Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Liviu Tofan   
Miercuri, 11 Mai 2016 18:53

Radio Europa libera 4Liviu Tofan a studiat filologia (specializarea german?-englez?) la Universitatea din Bucure?ti. În 1973 a emigrat în Germania. A fost, in?ial, redactor de ?tiri, la Radio „Europa Liber?/Radio Liberty" apoi a de?inut din 1980 ?efia redac?iei de ?tiri. A ajuns director adjunct al sec?iei române al postului de radio finan?at de Congresul S.U.A. Amintim - sau reamintim -, dup? caz, c? Radio „Europa Liber? a lansat, în timpul evenimentelor din 1989, num?rul celor 64.000 de victime ale decembriadei, cap de acuzare principal al condamn?rii la moarte, în urma unei mascarade procesuale, a lui Nicolae Ceau?escu ?i a so?iei sale. Începând cu anul 1991, Liviu Tofan a condus biroul din România al postului de radio. În 1994, Radio Europa Liber? a decis mutarea sediului de la München la Praga, iar Tofan a ales s? tr?iasc? în România. Din anul 2008 este director al Institutului Român de Istorie Recent? (I.R.I.R.). Directorul institutului este Liviu Tofan, iar pre?edintele consiliului director este istoricul holocaustolog Dennis Deletant. Institutul Român de Istorie Recent? (I.R.I.R.) este un institut dedicat cercet?rii trecutului recent al României, înfiin?at în anul 2000 din ini?iativa domnului Coen Stork, fost ambasador al Olandei în România în perioada decembrie 1987 - mai 1993. Finan?area a venit din partea Ministerului de Externe al Olandei[2]. Cum niciun „cadou" nu este gratuit, personal consider „cadoul" olandez, un machiavelic Cal Troian, iar interven?iile ?efului acestei institu?ii - fiind parte implicat? în evenimente - pot fi puse sub semnul circumspec?iei în ceea ce prive?te obiectivitatea, inclusiv fa?? de personajul la care se refer? în cele ce urmeaz?. Concluziile v? apar?in. (Ion M?ld?rescu).

O so?ie moart? la 34 de ani, un copil r?mas în grija bunicilor, ?i foarte multe resentimente. Cam asta l?sa în urm? Lucky în Germania. Pentru un tablou complet, ar mai trebui s? ad?ug?m ni?te interlopi furio?i ca urmare a unor combina?ii cu marf? de contraband? ?i ma?ini furate, oameni tapa?i de bani, o serie de juc?tori de poker care se consider? în?ela?i. ?i cîteva e?ecuri pentru Securitate. C?ci e?ecul din 1981 în cazul lui Emil Georgescu nu a fost singurul. Lucky n-a r?mas atunci în România. S-a întors dup? un timp în Germania, unde a mai f?cut una, alta. De pild?, a primit comanda s?-l „recupereze" pe fostul ofi?er de mili?ie Ion Popa (fost comandant al mili?iei din Agnita), fugit în Germania ?i stabilit la Ingolstadt, unde conducea o band? de ho?i. Lucky l-a sedat cu somnifere, l-a pus într-o ma?in? ?i s-a dus cu el spre patrie. La grani??, totul era preg?tit. O „Not?-Consemn" din aprilie 1983 spune a?a: „Va suna la tat?l s?u ?i va comunica «transmite Dr. Helmuth c?-i trimit mâine medicamentele». Asta înseamn? c? « mîine » s? fim la frontier? pentru a-i întâmpina. Va veni prin vama Bor?, întrucît P.C.T.F. este comun cu al maghiarilor ?i dac? ace?tia vor face greut??i s? putem interveni". Toate bune ?i frumoase. Doar c?, într-o parcare din Ungaria, Popa s-a trezit. S-a b?tut cu Lucky, a luat ?i o sticl? în cap, dar tot a reu?it s? fug? . Te pui cu Mili?ia?

Dup? ratarea ridicol? cu mili?ianul Popa, Lucky nu s-a mai ar?tat la Nürnberg. Îl reg?sim ca „Helmut" la Sibiu unde, în 1984, d? câteva note la Securitate despre... Inge, venit? în concediu în România. Notele lui „Helmut", în care el se auto-nume?te „sursa", redau cele relatate de so?ia sa despre situa?ia ei de la Nürnberg, unde este asaltat? de lumea care îl caut? pe so?ul ei Lucky ?i se intereseaz? de el, inclusiv poli?ia german?. Iat? câteva pasaje: „Sursa a fost pus? în tem? cu unele evenimente care s-au petrecut în absen??. So?ia sursei este epuizat? fizic ?i psihic, tr?ind într-o permanent? tensiune, stare paroxistic? de nervi, team? ?i nelini?te. Este persecutat? psihic de telefoane anonime care în majoritate „tac", sau exerseaz? diverse afirma?ii de amenin?are surd?. [...] A fost c?utat? de 4-5 ori de poli?ie [...] În urma unor denun?uri [...] s-a efectuat în prezen?a a patru poli?ai o ampl? perchezi?ie la domiciliul sursei. [...]" „Helmut" î?i tr?deaz? adev?rata identitate ?i în momentul în care vine vorba despre fiica lui Inge ?i a lui Lucky, ?i îi scap? formularea „fiica noastr?". Ceea ce este corect, pentru c? sursa „Helmut" ?i Lucky sunt, într-adev?r, una ?i aceea?i persoan?. Confirmarea suplimentar? o d? faptul c? notele lui „Helmut" sunt scrise de mân?, iar la dosar exist? o serie întreag? de declara?ii olografe ale lui Lucky: scrisul este acela?i. Dar... acela?i scris îl g?sim ?i la „Adolf". C?ci Lucky, supraestimându-se, juca la dou? mese, ambele ale Securit??ii: cea intern? (U.M. 0620 - U.S.L.A.), ?i cea extern? (U.M. 0544 - C.I.E.).

