Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Oriana Fallaci (+)   
Duminică, 24 Aprilie 2016 18:41

Oriana Fallaci, art-emisIntroducere

Alesesem t?cerea. Alesesem exilul. Deoarece sunt în America, a venit timpul de a striga clar ?i r?spicat, eu sunt aici ca un exilat politic. Tr?iesc în autoexilul politic care îi fu impus la timpul s?u ?i tat?lui meu cu mul?i ani în urm?. Mai exact când amândoi ne-am convins c?, tr?ind cot la cot cu o Italie ale c?rei idealuri z?ceau în lada de gunoi, devenise mult prea dificil, prea dureros ?i, deziluziona?i jigni?i r?ni?i am t?iat leg?turile cu marea majoritate a cona?ionalilor no?tri. El, retr?gându-se pe o colin? îndep?rtat? din Chianti unde nu ajungea aceea c?reia î?i dedicase via?a sa de om integru, politica. Iar eu, colindând lumea m-am oprit la New York unde între mine ?i politica acelora?i cona?ionali era Oceanul Atlantic. Un asemenea paralelism poate apare paradoxal: ?tiu asta. Dar când exilul s?l??luie?te într-un suflet deziluzionat jignit r?nit, crede-m? c? nu are importan?? localizarea geografic?. Atunci când î?i iube?ti ?ara (?i suferi din cauza ??rii) nu este nici o difereren?? între a face pe Cincinnatus pe o colin? îndep?rtat? din Chianti împreun? cu câinii t?i, cu pisicile tale, cu g?inile tale sau a fi scriitor într-o metropol? locuit? de milioane de oameni. Singuratateea este identic?. La fel ca ?i sentimentul înfrângerii. New York-ul a fost mereu acel Refugium Peccatorum al expatria?ilor, al exila?ilor. În 1850, dup? c?derea Republicii Romane, moartea Anitei ?i fuga din Italia, a venit aici ?i Garibaldi: î?i aduci aminte? Sosi pe 30 iulie de la Liverpool, atât de mânios încât debarcând zise imediat c? vreau-s?-cer-cet??enia-american?, ?i pentru dou? luni a mers în casa livornezului Giuseppe Pastacaldi deci la num?rul 26 pe strada Irving Piace. (Adres? pe care o cunosc foarte bine pentru c? în 1861 s-a refugiat aici ?i str?bunica mea Anastasia, fugit? la rândul ei din Italia). În octombrie se mut? în Staten Island, deci în casa florentinului Antonio Meucci (viitorul inventator al telefonului) ?i, pentru a reu?i s? tr?iasc?, a deschis o fabric? de salam - tot aici în Staten Island - care nu avu succes. Într-adev?r, a transformat-o din cauza asta într-o fabric? de lumân?ri iar în birtul unde mergea în fiecare sâmb?t? sear? pentru a juca partide de c?r?i, deci în birtul Ventura din Fulton Street, odat? a l?sat un bilet unde scria: „Damn the sausages, bless the candles, God save Italy if he can. La naiba cu cârna?ii, binecuvântate s? fie lumân?rile, Dumnezeu s? salveze Italia dac? poate". ?i înc? înainte de Garibaldi, auzi cine a fost acolo. În 1833 Piero Maroncelli: romaniolul care la Spielberg a fost în celula lui Silvio Pellico, aceea în care austriecii îi amputaser? piciorul gangrenat, ?i care a murit la New York în 1846 de lipsuri ?i de dorul ??rii natale. În 1835, Federico Confalonieri aristocratul milanez pe care austriecii îl condamnaser? la moarte, dar pe care so?ia l-a salvat aruncându-se la picioarele împ?ratului Austriei. În 1836, Felice Foresti: din Ravenna, c?ruia în 1821 aceia?i austrieci i-au comutat pedeapsa cu moartea la dou?zeci de ani la Spielberg dar pe care l-au descarcerat în acela?i an ?i pe care New York-ul l-a primit dându-i catedra de literatur? la Columbia College. În 1837, cei doisprezece lombarzi destina?i spânzur?torii dar care au fost gra?ia?i în ultima clip? de c?tre austriecii care pân? la urm? s-au comportat mai bine decât Papa sau Burbonii. În 1838 generalul Giuseppe Avezzana care în 1822 a fost condamnat în contumacie pentru participarea la primele mi?c?ri constitu?ionale din Piemonte. În 1848 mazzinianul Cecchi-Casali care a fondat în Manhattan ziarul „Exilatul Italian". În 1849 secretarul Adun?rii Constituante romane Quirico Filopanti...

