Revista Art-emis
Europenii nu vor să înveţe din erori PDF Imprimare Email
Dan Cristian Ionescu   
Joi, 24 Martie 2016 18:40

Bruxelles-2016La Bruxelles, a avut loc o nouă serie de atacuri teroriste. Au murit zeci de oameni, au fost răniți sute, pagubele materiale sînt importante. În ultimii 12 ani, începînd cu atentatele de la gara Atocha, din Madrid, actele teroriste în Europa se extind permanent. A urmat Londra, iar în ultimele 450 de zile, mai multe atentate in Paris, mai multe atentate în Copenhaga, mai multe atentate in Bruxelles. În plus, tot mai multe atentate în Turcia. Toate, soldate cu sute de victime nevinovate. Toate, condamnabile - dar nu aceasta este problema. Problema este că Europa nu înțelege nimic, nu învață nimic. Stau uneori și mă gîndesc la un lucru. Dacă țara mea ar fi invadată pe nedrept de o armată uriașă, căreia nu i te poți opune, dacă eu aș mai fi în putere, ce aș putea face? Implacabil răspunsul este același: aș alege „terorismul". Aș pune explozibil pe drumurile pe care merg tancurile și mașinile lor, aș trimite mașini încărcate cu explozibil conduse de șoferi sinucigași direct în bazele lor militare, etc. Aș încerca sa-mi apăr, cum pot, țara. Și, cine știe, poate ca aș trimite teroriști în țările invadatoare. Ura dovedită de teroriștii islamiști împotriva europenilor nu are la bază diferențele de religie, ci faptul că cele mai importante țări ale Europei, au ales să devină slugile S.U.A. și să-și alăture armatele lor celei americane în țările pe care aceștia, sub false pretexte, le invadează. Desigur, ar fi trebuit pedepsiți vinovații, conducătorii care își trimit armata să-i ucidă pe musulmani. Dar aceștia sînt intangibili. Ei merg cu mașini blindate, sînt protejați de servicii, locuiesc in vile apărate și monitorizate. Și atunci, victimele americanilor săvîrșesc aceste atentate criminale, cărora le cad victime numai nevinovați, cu un scop, și anume, într-o bună zi, poporul să se ridice și, în virtutea principiului democrației, să le spună guvernanților: „Ho, nebunilor, nu ne mai trimiteți copiii să ucidă mulsumani nevinovați!". Dar europeenii nu înțeleg, nu învață nimic din ce se întîmplă. În loc să le ceară guvernanților lor să instaureze pacea mondială, îi lasă să ia măsuri tot mai represive, care vor duce la tot mai multe noi atacuri teroriste, în urma cărăra vor muri nu vinovații, ci nevinovați.

Nu știu dacă are vreo legătură cu noul principiu impus de americani "political correctness", dar constat o discriminare cruntă: cînd cîteva zeci de europeni sînt uciși în urma unui act terorist (orice viață are indiscutabil valoarea sa), devine o tragedie continentală. Dar cînd sînt uciși milioane de nevinovați din alte parți ale lumii, nu ne interesează - nu sînt ai noștri. Au fost uciși de către Tsahal (armata israeliană) prunci la pieptul mamelor lor, cu mame cu tot - dar datorită dreptului de veto exercitat de S.U.A., niciodată Consiliul de Securitate al O.N.U. nu a condamnat aceste crime. Sute de nuntași afgani au fost uciși de aviația americană întrucît, conform tradiției, au tras focuri de armă în aer - iar americanii, i-au crezut teroriști! Am citit cel puțin două cazuri, fiecare cu peste 100 de morți - cred că au fost mai multe. Nimeni nu a fost tras la răspundere. A-propos, dacă apropiații voștri ar fi uciși fiindcă și-au respectat tradițiile, voi ce ați face? Intervențiile militare americane au determinat in Afganistan, Pakistan, Irak sute de mii de morți - i-a păsat Europei de acești morți? Organizarea, finanțarea și înarmarea de către S.U.A. a opoziției siriene, a condus la 300.000 de morți - îi pasă Europei de acești morți? Organizarea de către C.I.A. a „primăverilor arabe" a condus la un număr mare, dar necunoscut, de morți (mai ales in Libia) - îi pasă Europei de acești morți? I-a păsat Europei cînd mari patrioți și luptători împotriva imperialismului american (Patrice Lumumba, Ernesto Che Guevara, Salvador Allende) au fost uciși cu sprijinul C.I.A.? Războiul din Vietnam s-a încheiat doar în urma protestelor masive ale cetățenilor americani, după ce muriseră 58.000 de soldați americani - dar din cite am citit, au fost în total 12 milioane de vietnamezi uciși! Le-a păsat Europei de aceștia?