Lucky va naviga permanent între cele dou? mese, când ca „Adolf", când ca „Helmut". Un joc complicat, cu avantaje ?i dezavantaje. Lucky mizeaz?, evident, pe avantaje, ?i întinde coarda, cum îi st? în obicei. Asta îl va costa, în 1987, o condamnare la închisoare. Pentru c? mai existau ?i alte compartimente ale Securit??ii, cum ar fi puternica Direc?ie a III-a (U.M. 0625 - Contraspionaj). Aceasta nu cuno?tea „secretele" celorlalte unit??i, nu ?tia întotdeauna cine este agent ?i pentru cine anume lucreaz? respectivul. Pentru Direc?ia a III-a, oricine putea fi suspect, inclusiv Lucky - sau mai ales un personaj atât de pestri? ca el. Dar, s? nu anticip?m.

Trai neneac? în România

Moartea so?iei sale, în 1985, l-a privat pe Lucky de capul de pod pe care îl avea în Germania Federal?. De?i se stabile?te din nou la Sibiu, Lucky nu redevine cet??ean român. El este un "rezident str?in". Pa?aportul de cet??ean vest-german i-a r?mas în buzunar ?i îi confer? un statut special în România. El poate de?ine legal valut? str?in?, cu care se pot ob?ine foarte multe lucruri, inclusiv influen?? ?i favoruri, ?i poate c?l?tori oriunde dore?te. Lucky profit? din plin de aceste privilegii. El cump?r? din shop-urile pe valut? bunuri inaccesibile românilor de rînd ?i le revinde cu profit. Alte lucruri le aduce din Ungaria sau Austria ?i le comercializeaz?. Nu-l deranjeaz? nimeni. O not? informativ? din acea perioad? îl descrie pe Lucky astfel: „Îi place s? fie în centrul aten?iei, s? domine colectivul în care se afl?. Se laud? foarte mult, mai ales cu intr?rile lui în România cu ma?ina plin? cu de toate, triumf?tor trece prin vam? l?sînd impresia c? este cineva în Bucure?ti cu rela?ii foarte mari. Are rela?ii în România, organizeaz? orice, chiar ?i plec?ri definitive din ?ar? pe sume de 10.000 DM. [...] Face orice f?r? munc? pentru a cî?tiga un ban. Este bun prieten cu Totoescu care locuie?te la Frankfurt ?i care se ocup? cu transportul de automobile. [...] Este tipul de om care intr? în orice afacere murdar? pentru câ?tig".

Prietenul Totoescu este un personaj care apare ?i el în cartea lui Richard Cummings (pag. 98), în contextul opera?iunii dirijate de Lucky împotriva lui Emil Georgescu. Originar din Pite?ti, fost mecanic auto, Totoescu se stabilise în Germania, la Frankfurt/Offenbach. Asemenea lui Lucky, f?cea ?i el des vizite în România – la Sibiu, unde îl aproviziona pe Lucky cu ma?ini second hand, motoare, video-uri, televizoare etc, ?i la el acas? la Pite?ti. Referitor la Totoescu ?i Lucky, Securitatea din Arge? (Serviciul III) se adreseaz? Securit??ii din Sibiu cu cîteva întreb?ri revelatoare: Din informa?iile ce le de?inem rezult? c? obiectivul nostru [Totoescu] se afl? în rela?ii apropiate cu [Lucky] din Sibiu, aflat în preocup?rile dv. Rug?m s? ne comunica?i dac? pentru ac?iunile întreprinse asupra lui Emil Georgescu (fost colaborator al postului de radio „Europa Liber?") la care a participat ?i obiectivul nostru la insisten?ele lui (Lucky - n.a.), a existat vreo aprobare sau conlucrare cu unit??ile centrale [...] De asemenea, se cunoa?te c? obiectivul a furnizat unele informa?ii lui (Lucky - n.a.) ce au fost exploatate ulterior de Serviciul de lupt? antiterorist? din unitatea dv., rug?m s? ne comunca?i în ce au constat aceste informa?ii [...] Din Datele pe care le de?inem rezult? c? (Lucky - n.a.) i-a solicitat în continuare obiectivului nostru informa?ii, dar acesta l-a l?sat s? în?eleag? c? în prezent are preocup?ri legate exclusiv de activitatea profesional?. Acest document este important pentru c? ne confirm? mai multe lucruri: c? ac?iunile împotriva lui Emil Georgescu, despre care se vorbe?te ca despre ni?te fapte certe, au fost cît se poate de reale; c?, a?a cum ?tiam din cartea lui Richard Cummings, Totoescu a fost implicat în aceste ac?iuni; ?i - cel mai semnificativ - c? Lucky lucra pentru sec?ia din Sibiu a Unitatea Special? de Lupt? Antiterorist? (U.S.L.A.).

