desfăşurare care atinge mereu acelaşi punct, iar omenirea, superficială şi uitucă aşa cum este, nu învaţă nimic din momentele istoriei care au făcut-o să sângereze şi au ucis-o, modificându-i arealul de existenţă şi modul de a trăi.

Acum mai bine de o sută de ani, la Sarajevo, un sârb îl asasinează pe moştenitorul tronului austor-ungar şi împăratul aprinde scânteia după principiul somnambulului. Dă foc Europei, care arde cumplit câţiva ani. Efectul pentru conservatori este devastator: destrămarea tuturor imperiilor europene. În 2014, nişte ziarişti, în numele libertăţii de exprimare, îl asasinează la Paris - vechea capitală a luminilor raţionalismului post medieval, pe Mahomed, profetul lui Alah, personaj sacru al lumii islamice. Lumea care caută paradisul şi mântuirea prin poarta deschisă de Mahomed îşi aduce aminte de dureroasa experienţă a cruciadelor, ce au întors pe dos Orientul Apropiat şi chiar Bizanţul ortodox, ca pierdere colaterală, şi începe jihadul. Primele bătălii au avut deja loc şi par a confirma o strategie pe termen lung, o strategie ce acumulează forţe şi mijloace şi mai ales răbdare pentru un război fantomatic de lungă durată. Pentru Occidentul democratic, căzut în vraja democraţiei şi a drepturilor omului până într-atât încât a ajuns să-şi anuleze tradiţii şi valori culturale proprii pentru a proteja o minoritate infiltrată în propriul spaţiu, urmează o perioadă lungă şi dificilă, cu efecte devastatoare, ce vor lăsa zidurile şi zgârie-norii în picioare, dar afectându-i psihic pe locuitori.

Istoria a avut războaie lungi de 30 de ani, de 100 de ani, perioade de conflict şi teamă ce n-au însemnat lupte armate în fiecare săptămână, ci amânarea rezolvării motivului războiului an de an. Acesta în care ne aflăm nu ştiu cât va dura, dar va dura mult. Şi este un război cu faţa ascunsă sub feregea, favorizat de comunicarea electronică rapidă şi eficientă, iar noi, cei din ţările occidentale, nu putem săpa tranşee să ne apărăm, nici adăposturi subterane în care să fugim precum suricatele când umbra păsării de pradă trece peste teritoriul lor. Autorităţile europene şi cele ale ţărilor europene, alunecând pe propria lor ipocrizie, cheamă la unitate, ceea ce este normal, şi declară că nu sunt învinse nici de atacul de la Paris, una dintre capitalele turistice ale Europei, nici de atacul de la Bruxelles, capitala Europei unite. Nu e învinsă fizic, deocamdată. Dar terorizată de spaimă şi de teroare, da! Armata a ieşit cu armele la vedere şi patrulează pe străzile pustii, pe care inamicii sunt invizibili şi imprevizibili. Între cele două mari atacuri a început marea invazie, pe care Europa, ce a încurajat-o în numele umanităţii, se străduieşte din răsputeri să o distribuie echitabil în toate ţările componente, pentru a „beneficia" în egală măsură de atacurile teroriste din viitor. Liderul nostru european pentru securitate nu este din familia lui Alexandru cel Mare, căci plânge la televizor, când îşi numără morţii. Vor urma, ne spun serviciile americane, Londra şi alte capitale ale bunăstării, spre care „popoarele migratoare" moderne se îndreaptă şi probabil că ştiu bine asta, din moment ce le cer americanilor să evite Europa, până pe 20 iunie 2016. Nu se precizează ora, când încetează codul portocaliu. Ceea ce ştim este că sunt în Europa vreo 60 de bombe kamikaze ce se plimbă angelic printre noi, iar noi, de voie, de nevoie, ne aşteptăm să sărim în aer în orice moment. Se mai ştie că vreo 400 de luptători ISIS cu influenţă sunt cetăţeni occidentali la a doua şi a treia generaţie, cum sunt şi printre atacatorii de la Bruxelles, educaţi în şcolile şi societatea europeană, dar în inima cărora spiritul occidental nu a prins rădăcini. Tradiţia, conştiinţa etnico-religioasă întreţinută şi cultivată în societăţile lor închise din oraşele occidentale e mai puternică.

În valul de refugiaţi arătat de televiziuni s-au văzut mame cu copii mici, bătrâni, invalizi care fugeau de ororile războiului din ţările lor, dezrădăcinaţi din tradiţia lor de occidentul care nu le înţelege spiritul, dar erau şi foarte mulţi tineri. Dintre acei mulţi tineri au fost agresorii din Germania în noaptea de revelion, dintre ei vor fi activaţi sau pregătiţi pentru activare, chiar lângă noi, viitoarele bombe din următoarele atacuri. Cruciada inversă continuă şi Europa nu ştie ce să facă. Alungarea porcilor din meniu, a alcoolului de pe mese, interzicerea crucii şi renunţarea la manifestările religioase creştine sunt ipocrizii care arată că societatea occidentală e dispusă să cedeze şi să fie pregătită pentru Califat!

footer