Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Magda Ursache   
Duminică, 28 Februarie 2016 19:40

Magda Ursache - Noi vrem Cuvânt sau alte feluri de cenzur?De ce îl atac? Alexandru Florian pe Mircea Vulc?nescu ?i rezisten?a armat? din mun?i, chipurile, fascist?

Fondatorul „Memoriei", prozatorul Banu R?dulescu, fost de?inut politic, tip?rea revista în 10.000 de exemplare. Câte tip?re?te acum distinsa hispanist? Micaela Ghi?escu? Eugeniei Vod? îi m?rturisea, cu mâhnire, la Profesioni?tii: „«Memoria» nu se caut?, nu se cump?r?". Dar de vândut se vinde dac? sunt (?i umbre) ?terse cu sistem? sau ignorate, dac? este uitat ori negat martirajul din închisorile politice. Când e vorba de lupt?torii din mun?i, evit?m cuvântul masacru, ba chiar ni se spune despre combatan?i c? erau „deloc democra?i ?i deloc admirabili", de parc? s-ar vorbi în numele Laz?rilor de la Rusca[1]. Ideea de rezisten?? româneasc? la t?v?lugul bol?evic nu place multora. De ce or fi atât de porni?i reprezentan?ii Institutului Na?ional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel" pe rezisten?a armat? din mun?i, chipurile fascist?? Ca s? ias? imaginea românilor f?r? onoare ?i demnitate de sine, f?r? personalit??i-simbol? Dup? Raportul Helsinki (1992), 4 milioane de români au fost uci?i, între '45 ?i '89, în temni?e, în lag?re, la Canalul Mor?ii, dar se prefer? s? se vorbeasc? de incon?tien?? ?i de la?itate în acceptarea doctrinei leninist-staliniste; prorocii de ultim? or? (pe urmele profe?ilor de tip Brucan) prev?d declinul ??rii pân? la moartea statului. Pacostea de ?ar?, unde reperele normalit??ii au disp?rut. Dar cine le-a spulberat oare? Nu propagandi?tii comuni?ti, transplanta?i din U.R.S.S. cu misie, nu activi?tii b??tina?i, gata s? îndeplineasc? sarcinile cu abnega?ie, f?r? a precupe?i (spus în limbajul iepocii) vreun efort? Mai ?i ies, cei care au mai r?mas, în prim-planul revistelor ?i simpozioanelor, s? se laude cu „realiz?rili" ?i s? se vaite c? au f?cut voluntariat, bie?ii de ei, nepl?tit. ?i-i clar c? sunt gata s? sar? din nou în sc?rile (limbii) de lemn ale propagandei de partid(e). ?ti?i vreun apartcik dispus s?-?i regrete presta?ia? Silviu Curticeanu, cumva? Mizil, cumva? Iar comentariile în ce-i prive?te sunt tolerante: stângismele primei tinere?i sunt scuzate cu gr?bire (minte crud?, bune inten?ii egalitariste, context nefast), nu ?i dreptismele primei tinere?i.

Cioran, Eliade, Noica, Bernea, Mircea Vulc?nescu r?mân „b?ie?ii r?i" ai filosofiei, istoriei religiilor, sociologiei, dar Crohm?lniceanu e prezentat ca „victim? a persecu?iilor staliniste" de M.D. Gheorghiu. Nu ?i-a recunoscut vina (ca ?i Popescu-Dumnezeu, de altfel), dar s-a „exilat voluntar la Berlin", în '94. Ce i-o fi lipsit? C? de laudatio a tot avut parte. Cât r?u au f?cut „crohm?lnicenii de veghe ai realismului socialist" (l-am citat pe Radu Mare?) nu (prea) vrem s? ?tim. Un exemplu? În ?edin?a din '58, prezidat? de N. Ceau?escu însu?i, Croh l-a acuzat pe „amicul" Ion Barbu de decadentism; ca, în „Amintiri deghizate", reeditate de Humanitas cu succes de libr?rie, s?-?i aduc? aminte ce speriat era „poetul-decadent" ?i c? el l-a calmat. Se perpetueaz? un tip nou de cenzur?, pe care l-am mai semnalat ?i care se trage din tezele ideo-criticii f?r? frontiere. N-au existat acuze mai grele decât „promotor al fascismului" ori „ins cu trecut fascist", sintagme folosite de însu?i Crohm?lniceanu ?i mo?tenite (grea mo?tenire) neab?tut din proletcultism. Puteai atunci ?i po?i ?i acum ruina o carier? acuzând, f?r? dovezi, de fascism. Pân? ?i cel mai român dintre esei?tii evrei, N. Steinhardt, a fost acuzat de colabora?ionism cu fasci?tii. Pasajul incriminat se afl? în „Jurnalul fericirii": „La Jilava, pe sec?ia întâi, în celula nr. 9, vreme îndelungat? cu un macedonean, Anatolie Hagi-Beca. El, macedonean ?i legionar; eu, evreu botezat ?i na?ionalist român: ne împrietenim numaidecât... Lucrul de care ne d?m seama, ?i el, ?i eu, este c? ne afl?m deopotriv? îndr?gosti?i de ceea ce g?sim cu cale s? numim « fenomenul românesc », altfel spus, de poporul român, de peisajul, de cerul, de obiceiurile, interioarele, câmpurile, mun?ii, ceapa, ?uica, ospitalitatea, echilibrul din spa?iul nostru". Iat? un model de toleran?? întru idee, de prietenie prin „adio diferen?ei!". „Îng?duin?ele" pentru cel?lalt, cum formuleaz? bunul, în?eleptul monah Nicolae, sunt flori rare în câmpul culturii noastre.

