Revista Art-emis
Iadul de sus și tusea măgărească PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Miercuri, 02 Martie 2016 19:27

Marian Ioan, art-emisCe noroc am avut că am îmbătrânit și n-am mai avut putere să părăsesc această colonie! Dacă plecam, înapoi nu mă mai uitam și nu mai observam că, aici, iadul nu este jos. O mulțime de locuitori ai coloniei au ca principală preocupare strigatul de lozinci. Având consilieri buni, de peste mări, care-i și plătesc, băieții strigă lozinci ademenetitoare, deschizătoare de orizonturi frumoase, astfel că o mulțime de alți locuitori îi aclamă, îi aplaudă și-i aleg în fruntea bucatelor, unii dintre ei fiind, la rândul lor răsplătiți, măcar cu câte un mic sejur de instructaj pe plaiuri floridiene. Iar strigătorii de lozinci se apucă să dea legi, decrete, hotărâri. Legi care, la prima vedere, ar constitui chiar materializarea lozincilor ademenitoare. Frumusețea începe după aceea. Căci, nici cei care le-au adoptat, nici care i-au aplaudat, nu vor să le respecte, întrucât nu le aduc lor personal niscai benficii vizibile, imediate. Așa că, începe jocul. Te duci la ăia care au adoptat legea care zice că nu poți să faci ceva, le dai ceva și ei îți dau aviz că poți să faci acel ceva despre care ei legiuiseră că n-ai voie să-l faci. De ce nu au făcut legea astfel încât să-ți dea voie să faci acel ceva de la bun început? Simplu! Nu s-ar mai fi dus nimeni să le dea lor ceva. Dar cei de pe margine de ce i-au aplaudat când au adoptat o lege care lor înșile nu le convine să o respecte? Cum de ce? Tot simplu. Pentru că fiecare a sperat că toți ceilalți o vor respecta, iar ei se vor duce și vor da ceva, devenind, astfel, singurii care vor avea voie să facă ceea ce nu au voie ceilalți. Am fost curios să aud și eu explicația unuia dintre cei care așa au procedat. Ca și explicațiile anterioare și asta a fost simplă. Chiar așa a sunat răspunsul la întrebarea mea:
- Păi, e simplu, bă. Nu vezi ce vremuri trăim? Cum vrei să ajungi și tu mai sus, dacă nu faci așa? Ce alte șanse ai? Nu vezi că așa fac toți?
- Deci, așa se ajunge „sus", aici, în colonie!? Ooo! Înseamnă că iadul nu este jos, aici, ci sus. Câtă ușurare pe capul meu! Nu voi călca niciodată prin iad. Că, eu merg numai pe jos.
Celor care nu observaseră până acum, le pot pune la dispoziție fapte care se înscriu perfect în cele descrise. Foarte mulți le știu, foarte mulți se lamentează, dar nu se dau în lături de la a se complace în situații precum cele pe care le dezavuează. Căci, nu-i așa, foarte mulți vor... sus.

M-am născut în monarhie dar, după un an și câteva luni, fără să mă întrebe dacă vreau, unTusea măgărească nene căruia nu știu de ce i se adresează și acuma calomniosul apelativ majestate, m-a dat comuniștilor contra niște tablouri. Nu fac caz din asta! Dacă am mai fi fost în comunism acuma, eu l-aș fi dat pe el gratis. Fiind, totuși, în capitalismul cel democratic, acuma aș cere un pachet de semințe de dovleac pe el, ca să nu stric piața. Mare măgărie în comunismu ăla! Mare de tot! Numai că, eu fiind cam mic atunci, nu mi-am dat seama. De-abia acuma am realizat, aducându-mi aminte că, de atâta măgărie, eu am făcut tuse măgărească. Nu știu ce și cum au făcut ai mei, dar, într-o zi m-am trezit din somn și n-am mai avut tusea măgărească la mine. În apropierea casei noastre era un aeroport utilitar. Mi s-a spus că am fost plimbat cu avionul, pe sus, am adormit și de aia nu știam, dar mi-a trecut tusea. Probabil, acolo, sus, nu se întinsese comunismul și d-aia nu era măgărie și acolo! Acolo, sus, rămăsese încă împărăția lui Dumnezeu. Acuma, s-au schimbat vremurile. Nu mai fac oamenii tuse măgărească. Acuma e democrație, e capitalism, așa că oamenii fac tuse convulsivă. Și ce tuse, nenică, nu ca aia măgărească a mea! Știu de la soție că o are de patru săptămâni. E faină, e tuse d-asta modernă, i-a colorat și ochii. Și e d-aia hotărâtă, cred că nici dacă ar plimba-o cu avionul n-ar ceda, că și-acolo, sus, este democrație și capitalism acuma. Doar d-acolo, de sus, le-a căzut libertatea în cap ăstora care au împânzit Europa. Am fost cu soția la toate spitalele. Și? Nu s-a dărâmat niciunu. De dărâmat s-ar putea să mă dărâm eu, văzând cum se dărâmă ea. Și cum ziceam, bine că s-a terminat dracului cu comunismul ăla măgăresc. Cred că, după ce s-a terminat aici, jos, s-a suit sus. Acolo unde... are convulsii capitaliste.

footer