?i nu este totul. Deoarece dup? Garibaldi au venit mul?i al?ii. În 1858, de exemplu, istoricul Vincenzo Botta care pentru mul?i ani a predat la New York University cu titlul de Profesor Emeritus. Iar la începutul R?zboiului Civil, deci pe 28 mai 1861, chiar aici la New York s-au format dou? unit??i de voluntari italieni pe care Lincon i-a trecut în revist? o s?pt?mâna mai târziu la Washington. Legiunea Italian? care purta pe steagul american un mare smoc tricolor unde era scris „Vincere o Morire" ?i acele Garibaldi Guards mai exact Thirtyninth New York Infantry Regiment care în loc de steag american purta steagul italian cu care însu?i Garibaldi luptase în 1848 în Lombardia iar în 1849 la Roma. Da, acele mitice Garibaldi Guards. Miticul Treizeci?inou? Infanterie care în patru ani de r?zboi s-a distins în b?t?liile cele mai dificile ?i mai sângeroase: First Bull Run, Cross Keys, Gettysburg, North Anna, Bristoe Station, Po River, Mine Run, Spotsylvania, Wilderness, Cold Harbor, Strawberry Plain, Petersburg, Deep Bottom ?i pân? departe la Appomattox. Dac? nu m? crezi, prive?te obeliscul din cimitirul de la Ridge deci la Gettysburg ?i cite?te placa unde sunt l?uda?i italienii mor?i în ziua de 2 iulie 1863 în lupta pentru recuperarea tunurilor capturate de generalul Lee de la Fifth Regiment US Artillery: «Passed away before life's noon/ Who shall say they died too soon?/ Ye who mourn, oh, cease from tears/ Deeds like these outlast the years». În ceea ce-i prive?te pe fugarii care au g?sit refugiu la New York în timpul fascismului, ei sunt nenum?ra?i. ?i deseori este vorba de oameni pe care i-am cunoscut, deoarece erau camarazi de-ai tat?lui meu, deci apar?ineau grupului Giustizia e Liberta: mi?care fondat? în anii treizeci de Carlo ?i Nello Rosselli, cei doi fra?i asasina?i în Fran?a din ordinul lui Mussolini. În 1924 a venit, de exemplu, Girolamo Valenti care a fondat cotidianul antifascist „Il Mondo Libero". În 1925, Armando Borghi care împreun? cu el a organizat gruparea Rezisten?a Italo-American?. În 1926, Carlo Tresca, Arturo Giovannitti care împreun? cu Max Ascoli au pus bazele lui „The Antifascist Alliance of North AmericaA». În 1927 extraordinarul Gaetano Salvemini care în 1934 s-a mutat la Cambridge în Massachusetts pentru a preda Istoria la Universitatea Harvard ?i care pentru treisprezece ani i-a asurzit pe americani cu conferin?ele sale asupra lui Hitler ?i Mussolini. (Am manifestul uneia dintre conferin?e. Îl ?in în livingul meu, în ram? de argint ?i care spune a?a: „Sunday, May 7th 1933 at 2, 30 p.m. Antifascist Meeting. Irving Plaza hotel, Irving Plaza and 15th Street, New York City. Professor G. Salvemin, International known Historian, will speak on Hitler and Mussolini. The meeting will be held under the auspices of the Italian organization Justice and Liberty. Admission, 25 cents"). În 1931 a venit Arturo Toscanini, marele s?u prieten, pe care Constanzo Ciano abia îl ciom?gise la Bologna deoarece refuzase s? execute la un concert imnul atât de drag C?m??ilor Negre: „Giovinezza, Giovinezza, Primavera di Bellezza" (Tinere?e, Tinere?e, Prim?var? de Frumuse?e). În 1940 venir? Alberto Tarchiani ?i Alberto Cianca ?i Aldo Garosci ?i Nicola Ciaromonte ?i Emilio Lussu care l-au g?sit aici pe Pacciardi ?i pe don Sturzo ?i care împreun? au fondat acea „Mazzini Society" apoi s?pt?mânalul „Nazioni Unite".

