Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Oriana Fallaci (+)   
Miercuri, 04 Mai 2016 22:04

Oriana Fallaci, art-emisVreau s? discut?m despre ceea ce tu nume?ti Dezacord (?i eu numesc Conflict) între dou? culturi. Ei bine, dac? vrei s? ?tii, pe mine m? plictise?te pân? ?i s? vorbesc despre dou? culturi: s? le pun pe acela?i plan, ca ?i cum ar fi dou? realit??i paralele, de aceea?i greutate ?i de aceea?i m?sur?. Pentru c? la baza civiliza?iei noastre se afl? Homer, Socrate, Platon, Aristotel, Fidias, Arhimede, Euclid, Grecia Antic?, cu Panteonul s?u, sculptura sa, arhitectura sa, poezia sa, matematica sa, filosofia sa, descoperirea Democra?iei. Este Roma antic?, cu grandoarea sa, cu experien?a sa juridic?, conceptul de Lege, Dreptul Roman. (Un concept r?mas inegalat timp de secole, un drept la care ?i azi ne referim.) Exist? literatura sa, sculptura sa, arhitectura sa, adic? palatele sale, amfiteatrele sale, apeductele sale, podurile, drumurile sale. Exist? un revolu?ionar, acel Isus mort pe cruce, care ne-a înv??at (?i, din p?cate, noi nu am în?eles ?i nu am înv??at) ce înseamn? dragostea ?i dreptatea. Exist? ?i o biseric? de la care avem Inchizi?ia, de acord. Care ne-a torturat ?i ars de mii de ori pe rug, care aproape c? l-a omorât pe Galileo Galilei, l-a umilit ?i l-a f?cut s? tac? ?i care timp de secole ne-a constrâns s? sculpt?m ?i s? pict?m doar Chri?ti ?i Fecioare. Dar care a adus ?i o mare contribu?ie la istoria gândirii. Nici m?car o atee ca mine nu o poate nega. ?i apoi exist? Rena?terea. Exist? Leonardo da Vinci, ?i Michelangelo, ?i Rafael, ?i Lorenzo Magnificul. Exist? Erasmus din Rotterdam, ?i Thomas Morus, ?i Descartes, ?i Spinoza, ?i Pascal, ?i Giambatista Vico. Exist? Iluminismul. Exist? Rousseau. Exist? Voltaire. Exist? Enciclopedia. ?i exist? muzica. Acea muzic? interzis? în cultura lor sau în presupusa lor cultur?: vai de tine, dac? fredonezia can?onete sau Corul din Nabucco. („Cel mult pot s? admit câteva mar?uri pentru solda?i", mi-a spus Khomeini. A?a c? era inutil s?-i vorbesc despre Bach sau despre Mozart, despre Beethoven, sau Rossini, sau Donizzetti, sau Verdi).

În sfâr?it, exist? ?tiin?a, pentru numele lui Dumnezeu, ?i tehnologia care deriv? din ea. O ?tiin?? care în câteva secole a f?cut descoperiri ame?itoare, a f?cut minuni demne de vr?jitorul Merlin. Copernic, Galileo, Newton, Darwin, Pasteur, Einstein nu erau nicidecum discipoli ai lui Mahomed. Sau m? în?el? Motorul, telegraful, electricitatea, radionul, telefonul, televiziunea nu se datoreaz? deloc mollahilor ?i ayatollahilor. Sau m? în?el? Navele cu aburi, trenul, automobilul, avionul, navele spa?iale cu care ama ajuns pe Lun? ?i pe Marte ?i în curând vom merge cine ?tie unde, la fel. Sau m? în?el? Transplantul de inim?, de ficat, de pl?mâni, de ochi, tratamentul cancerului, descoperirea genomului, idem. Sau m? în?el? ?i s? nu uit?m standardul de via?? pe care cultura occidental? l-a atins la fiecare nivel al societ??ii. Faptul c? la noi nu se mai moare de foame ?i de frig, de mizeri ?i de boli înainte considerate nevindecabile. Faptul c? la noi femeile sunt egale cu b?rba?ii. Ca ?i faptul c? la noi oricine î?i poate exprima propria opinie. ?i chiar dac? toate acestea nu ar fi importante, ceea ce eu nu cred, spune-mi: în urma celeilalte culturi, cultura b?rba?ilor cu tunic? ?i turban, ce este? F?r? nici un respect fa?? de Istorie, care, dac? nu ma în?el, consemneaz? rezultatele dobândite de vechii egipteni, de sumerieni, de asiro-babilionieni, de fenicieni, de evrei, de greci, de romani, de revolu?ia cre?tin?, greierii afirm? c? Islamul a fost „un far al civiliza?iei nedep??it". O cultur? ajuns? la cele mai înalte culmi ale artei, literaturii, filosofiei, matematicii ?i chiar ale tehnologiei. Dar nu mi se pare c? lucrurile stau chiar a?a. ?i s? începem de la art?. Ei bine, în artele plastice ?i figurative acel „far" a produs foarte pu?in. Nici un fel de statui, nici un fel de picturi. S? mul?umim cerului c? nu a distrus mozaicurile executate de bizantinii învin?i ?i de andaluzii subjuga?i. S? mul?umim cerului c? ne-a l?sat câteva motive ornamentale ?i câteva miniaturi ale sultanilor. (Totu?i, pentru a-?i face un portret adev?rat, Soliman Magnificul a trebuit s?-l cheme la Istanbul pe Giambellino. Adic? pe Giovanni Bellini, vene?ian ?i catolic.) De fapt, în domeniul artei, musulmanii întotdeauna s-au exprimat prin arhitectur? ?i atât. Limitat? la moschei ?i minarete, de altfel, la alcazare (palate fortificate), la caravanseraiuri (popasuri pentru caravane) ?i la palatele sultanilor cu haremurile lor.