Fapt este c? lui Lucky îi mergea foarte bine în România. Era plin de bani ?i avea rela?ii peste tot - în rîndurile nomenclaturii de la Bucure?ti, în lumea fotbali?tilor. În vara lui 1986, petrecut? pe litoral, a cheltuit 100.000 de lei, spune informatorul „Albot?", care adaug? : A cî?tigat mul?i bani achizi?ionînd bunuri aduse de fotbali?tii români din str?in?tate (Gino Iorgulescu, Relu Munteanu), pe care le-a vîndut apoi la pre?uri mai mari (aparate video, casete, blue-jeans). La sfîr?itul lui octombrie, Lucky î?i serbeaz? cu fast ziua de na?tere. El închiriaz? o vil? „de protocol" din P?ltini? ?i-?i invit? prietenii, circa 30 de persoane, pentru o petrecere de dou? zile, asigurîndu-le ?i cazarea pe banii lui. Masa e "bogat? ?i rafinat?", ne spune o not? a aceluia?i informator „Albot?": curcan umplut, specialit??i în sosuri de vin, ciorb? de potroace, gr?tar pe c?rbuni, coniac fran?uzesc, whisky, gin. Se tr?ia bine în România... Printre prietenii „speciali" ai lui Lucky, nota îi men?ioneaz? pe: Aurel Munteanu, fotbalist la Petrolul Ploie?ti, ex. Sportul Studen?esc, înso?it de un manechin; C?lin Andrei, student, fiul lui Stefan Andrei, secretar C.C. în tov?r??ia unei pu?toaice, din auzite fiica unui anume ministru Petrescu; Serghei Mizil, fiul lui Niculescu Mizil, ministru Centrocoop, împreun? cu so?ia. Despre ace?tia, informatorul „Albot?" î?i permite s? remarce c?, de?i bine îmbr?ca?i ?i parfuma?i, în opinia general? sunt totu?i "mobila?i intelectual mediocru". Tot ce se poate, dar pentru Lucky, aceste contacte spre vîrfurile conducerii de partid ?i de stat aveau utilitatea lor special?.

Mai z?bovim pu?in în 1986 pentru c?, în toamna acelui an, informatoarea „Alina" furnizeaz? Securit??ii o Not? deosebit de interesant?. „Alina" a fost amanta lui Lucky în vara acelui an, petrecut?, cum altfel, pe litoral. Cunoscându-l îndeaproape timp de câteva luni, „Alina" este în m?sur? s? afle numeroase detalii despre Lucky. C?, de pild?, în afara pa?aportului de cet??ean vest-german, Lucky mai poseda ?i un pa?aport de serviciu românesc, de?i el nu era, oficial, cet??ean român. Pe lâng? aceste dou? documente, Lucky mai avea ?i o legitima?ie Agerpres. În hotelurile de pe litoral, chiar ?i în cele mai aglomerate perioade, Lucky avea camere rezervate prin Consiliul Culturii sau Agerpres. Între altele, Lucky p?storea delega?ii de scriitori occidentali, ?i avea la dispozi?ie o ma?in? cu ?ofer: Era un tip foarte pl?cut, volubil, cult, care putea între?ine o societate la modul cel mai pl?cut, un patriot care nu pierdea nici o ocazie de a blama persoanele care vor s? plece neap?rat din România [...] Am observat pe corpul lui o serie de cicatrici dintre care unele p?reau a fi prin împu?care, ?i cînd l-am întrebat, a evitat s?-mi r?spund? [...] mi-a spus s? nu-mi fac nici un fel de griji, c? el este un bun român [...] ?i cît timp voi fi cu el nu voi fi atins? decît eventual cu flori. [...] M-a întrebat dac? eu nu colaborez cu organele de securitate, eu i-am r?spuns categoric c? nu, ?i el mi-a pus c? to?i colabor?m un pic ?i g?se?te c? este un lucru foarte normal, de ce privim cu team? aceast? problem?[1].
- Va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
----------------------------------------------
[1] „Expres Magazin", editia tip?rit? nr. 4/ iulie 2014 ?i în edi?ia on-line din 2 august 2014 http://www.expresmagazin.ro/potretul-unui-agent-al-securitatii-trimis-in-germania-sa-l-asasineze-pe-emil-georgescu-de-la-radio-europa-libera-spionul-de-ieri-milionarul-de-azi/

footer