Vreau s? spun: aici stau într-o companie bun?. Când îmi lipse?te Italia, care nu este Italia bolnav? de care vorbeam la început, (?i îmi lipse?te mereu) nu am decât s? îmi aduc aminte de acele modele ale tinere?ii mele: s? fumez o ?igar? cu ei, s? le cer s? m? consoleze un pic. Da?i-mi-o-mân?, Salvemini. Da?i-mi-o-mân?, Cianca. Da?i-mi-o-mân?, Garosci...Ori nu am decât s? evoc glorioasele fantasme ale lui Garibaldi, Maroncelli, Confalonieri etc. S? le fac o plec?ciune, s? le ofer o ?uiculi??, s? pun discul cu „Nabucco" în interpretarea Filarmonicii din New York sub bagheta lui Arturo Toscanini, ?i s? ascult cu ei. Iar când îmi lipse?te Floren?a, mai exact toat? Toscana mea, lucru care mi se întâmpl? cu o frecven?? mai mare, nu trebuie decât s? m? sui într-un avion ?i s? merg acolo. Vin pe furi?, a?a cum f?cea ?i Mazzini de fiecare dat? când l?sa Londra pentru a merge la Torino ca s? viziteze în mod clandestin localitatea Sidoli. La Floren?a, mai precis în Toscana mea tr?iesc într-adev?r mai mult decât se crede. Deseori, luni ?i luni de zile sau chiar ?i un an întreg. Dac? asta nu se ?tie este pentru c? merg acolo în felul lui Mazzini. ?i dac? vin în felul lui Mazzini este deoarece îmi repugn? s?-i întâlnesc pe tic?lo?ii din cauza c?rora tat?l meu a murit în surghiun pe acea colin? îndep?rtat? iar eu m? simt constrâns? s? r?mân aici.

Concluzie: exilul necesit? disciplin? ?i coeren??. Virtu?i în care am fost excelent educata de c?tre ambii p?rin?i: un tat? care avea puterea lui Mucius Scaevola, ?i o mam? care p?rea s? fie Mama Gracchilor, ?i ai c?rei ochi erau un antidot pentru tic?lo?ie. Iar pentru disciplin?, pentru coeren??, în ace?ti ani am r?mas mut? ca un lup mândru. Un lup b?trân care se consum? între dorin?a de a sfâ?ia oile, sau de a face buc??i iepurii de câmp, dar totu?i reu?e?te s? se controleze. Dar sunt momente, în Via??, în care a tace devine o vin? iar a vorbi este o obliga?ie. O obliga?ie civil?, o sfidare moral?, un imperativ categoric la care nu se poate sustrage nimeni. A?adar, la optsprezece zile de la Apocalipsa din New York, am rupt t?cerea cu un foarte lung articol care ap?ru într-un ziar italian apoi în alte câteva ziare str?ine. Iar acum întrerup (nu rup: întrerup) exilul cu aceast? c?r?ulie care dubleaz? textul articolului. Este deci necesar ca s? explic de ce îl dubleaz?, cum îl dubleaz?, ?i în ce mod s-a n?scut aceast? carte mic?. S-a n?scut pe nea?teptate. A explodat ca o bomb?. Pe nea?teptate ca ?i catastrofa care în diminea?a de 11 septembrie 2001 a transformat în cenu?? mii de persoane ?i a distrus dou? din cele mai frumoase edificii ale epocii noastre: Turnurile World Trade Center. În preziua catastrofei m? gândeam la cu totul altceva: lucram la romanul pe care îl numesc copilul-meu. Un roman foarte dens ?i deosebit de angajant, pe care nu l-am abandonat în ace?ti ani, pe care l-am l?sat s? doarm? câteva luni pentru a m? trata în spital sau pentru a conduce cercet?ri în arhive ?i biblioteci asupra subiectului construit. Un copil mult prea dificil, mult prea exigent, a c?rui perioad? de graviditate a durat o mare parte din via?a mea de adult, a c?rui na?tere a început gra?ie bolii care m? va ucide, ?i al c?rui scâncet se va auzi nu ?tiu când. Poate doar atunci când voi fi moart?. (De ce nu? Operele postume au avantajul excelent de a m? scuti de neroziile ?i de perfidiile acelora care f?r? s? ?tie s? scrie ?i f?r? s? ?tie m?car s? conceap? un roman pretind ca au dreptul s? judece, mai mult chiar c? au dreptul s? maltrateze pe cine l-a conceput ?i l-a scris). În acea zi de 11 septembrie m? gândeam la copilul meu, deci, iar când am trecut peste drama momentului mi-am zis: „Trebuie s? uit ceea ce s-a întâmplat ?i ceea ce se întâmpl?. Trebuie s? m? ocup de el ?i gata. C? dac? nu, îl voi avorta". Deci a?a, strângând din din?i, m-am a?ezat la masa de scris. Am reluat în mân? pagina scris? cu o zi mai înainte, am încercat s?-mi readuc în minte personajele mele. Fiin?e ale unei lumi îndep?rtate, ale unei ere în care avioanele ?i zgîrie-norii nu existau. Dar a durat pu?in. Mirosul mor?ii intra pe ferestre, din str?zile pustii ajungea sunetul obsesiv al ambulan?elor, televizorul l?sat deschis din cauza angoasei ?i înm?rmuririi lic?rea repetând imaginile pe care voiam s? le uit. ?i dintr-o dat? am ie?it din cas?. Am c?utat un taxi, nu am g?sit ?i m-am îndreptat înspre Turnurile care nu mai erau ?i...