Nu numai c? nu vrem s?-i cinstim pe cei care s-au jertfit în lupta anticomunist?, dar - grav? necuviin?? - îi scuz?m pe c?l?i blamând victimele, târâte în farse judiciare criminale. Când Valeriu Gafencu, mort în penitenciarul Tg. Ocna, a fost declarat cet??ean de onoare în 10.02.2013, Institutul „Elie Wiesel" a cerut dezonorarea lui, stârnind un vârtej de soma?ii. Prima soma?ie s-a respins în 30 mai 2013, ca dup? trei s?pt?mâni, în 21.06.2013, Consiliul Local s? se r?zgândeasc? (la ce fel de presiuni?) ?i s? retrag? titlul. Pentru ne?tiutori: Valeriu Gafencu, n?scut la B?l?i în 1921, era student la Drept ?i membru al Fr??iilor de Cruce când a fost condamnat de regimul Antonescu la 25 de ani de munc? silnic?. A trecut prin Aiud (41-49), Pite?ti (49), Tg. Ocna (49-52). Bolnav grav de T.B.C. din lipsa hranei, i-a spus colegului de carcer?, Ioan Ianolide: „Mâine voi muri". Cedase streptomicina pastorului evreu Richard Wurmbrand, salvându-l de la moarte, episod negat de unii. Fascist Valeriu Gafencu? A? zice un „na?ionalist cuviincios", ca s? folosesc sintagma lui Petre ?u?ea. Nici B.O.R. nu s-a gr?bit s?-l recunoasc? sfânt al închisorilor ?i nu de frica lui Dumnezeu. Acuza asta c? „X" (ca Gabriel St?nescu, de pild?) ia ap?rarea legionarilor este destul de frecvent? ?i face parte tot din mo?tenirea proletcultului. În Memoria din când în când, C. ?oiu poveste?te cum a fost respins romanul „C?derea în lume", în 1987, din cauza lui Paul Georgescu (pe motiv c? ar fi reabilitat dreapta legionar?) ?i lui Eugen Barbu (c? ar fi atacat na?ionalismul românesc), afirma?ii contradictorii, dar la fel de periculoase. Cartea n-a mai ap?rut la Editura Eminescu a lui V. Râpeanu, ci la C.R., la B?l?i??. Gogu R?dulescu a ordonat „s? fie bubuit ?oiu", iar Mitea ?i Mizil i-au luat ap?rarea. ?i dac? asta s-a întâmplat în deceniul celui mai umflat „na?ional-comunism", v? imagina?i cum a fost dup? '49, când ministrul Justi?iei, Lucre?iu P?tr??canu „purifica de fascism", iar bibliotecile ?i libr?riile erau supuse „procesului de dezinfectare de fascism". În fapt, dac? st?m strâmb ?i gândim drept (de dreapta), mili?ia „Scânteii" nu-i departe de poli?ia ultra-globali?tilor ?i ultra-mondiali?tilor, vânând „atitudini ?i idei incorect politice". ?i ce de indigna?i au ap?rut în ultima vreme; ca Florian-junior, c?ruia tare-i place rolul de acuzator al dreptei. V? aminti?i de Noua Dreapt?, înfiin?at? în '91 de juristul Aurelian Pavelescu? A disp?rut la vreun an-doi, ca prin 2000 s? apar? alta, tot Noua Dreapt?. Vorba lui Macedonski: „Un an, - dând d'ani, leag'an, d'an - d'ani vani"... Cu toate astea, stângi?tii v?d peste tot for?e fascistoide-legionaroide. Un adversar al acestor for?e este ?i fostul euro-parlamentar Adrian Severin, cel care a primit ?pag? 12.000 de euro pentru un amendament comandat. Cât o fi primit pentru salutul inventat „Heil, Iohannis!"? Severin vede în Iohannis un fel de Hitler. Te pomeni c? acest Hitleric? de Carpa?i ar pune de-un progrom ?i iar??i „însângereaz?" Ioropa. Speriat de fascism ca de-o ap? cu hidrogen prea mult, descoper? ?i în Monica Macovei o fascistoid?. Jos comunismul! ar striga numai fasci?tii sadea ?i legionarii sadea; to?i anti-pesedi?tii fiind, în lumin? iliesc?, fazci?ti. Am sperat, post-decembrist, într-o istorie dezideologizat? cu toate documentele pe mas?. N-a fost a?a. Cât pe ce ca istoricul Zoe Petre s? propun? o lege conform c?reia s? nu ne mai amintim ce s-a întâmplat. Ca ?i cum n-am fi obliga?i (alt cuvânt mai u?or nu este) s? ne reamintim corect.