Moscheea din Damasc este un edificiu excelent, de acord. Moscheea albastr? ?i Moscheea Alb? din Istanbul sunt splendide. (Totu?i, aceasta din urm? este datorat? arhitectului italian Montani.) Alhambra din Granada ?i Alcazar din Sevillia, de acord, sunt impresionante. Totu?i, nu se cunoa?te ca ace?ti mae?tri s? fi construit vreodat? un pod, un amfiteatru, un apeduct public sau un drum. O Via Appia, de exemplu. Un Colosseum. (Apeductele le construiau doar pentru b?ile, fântânile, gr?dinile sultanilor sau vizirilor. Drumuri nu le trebuiau, pentru c? se deplasau în de?ert. Nici poduri pentru c? fluvii aveau pu?ine ?i le traversau cu barca. În ceea ce prive?te amfiteatrele, sunt edificii ridicate pentru popor. Iar de popor sultanilor ?i califilor ?i vizirilor nu le p?sa deloc. Îl foloseau pe post de carne de tun pentru cuceririle lor ?i atât.) În domeniu muzicii, idem. Muzica preislamic? a supravie?uit prin cântece populare, care nu mi se par comparabile cu cânturile gregoriene, cu simfoniile lui Mozart ?i Bach, cu corurile lui Haendel ?i uverturile lui Verdi. Flamencoul a înflorit printre spaniolii din Andaluzia ?i, dac? nu ar fi fost Occidentul c?ruia i-au trezit admira?ie, chiar ?i l?uta ?i mandolina (instrumente descoperite de arabi înainte ca Profetul s? se nasc?) ?i-ar fi terminat existen?a în gunoi. Cine ?tie de ce, armoniile muzicale le provoac? fiilor lui Allah o profund? aversiune. Poezia, nu. Sunt de acord cu acest lucru. Totu?i, l?sând la o parte lirica persan? ?i pe to?i Omar Khayyam, nu v?d exemple ie?ite în eviden??. Mahomed îi ura pe poe?i mai r?u mai mult chiar decât pe pictori ?i pe muzicieni ?i doar la Medina a dat porunc? s? fie decapita?i patru, printre care poetesa Asma bin Marwan, care îi dedicase versuri pu?in elogioase. Desigur, acest lucru nu a ajutat Islamul s? ne dea un Petrarca, un Dante Alighieri, un Goethe, un Baudelaire sau un Leopardi.