Dup? care nu am mai ?tiut ce s? fac. În care mod s? m? fac util?, s? ajut cu ceva. ?i chiar în timp ce m? întrebam ce s? fac, ce s? fac, televiziunea mi-a ar?tat palestinienii care nebuni de fericire ridicau în sl?vi m?celul petrecut. Zbierau Victorie-Victorie. Apoi cineva îmi povesti c? în Italia nu pu?ini îi imitau râzând zgomotos ?i batjocoritor bine-americanilor-le-st?-bine ?i atunci, cu impulsul unui soldat care se lanseaz? contra inamicului, m-am aruncat asupra ma?inii de scris. M-am apucat s? fac acel singur lucru pe care-l ?tiam s?-l fac. S? scriu. Note convulsive, deseori dezordonate, pe care le luam pentru mine îns?mi deci adresându-m? mie îns?mi. Idei, ra?ionamente, amintiri, invective care din America zburau în Italia, din Italia s?ltau în ??rile musulmane, iar din ??rile musulmane rico?au din nou în America. Concepte care de ani de zile le ?inusem prizoniere în inim? ?i în creier spunându-mi c? oricum-lumea-este-surd?, nu-ascult?, nu-vrea-s?-asculte. ?â?neau ca o cascad? de ap?, acum. Se rostogoleau pe hârtie ca un plâns neînfrânat. Pentru c? vezi: eu nu plâng cu lacrimi. Chiar dac? o durere fizic? violent? m? str?punge, chiar dac? o triste?e sfâ?ietoare m? p?trunde, din glandele mele l?crimare nu iese nimic. Este vorba despre o disfunc?ionalitate neurologic?, mai bine zis de o mutilare fiziologic?, care m? duce înapoi pentru mai mult de o jum?tate de secol. Mai exact pe data de 25 septembrie 1943, sâmb?ta în care Alia?ii au bombardat pentru prima dat? Floren?a ?i când au comis o mul?ime de erori. În loc s? loveasc? obiectivul deci calea ferat? pe care germanii o utilizau pentru transportul armelor ?i trupelor, au lovit cartierul al?turat precum ?i anticul cimitir din pia?a Donatello. Cimitirul Englezilor, acolo unde este îngropat? Elisabeth Barret Browning. Eu eram cu tata aproape de Biserica Santissimei Anunziata care este la o distan?? de numai trei sute de metri de pia?a Donatello, când au început s? cad? bombele. Pentru a fugi de ele ne-am refugiat acolo, ?i cine cuno?tea atunci oroarea unui bombardament? La orice lovitur? zidurile solide ale bisericii oscilau ca ?i arborii lovi?i de furtun?, geamurile se sp?rgeau, pardoseal? tremura, altarul se leg?na, preotul urla: „Isuse! Ajut?-ne Isuse!". Dintr-o dat? am început s? plâng. Pe t?cute, fii atent, f?r? s? me mi?c. F?r? gemete, f?r? sughi?uri. Dar tata ?i-a dat seama de asta ?i crezând ca m? ajut?, bietul tata, f?cu un lucru gre?it. Mi-a tras o palm? teribil?. Doamne, ce palm?. Mai r?u. M-a fixat cu ochii ?i mi-a murmurat: „O feti?? nu plange". Deci din data de 25 septembrie 1943 nu mai plâng. Îi mul?umesc Cerului dac? mi se umezesc uneori ochii, sau dac? simt cum mi se închide gâtul. Dar în?untru plâng mai mult decât cine plânge cu lacrimi, ?i ceea ce am scris în acele zile era într-adev?r un plâns de neînfrânat. Pentru vii, pentru mor?i. Pentru aceia care p?reau vii dar care sunt mor?i ca ?i italienii care nu au t?ria pentru a se schimba, pentru a deveni un popor pe care s? îl tratezi cu respect. ?i chiar ?i pentru mine îns?mi care, ajuns? în ultima faz? a vie?ii, trebuie s? explic de ce stau exilat? în America ?i de ce vin pe furi? în Italia.