Eticheta antisemit devine mai periculoas? decât cea de fascist ?i de legionar. Elie Wiesel, „pacificatorul", considerând c? n-ar avea importan?? dac? evreii au fost omorâ?i în Ardeal sub administra?ie ungureasc? ori româneasc?, a trecut crimele în contul jandarmilor români. Probabil, dup? Dictat, românii arboraser? la p?l?rie pene de coco? ?i-i ucideau pe români ?i pe evrei. Lui Wiesel nu i s-a ripostat destul de ferm, de la vârful statului. Vrem societate civil? sau docil?, dac? înghi?im minciuna, ba chiar o decor?m? Evreul-victim? nu-i mai victim? decât românul-victim?, chit c? Norman Manea apas?, la Bard College, pe interdic?ia de a compara Holocaustul cu Gulagul ro?u. Orice compara?ie este „the trivilization of tragedy". Trivializarea tragediei prin compara?ie? De ce ar fi mai greu vindecabil? rana Holocaust decât rana Gulag (o sut? de milioane de mor?i)? Un carnagiu e mai cumplit decât altul? Nu fac ambele parte din aceea?i serie, a crimelor contra umanit??ii? Compara?ia Gulag-Holocaust aduce prejudicii mari. Pentru c? a vorbit despre binomul Pite?ti-Auschwitz, Paul Goma a fost acuzat de antisemitism. De ce? Pentru c? în fruntea Securit??ii erau evrei? Sau o fi adev?rul acesta „un slogan antisemit", cum îl denume?te Leon Volovici? Se vorbe?te de „unicitatea" Shoahului; 9 octombrie e Ziua comemor?rii victimelor Holocaustului din perioada regimului Antonescu. N-ar trebui ca pe 10 octombrie, de pild?, s? comemor?m victimele „experimentului" Pite?ti, vârful terorii în stalinism, dar ?i fenomen unic în lag?rul Estului? „Patimile dup? Pite?ti" (titlul cutremur?tor al lui Paul Goma) vrem s? le t?cem, s? le d?m uit?rii. Doar 56 de aresta?i au rezistat programului de „reeducare" cu ciomagul. Teroarea Pite?ti nu-i mai mic?, mai pu?in însemnat? decât cea din lag?rele naziste: tartorul hitlerist de la Treblinka, zugr?vit de Philip Roth, n-a fost mai sângeros decât tartorul ?urcanu de la Pite?ti. Dac? mai adaug c? din Raportul final lipse?te tor?ionarul Al. Dr?ghici (?i sunt 64 de biografii ale nomenklaturii), dar e prezent ?tefan Andrei (nu spun c? n-ar trebui s? fie), ne putem întreba de ce marile „cozi de topor ?i de târn?cop", cum le nume?te Dumitru Ungureanu, r?mân f?r? cita?ie în procesul intentat comunismului. Pentru c? n-a evitat temele de evitat, lui Goma nu i s-a decernat Premiul Na?ional în Republica Moldova. A primit nota zero la purtare pentru purtare incorect-politic?. Risum teneatis, amici? V? pute?i ?ine râsul-plânsul, prieteni? Bogdan Cre?u (?i nu numai el) s-a întrebat de ce un aparatcik de soiul lui Dumitru Popescu, fie ?i „Dumnezeu", are drept de opinie în „România literar?", dar Goma nu, r?mâne exilat din paginile revistei U.S.R.
Îi r?spund: pentru c? delictul de opinie se pedepse?te iar??i; pentru c? terorismul intelectual[2] cunoa?te noi forme. N-o s? le ocolesc[3].
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] vezi Dialogul lui Norman Manea cu Edward Kanterian.
[2] titlul lui J. Sévillia, Humanitas, 2012, în registru parodic, dup? Patrik Modiano, „Bulevardele de centur?".
[3] Magda Ursache, Noi vrem Cuvânt! sau alte feluri de cenzura, Editura EIKON, 2015.

footer