În ceea ce prive?te proza, unicul triumf care, vai, îi scoate în eviden?? este Coranul. Carte care conceptual plagiaz? în manier? neru?inat? Biblia, Torah, Evangheliile. ?i care, în ciuda nenum?ratelor noi versiuni, din punct de vedere stilistic, las? mult de dorit. În ceea ce prive?te con?inutul, vai, Mahomed spunea c? i-l dictase Arhanghelul Gabriel în persoan? ?i cu dezlegare de la Dumnezeu. Dar dup? p?rerea mea, în zilele acelea Arhanghelul Gabriel nu era în form?. ?i nici Dumnezeu. În domeniul filosofiei, situa?ia se schimb? în bine, sunt de acord. Spre secolul al VII-lea, în mân?stirile cre?tine din Siria ?i Palestina, r?zboinicii Profetului pr?daser? textele în greac? ale lui Platon, Aristotel, Epicur, ale neoplatonicienilor etc. Înv??a?ii, la rândul lor, îi traduseser?, persoanele culte s-au ad?pat din ele, a?a încât în secolul al IX-lea îl avem pe Al-Kindi. Dup? opinia greierilor, „filosoful arabilor". În secolul al XI-lea, Ibn Sina, adic? Avicenna. Mai cunoscut, totu?i, ca terapeut ?i clinician. În secolul al XII-lea, Ibn Rushd sau Averroes. Jurist, medic, matematician ?i mai ales autor al unor faimoase Comentarii la Aristotel, apoi al impresionantei scrieri Destructio Desctructionis, oper? prin care revendic? libertatea de gândire fa?? de credin??, face distinc?ia dintre ra?iune ?i religie, sus?ine c? interpretarea ad literram a Coranului merge pentru ignoran?i, nu pentru oamenii instrui?i ?i, în sfâr?it, explic? necesitatea separ?rii puterii politice de puterea religioas?. Toate, lucruri pentru care nefericitul a intrat în polemic? cu fideistul Al Ghazali, dup? care, în 1195, a fost nevoit s? fug? din Cordoba, apoi s? se ascund? la Fez, unde c?l?ii califului i-au dat de urm? ?i l-au aruncat în închisoare. I-au ars c?r?ile, l-au tratat ca pe un delincvent. ?i doar cu câteva luni înainte de a muri, în vârst? de ?aptezeci ?i doi de ani, a putut s? se întoarc? în Andaluzia. Oh, da. Gândirea lui Averroes este modern?. Nu întâmpl?tor, avveroismul (prezentat ca aristotelism intelgral sau naturalism) s-a predat pân? la Rena?tere în aproape toate universit??ile europene. I-a influen?at pe mul?i înv??a?i occidentali, în 1270 ?i în 1277 a fost condamnat de c?tre arhiepiscopul Parisului ?i în 1513 a fost interzis de Conciliul de la Lateran.

Dar Averroes este un caz special. Avicenna ?i Al Kindi nu îi seam?n? mult, nici filosofii care în lumea islamic? au ap?rut dup? el. Pricepu?i la asimiliarea ideilor altora ?i prin urmare impregna?i de în?elepciunea greac?, de neoplatonism, misticism, de erudi?ie amestecat? cu bigotism, ei nu ofer? niciodat? o gândire nou?. O idee revolu?ionar?. Par mai degrab? profesori de filosofie decât filosofie, iar printre ei nu g?se?ti un maestru de calitate. Un Telesio, de exemplu, un Giordano Bruno, un Campanella, un Montaigne. Sau un Bacon, un Leibniz, un Locke, un Kant. În concluzie, le lipse?te geniul. Originalitatea, creativitatea sau capacitatea de a inventa, de a îndr?zni, de a schimba. Le lipse?te, pentru c? sunt împiedica?i de o credin?? care îi înva?? doar s? se supun? ?i care, în consecin??, în?bu?e?te imagina?ia, condamn? la imobilitate ?i în cel mai bun caz la mediocritate. Aspect care este valabil ?i pentru virtutea de care se mândresc cel mai mult: presupusa suprema?ie în matematic?.