Europa, pentru care creștinismul a devenit o chestie formală, nu înțelege că viața fiecărui om are, în modul, aceeași valoare cu a celorlalți? Europa, un continent fost creștin, condus azi nu de atei ci chiar de dușmani ai creștinismului, nu mai cunoaște vorbele din Sfînta Biblie, fie că este vorba de Vechiul Testament („Pentru că ei au semănat vînt, culege-vor furtună" - Ozeea 8.7), fie că este vorba de Noul Testament („Întoarce sabia ta la locul ei, căci toți cei ce iau sabia, de sabie vor pieri" - Matei 26.52). Dar cine mai citește azi Biblia, cînd toți sînt preocupați de îmbogățire, de cîrciumi, de amantă/amant, telenovele, meciuri? Cine stă să citească măcar Sfintele Evanghelii, în care găsești adevărul, în care găsești răspunsul la orice întrebare? După cîte un act terorist, îi aud pe Obama, pe Hollande, pe Iohannis și alții ca ei numindu-i pe atentatori „lași". Măi, voi sînteți nebuni? Lași sînteți voi, cei care circulați în limuzine blindate și înconjurați de gărzi de corp, de frica propriului popor. Lași sînt cei care, mestecînd chewing-gum în fața unui pupitru ori la manșa unui avion, unde sînt în siguranță și, apăsînd un buton, lansează rachete ori bombe, ucigînd zeci sau sute de nevinovați - ei nu au nici o răspundere, fiind obișnuiți să spună că a fost o eroare, bazată pe informații false. Poți să-i numești pe teroriști criminali, fanatici, nebuni, cum vreți, dar nu lași. Cineva care își dă viața pentru o idee, pentru un principiu, pentru un crez (nu comentez dacă bun sau rău, dacă greșit sau corect), nu este laș. Acum cam două decenii, la finalul unei conferințe de presă, am pomenit despre Djokar Dudaev, care tocmai fusese ucis.Am arătat că eu nu îl pot caracteriza întrucît rușii îl considerau un terorist, în timp ce cecenii îl considerau un erou care lupta pentru independența cecenilor. Contează din ce parte privești lucrurile. Cam la fel este și la noi, cînd este vorba de Mareșalul Ion Antonescu și de membrii Mișcării Legionare.

România, cel puțin în prezent nu este în pericol. Din fericire aceasta, întrucît noi am făcut tot posibilul să devenim o țintă. Este incredibil ce politică externă penibilă duce această țară după 1990! Cum ne băgăm singuri în vorbă, cum ne bagăm în ciorba altora, cum ne atragem dușmani! Cînd S.U.A. au atacat statul independent și suveran Iugoslavia, fără să îl întrebe cineva, Emil Constantinescu (românii nu-și dau seama cît rău a făcut țării acest om șters!) s-a apucat să declare că acțiunea americană este legitimă și justificată, după care a deschis spațiul aerian pentru a permite aviației americane atacarea vecinilor - cred că de la Nicopole (1396), cînd cnezatul sîrb a luptat de partea otomanilor, noi nu am mai fost cu sîrbii pe poziții adverse. Apoi, Adrian Năstase, fără ca noi să fi intrat (fără nici un referendum) în N.A.T.O., a hotarît să trimită soldații români in Afganistan și Irak, pentru a sprijini invadatorii americani - atunci s-a creat cu adevărat riscul de a deveni țintă a răzbunării, iar Năstase și-a dat seama de aceasta, astfel încît la intrarea în multe instituții publice, inclusiv instanțele de judecată, au fost instalate detectoarele de metale și s-a instituit și controlul corporal, umilință pe care românii au fost nevoiți să o accepte. În sfîrșit, am intrat în N.A.T.O. - și de atunci am devenit și noi pudelii americanilor, partenerii noștri strategici, cu care, cum se spune, avem o relație privilegiată. În urma acestei relații, am acceptat instalarea scutului de la Deveselu, care ne-a înrăutățit relațiile cu Rusia (din punctul meu de vedere, Rusia lui Putin nu are nici o legătură nici cu Rusia țaristă, nici cu U.R.S.S.-ul bolșevic, și în nici un caz nu se punea problema să ne invadeze). Avem acum un scut care să ne apere de pericole, dar dacă duceam o politică externă înțeleaptă, nu am fi avut nici pericol. La urma urmei, în Europa sînt state a căror neutralitate le asigură siguranța.

La începutul secolului al XX-lea, la nivel mondial exista principiul „Si vis pacem, para bellum" (dacă vrei pace, pregătește-te de război). O dată cu înființarea Organizației Internaționale a Muncii, acest principiu a fost înlocuit cu un altul, „Si vis pacem, cole justitiam" (dacă vrei pace, fă dreptate). Dar din păcate, noul principiu nu a rezistat prea mult. Interese politice, geo-politice, strategice, economice, etc. (la care se adaugă și interesul producătorilor de armament) i-au determinat pe mai marii lumii să revină la înarmare și la război. Încăpățînarea lui Hollande de a organiza in Franța Campionatul European de fotbal mi-e teamă sa nu se dovedească a fi o greșeală enormă. Ultimii ani ne-au dezvăluit fragilitatea serviciilor europene de informații. Principala lor sursă, informatorii, funcționează foarte rar în cazul celulelor teroriste, celule închise, formate din fanatici gata oricînd să se sinucidă, luînd cu ei cît mai mulți europeni. În lume poate exista pace, dar cu o condiție - în loc de război, să se facă dreptate, dreptate pentru toți, dreptate peste tot.
Grafica - Ion Măldărescu

footer