Plângeam de o s?pt?mâna când directorul ziarului a venit la New York. A venit pentru a m? convinge s? rup t?cerea pe care o rupsesem deja, ?i i-am spus asta. I-am ar?tat chiar ?i notele convulsive, dezordonate ?i el se inflama ca ?i când ar fi v?zut-o pe Greta Garbo care sco?ându-?i ochelarii negri se exhibeaz? la Scalla într-un program licen?ios de streap-tease. Sau ca ?i cum a? fi v?zut publicul deja la rând pentru a cump?ra ziarul, pardon, pentru a ajunge la stal sau la loj? sau la galerie. Inflamat îmi ceru s? continui, s? cos totul cu asteriscuri, s? fac o specie de scrisoare c?tre el, pe care s? o trimit imediat ce este gata. ?i îmboldit? de datoria civil?, de provocarea moral?, de imperativul categoric, am acceptat. Din nou neglijând copilul care f?r? lapte ?i f?r? mam? dormea sub acele note, m-am întors la ma?ina de scris unde plânsul de neînfrânat se transform? întru-un urlet de furie ?i mânie. Un J'accuse. Un rechizitoriu pentru italienii care aruncându-mi câteva flori, poate, dar desigur foarte multe ou? stricate, m-ar fi ascultat din stal din loje sau de la galeria acelui ziar. Am lucrat o alt? s?pt?mâna. Sau dou?? F?r? s? m? opresc deci f?r? s? m?nânc ?i f?r? s? dorm. Nu sim?eam nici foamea nici somnul. M? ?ineam treaz? cu ?ig?ri, cafea, ?i gata. ?i aici trebuie s? pun ceva la punct. Trebuie s? spun c? a scrie este pentru mine o chestiune foarte serioas?. Nu este o distrac?ie sau o recreere sau o u?urare. Nu este deoarece nu uit niciodat? c? lucrurile scrise pot face un mare bine dar pot face ?i un mare r?u, s? îns?n?to?easc? dar ?i s? ucid?. Studiaz? Istoria ?i vei vedea c? în spatele oric?rui eveniment de Bine sau de R?u este ceva scris. O carte, un articol, un manifest, o poezie, o rug?ciune, un cântec. (Un Imn al lui Mameli. O Marsiliez?. Un Yankee Doodle Dandy. Sau mai r?u: o Biblie, o Tora, un Coran, un Das Capital). De aceea nu scriu niciodat? cu u?urin??, a?a dintr-o dat?. Sunt un scriitor lent, un scriitor atent. Sunt îns? ?i un scriitor nemul?umit. Nu sem?n deloc cu acei care se mul?umesc cu produsul lor, de parc? ar urina ambrozie. În plus, am o mul?ime de manie. ?in la metric?, la ritmul frazei, la caden?a paginei, la sunetul cuvintelor. ?i nu suf?r asonan?ele, rimele ?i repeti?iile nedorite. Forma m? ap?sa tot atât cât ?i substan?a. Gândesc la form? ca la un recipient în care substan?a se a?eaz? comod c? un vin într-un pahar, ?i m? blocheaz? uneori gestionarea aceastei simbioze. Dar atunci nu m-a blocat deloc. Scriam cu u?urin??, dintr-o dat?, f?r? s?-mi pese de asonan?e, de rime de repeti?ii deoarece metrica mai exact ritmul înflorea singur, ?i ca niciodat? nu-mi aminteam c? lucrurile scrise pot s? îns?n?to?easc? sau s? ucid?. (Poate pasiunea s? ajung? la asta?). Necazul este c? atunci când m-am oprit ?i am fost gata s? expediez textul, mi-am dat seam? c? în loc de un articol d?dusem na?tere unei c?r?i mici. Pentru a-l da ziarului trebuia s?-l tai, s?-l reduc la o lungime acceptabil?.