Ca întotdeauna zbierând la mine, ca întotdeauna stropindu-m? cu saliva scârboas?, în 1972, Arafat mi-a spus c? a sa cultur? ne era superioar? (el poate s? foloseasc?, a?adar, adjectivul superior?) pentru c? bunicii s?i inventaser? matematica. Dar Arafat are memorie scurt?, în afar? de inteligen?? slab?. Tocmai pentru acest motiv se contrazice la fiecare cinci minute ?i odat? cu saliva lui scârboas? nu scuip? decât prostii. De acord, nimeni nu poate nega faptul c? în ?tiin?ele exacte matematicienii Islamului au avut o contribu?ie însemnat?. Cu Al Kwarizmi, cu Al Hasib, cu Al Battani, de exemplu. Cu Al Biruni, cu Al Sufi, cu Al Wafa. Cu acela?i Avicenna, acela?i Averroes, acela?i Omar Khayyam. (Pân? acum câteva secole, cunoa?terea uman? nu se împ?r?ea în categorii. Persoanele erudite se interesau de toate, se ocupau de toate. Filosofia, matematica, medicina, teologia, ingineria, jurispruden?a, muzica, pictura, literatura.) ?i întrucât matematica nu-i expunea la erezii, pedepse, în acel domeniu al cunoa?terii s-a dezl?n?uit geniul lor de asimilatori. Suntem în 820, de fapt, când Al Kwarizmi elaboreaz? tabelele sinusurilor ?i cosinusurilor (deja concepute de Ptolemeu ?i dezvoltate de indianul Aryabhata). ?i în 860 Al Halib completeaz? tabela tangentelor ?i a cotangentelor (deja formulat? de indianul Brahmagupta). ?i în 912 Al Battani studiaz? echinoc?iile (deja cunoscute lui Ptolemeu) ?i Al Biruni termin? lucrarea despre static? (deja bine cunoscut? egiptenilor ?i apoi lui Arhimede). ?i în 1100 Omar Khayyam înfrunt? calculul algebric. Dar între aspectele enumerate (aten?ie la paranteze!) ?i a inventa ceva exist? o mare diferen??. ?i deja, în 1200 nu mai v?d nume comparabile cu acelea. În 1300 idem. În 1400 nu mai v?d decât câ?iva astrologi dedica?i astronomiei ?i câ?iva alchimi?ti obseda?i de c?utarea pietrei filozofale, adic? a visului de a transforma metalele nepre?ioase în aur. În 1500 ?i în 1600, când noi îi avem pe Copernic, pe Galilei ?i Newton, lini?te de mormânt. ?i totu?i acele secole corespund apogeului Imperiului Otoman ?i... M? în?el oare sau marile cuceriri ale culturii au loc atunci când o societate ajunge la înalte grade de putere ?i bog??ie? ?i, tot referitor la t?cerea mai sus amintit?, m? întreb cine este imbecilul care, pentru a preasl?vi ?tiin?a islamic?, atribuie fiilor lui Allah inventarea ochelarilor ?i a telescopului. Ochelarii i se datoreaz? lui Allesandro da Spina, florentinul care în 1268 a materializat studiul lui Roger Bacon asupra posibilit??ii de a corecta miopia. (Ghice?te cum: încastrând dou? lentile într-o ram? fixat? pe urechi sau, printr-un arc, pe nas.) ?i telescopul a fost construit în 1609 de c?tre Galileo Galilei, care a observat relieful Lunii, fazele planetei Venus, sateli?ii lui Jupiter.

?i în ceea ce prive?te medicina, contribu?ia ?tiin?ei islamice este caracterizat? de obi?nuita lips? de originalitate ?i creativitate. ?i aici ea consist? în absorb?ia ?i r?spândirea vechilor texte ale grecilor. ?i aici ea se opre?te la perioade de înflorire a Imperiului Otoman. Pentru a nu comite nedrept??i, mi-am procurat o list? a celor mai cunoscu?i ?i iat-o aici. Întemeietorul a fost un oarecare Hunayn Ibn Ishak, mai bine cunoscut cu numele latin de Ioannitius, care, în secolul al IX-lea, i-a tradus în arab? pe Hipocrat ?i Galenus, medicul gladiatorilor ?i apoi al lui Marcus Aurelius. Dar Ioannitius nu era musulman. Era un cre?tin nestorian venit la Bagdad. În secolul al IX-lea, îl avem pe un oarecare Rhazes, care a scris mai multe comentarii în latin? despre Galenus, precum ?i tratatul De variolis et morbillis. (Chiar ?i pe acesta în latin?, ca s? vezi!) În secolul al X-lea, îl avem pe andaluzul Abu Al Qasim care, mai cunoscut sub numele de Albucasis, conduce un spital la Cordoba ?i las? însemn?ri rudimentare despre chirurgie. În secolul al XI-lea, foarte cunoscut este persanul Avicenna, care las? celebra Carte a vindec?rilor ?i celebrul Canon al medicinei. Autorul vorbe?te despre meningit?, pleurit?, febr? eruptiv?, apoplexie, dar este influen?at de Galenus ?i de modul s?u însp?imânt?tor de a-i trata pe oameni: capete de porumbei, picioare de scorpion, urin? de femeie sau de vac? ?i nu-?i mai spun ce altceva. Tot în secolul al XI-lea, a tr?it andaluzul Maimonide. Nici el nu era musulman. Maimonide era evreu, operele sale sunt în ebraic?, dar fiii lui Allah ?i l-au însu?it, pentru c?, alungat din Cordoba, s-a refugiat la Cairo, unde a devenit chirurgul personal al sultanului Saladin cel Feroce. În secolul al XII-lea, îl avem pe Averroes. (Dar Averroes a l?sat foarte pu?ine urme în domeniul medicinei.)

În secolele urm?toare, adic? acelea care corespund apogeului Imperiului Otoman, nimic. S? fim bine în?ele?i, cineva trebuie s? fi fost. Este de neconceput ca, la apogeul puterii ?i al bog??iei lor, sultanii s? nu se fi înconjurat de medici curan?i. ?i totu?i, exceptându-i pe taumaturgi ?i pe necroman?i, adic? pe vr?jitori, l?sându-i la o parte pe astrologi ?i chimi?ti, care c?utau piatra filozofal?, singurul nume pe care îl g?sesc în secolele al XV-lea, al XVI-lea ?i al XVII-lea este acela al lui Avicenna, mort de mult, dar tradus acum în latin? ?i deci cunoscut în toat? Europa. ?i aici începe greul pentru c? greierii sus?in c?, începând din Evul Mediu pân? în 1600, medicina s-a extins în Europa gra?ie ?colii islamice. Dar ?i asta e o minciun? gogonat?. În Evul Mediu, ea se r?spânde?te datorit? c?lug?rilor benedictini, adic? gra?ie plantelor lor medicinale, alambicurilor lor, distilatelor lor, ?tiin?ei farmacologice pe care o dezvoltaser? în mân?stirile lor. (De la 1000 la 1300, ?i datorit? ?colii din Salerno, ?colii din Montpellier, ca ?i universit??ilor din Padova, Bologna ?i Paris.) ?i de la 1400 la 1600, ea a înflorit gra?ie Rena?terii. Acea Rena?tere pe care Islamul nu a avut-o niciodat?.

Dragul meu, exist? un singur domeniu în care fiii lui Allah s–au distins, f?r? echivoc, domeniul militar, suprema?ia armatelor. Dac? nu m? crezi, uit?-te pe un atlas geografic. Vei vedea c? în timpul otomanilor peste jum?tate din planet? suferea sub c?lcâiul Islamului. ?i prin jum?tate de planet?, în?eleg tot Orientul Mijlociu, tot continentul african, dou? sferturi din Asia, unde înaintaser? ?i în India, ?i în China, plus dou? sferturi din Europa, de unde ajunseser? ?i în Ucraina, în Rusia ?i în Islanda. Doar la Polul Nord, la Polul Sud, în Australia ?i pe continentul american, înc? nedescoperit, ace?i pacifi?ti nu ajunseser? înc?. ?i am?nuntul cel mai îngrozitor este c? o asemenea l?comie nu a fost niciodat? izb?vit? de vin? prin aducerea unui strop de progres. O pic?tur? de lumin?, o idee nou?. Isuse Hristoase! Al?i invadatori tot aduseser?, tot ar fi adus ceva bun. Folosirea ra?ionamentului, de exemplu. Pl?cerea cunoa?terii, gustul frumosului. Ei bine, nu. Invadând, pr?dând, masacrând, subjugând, au adus doar cultura primitiv? a unei lumi care se baza pe tiranie, pe bigotism ?i pe cruzime. Au ?tiut s? impun? doar obiceiurile ?i abuzurile unei religii care copia, care copiaz?, tot ce este mai r?u din religiile ap?rute înaintea ei. I-au înv??at pe al?ii doar versetele unei c?r?i, niciodat? discutat?, niciodat? pus? la îndoial?, niciodat? revizuit?! O carte care, cu toate acestea, pretinde s? condenseze istoria omenirii ?i c? a dominat-o chiar în trecutul îndep?rtat. Adic? pe vremea lui Avraam, pe vremea în care Islamul nu exista. ?i acum, las?-m? s? examinez calit??ile acestei c?r?i infailibile, inviolabile, incomparabile. Lasa-m? s? contemplu comorile acestui presupus patrimoniu pe care greierii de lux îl respect? mai mult decât au respectat „Das Kapital"[1].
----------------------------------------
[1] Mânia ?i orgoliul, Ed. Corint, Bucure?ti, 2011, p. 104-117.

footer