L-am redus la aproape jum?tate. Ceea ce r?m?sese am închis într-o mapa ro?ie, l?sând s? doarm? cu copilul. Metri ?i metri de foi pe care îmi desc?rcasem inima. Aceia despre cei doi Buddha uci?i la Bamiyam, de exemplu, ?i aceia despre Kondunul meu. Dalai Lama. Aceia despre cele trei femei executate la Kabul deoarece mergeau la coafor, ?i aceia asupra feministelor c?rora nu le pas? de surorile în burkah ?i în chador. Aceia despre Ali Bhotto constrâns a se c?s?tori când avea mai pu?in de treisprezece ani, ?i aceia asupra regelui Hussein c?ruia i-am povestit în ce mod m-au tratat palestinienii. Aceia asupra comuni?tilor italieni care pentru o jum?tate de secol m-au tratat mai r?u decât palestinienii, ?i aceia asupra Cavalerului care ne guverneaz?. Aceia despre tat?l meu ?i mama mea, aceia asupra molu?telor de azi adic? asupra tinerilor vicia?i de bun?stare ?i de ?coal? ?i de p?rin?i. Aceia asupra voltagabban(a)istilor de ieri ?i de ast?zi ?i de mâine...L?sasem deoparte chiar ?i p?r?ile asupra pompierului Jimmy Grillo care nu a cedat ?i asupra lui Bobby copilul newyorkez care crede în bun?tate, în curaj. ?i în ciuda tuturor acestora, textul r?mase extraordinar de lung. Directorul inflamat încerca s? m? ajute. Cele dou? pagini întregi pe care mi le rezervase devenir? trei apoi patru apoi patru ?i un sfert. M?sur? niciodat? ajuns?, cred, pentru un singur articol. În speran?a c? i l-a? fi dat complet, presupun, îmi oferi chiar ?i s? îmi publice în dou? p?r?i. În doi timpi. Lucru pe care l-am refuzat deoarece un urlet nu se poate publica în dou? p?r?i. Publicându-l în dou? p?r?i nu a? fi ob?inut ceea ce îmi propusesem adic? s? încerc s? deschid ochii celui care nu vrea s? vad?, s? destup urechile celui care nu vrea s? aud?, s? conving s? gândeasc? pe cel care nu vrea s? gândeasc?. Din contr?, înainte de a-i da textul, (el nu ?tie ?i nici chiar nu î?i imagineaz?) am t?iat din nou. Am dat deoparte paragrafele mai violente. Am restrâns pasajele mai complicate. Am sintetizat anumite fragmente, am eliminat multe propozi?ii conexe p?r?ilor excluse. În acest timp în mapa ro?ie adunam metri ?i metri de foi întregi: textul complet, cartea cea mic?.

A?adar, paginile care urmeaz? acestui preambul reprezint? acea carte mic?. Textul complet pe care l-am scris în cele dou? s?pt?mâni în timpul c?rora nu mâncam, nu dormeam, m? ?ineam treaz? cu cafea ?i ?ig?ri, iar cuvintele se rostogoleau ca o cascad?. Corecturi sunt pu?ine. (De exemplu este aceea despre cele cinsprezecemii sasesute saptezeci de lire cu care m-au l?sat la vatr? din Armata Italian? pe când în ziar am indicat în mod eronat cifra de paisprezecemii cincisute patruzeci.). Din t?ieturi, de data asta, nu con?ine decât câteva fraze acum superflue. De exemplu aceea îndreptat? c?tre cine nu m? mai adresez. „Sic transit gloria mundi!".

Oriana Fallaci (n. 29 iunie 1929 - d. 15 septembrie 2006) - „Mânia ?i orgoliul" Bucure?ti, Ed. Corint, 2011

footer