Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 17 Februarie 2016 14:58

Bucure?ti 1941Un truc clasic: cadavre din vreme preg?tite

Trucul cu cadavrele, din vreme preg?tite pentru a fi oferite fraierilor drept dovezi ale comportamentului criminal al adversarilor - în cazul de fa??, al legionarilor, este azi destul de cunoscut. S-a clasicizat între timp. L-au folosit ?i la Timi?oara, în decembrie 1989, organizatorii „revolu?iei" române, aruncând pe str?zile ora?ului zeci de cadavre cu care au stârnit oroarea ?i indignarea românilor. Celebrele cadavre aduse de la Timi?oara la Bucure?ti ?i arse la Crematoriu din ordinul Elenei Ceau?escu erau cadavre f?r? identitate, nimeni nu i-a revendicat pe acei mor?i, iar anumite informa?ii duc la concluzia c? bietele cadavre î?i f?cuser? stagiul de a?teptare la morga din Timi?oara ?i alte spa?ii de depozitare frigo, din România ?i din Ungaria... Sau din Serbia. De ce nu?! Dac? Elena Ceau?escu ar fi avut pu?in? minte, ar fi f?cut caz de acest detaliu ?i ar fi dat în vileag faptul c? (o parte dintre) mor?ii de la Timi?oara nu erau victime ale represiunii, ci aveau un rol important, dinainte stabilit, în scenariul „revolu?iei" din decembrie 1989. Din p?cate, nici în acele momente dramatice so?ii Ceau?escu nu au renun?at la cosmetizarea realit??ii, dup? vechiul n?rav bol?evic. Prima lor grij? a fost s? ascund? c? la Timi?oara au fost victime. Parte dintre ele, probabil, autentice. Dar restul... Dac? autorit??ile ar fi prezentat cu toat? „transparen?a" evenimentele de la Timi?oara, românii ar fi în?eles c? au de-a face cu o diversiune ?i s-ar fi solidarizat cu „conducerea de partid ?i de stat". A?a îns?, românii au sim?it c? din nou sunt min?i?i de autorit??i ?i, chiar f?r? s? cunoasc? adev?rul, au ac?ionat împotriva guvernan?ilor.

La declan?area ?i desf??urarea revolu?iei trucate din decembrie 1989 un rol important l-a avut U.D.M.R.-ul, adic? iredentismul maghiar. Îndeosebi la Timi?oara. Zic U.D.M.R. pentru c? aceast? organiza?ie exista dinainte de 1989 ?i sigur a participat la evenimentele din decembrie 1989. În mod deosebit a avut un rol la Timi?oara, al?turi de diversioni?tii sârbi. Pe ru?i nu-i mai punem la socoteal?, au fost pretutindeni ?i cei mai mul?i. R?mâne de stabilit vreodat? cine anume s-a ocupat de cadavrele „prelucrate" de la Timi?oara: sârbii sau ungurii? Ce este sigur este c? ulterior, în evenimentele care au urmat celor din decembrie 1989, s-a recurs din nou la trucul cu mort?ciuni. Prima oar? în martie 1990 la Târgu Mure?, cu ocazia conflictului „interetnic" din data de 15, zi na?ional? pentru maghiarimea de pretutindeni. În onoarea acestei zile U.D.M.R., probabil cu sprijinul Budapestei, a procurat din timp 18(optsprezece) cadavre, le-a ambalat în straie ungure?ti ?i alte semne ale identit??ii na?ionale ungure?ti inconfundabile, ?i s-a preg?tit s? le posteze undeva unde s? fie g?site de presa interna?ional?, special convocat? în p?r pentru evenimentele senza?ionale ce urmau s? se produc?, cadavrelor respective rezervându-li-se rolul de vedet? a bâlciului udemerist. A?adar cadavrele au fost îmbarcate într-un camion basculant? ?i au pornit spre locul convenit, unde urma s? fie desc?rcate la o margine de p?dure, spre a se constata astfel c? „legionarii" români au fost reactiva?i dup? decembrie 1989 ?i uciseser? din nou, cu aceea?i bestialitate, de data asta ni?te bie?i maghiari, a c?ror unic? vin? era c? erau maghiari... Întru totul aidoma evreilor din ianuarie 1941! A ap?rut pe ecranele televizoarelor ?i primul prim ministru evreu din istoria României ?i, la curent cu ce urma s? se întâmple, a pasat dinainte toat? r?spunderea pe seama legionarilor, despre a c?ror reactivare a avertizat cu toat? seriozitatea... Preg?tind astfel terenul pentru ca legionarii s? poarte r?spunderea ?i pentru cele 18 cadavre importate de la Budapesta, dac? acestea ar fi ajuns s?-?i joace rolul pân? la cap?t.

Din nefericire, nefericire pentru Petre Roman ?i alia?ii s?i din U.D.M.R., camionul a f?cut o pan?, iar ?oferul, curajos nevoie mare, ca orice honved veritabil, ?tiind bine ce pasageri are în basculant?, a intrat în panic? ?i a p?r?sit camionul f?r? s? mai repare pana. Astfel c? bozgora?ii din camion n-au mai ajuns la întâlnirea cu presa interna?ional?. I-a g?sit poli?ia, Serviciul de Informa?ii, ?i totul s-a mu?amalizat, ca nu cumva aflând lumea de mor?ii închipui?i de la Târgu Mure? s? priceap? cât de mor?i au fost „mor?ii de la Timi?oara"! Personal am scris în pres? despre „mort?ciunile de la Târgu Mare?", am dat ?i un comunicat din partea Uniunii Vatra Româneasc?, a?teptându-m? ca Parchetul s? se autosesizeze ?i s? demareze cercet?rile cuvenite. Nu a f?cut-o în ianuarie 1941, nu a f?cut-o nici în martie 1990. Dup? un an-doi, odat? cu izbucnirea r?zboiului civil din Yugoslavia, au fost din nou pu?i la treab? bie?ii mor?i. Se ?tie azi foarte bine c?, din fericire, atrocit??ile s?vâr?ite de beligeran?i nu au fost întotdeauna reale sau la dimensiunile afirmate în pres?. Îndeosebi împotriva sârbilor au fost puse s? dea m?rturie fals? o sumedenie de cadavre din vreme preg?tite. În general vorbind, ceea ce s-a întâmplat în Yugoslavia dup? 1990 deseori mi s-a p?rut a fi o pedeaps? divin? pentru rolul mâr?av jucat de autorit??ile sârbe?ti la Timi?oara în decembrie 1989. Înclin deci s? cred sau s? nu m? mir c? acele cadavre de la Timi?oara au fost fezandate la Belgrad...
*
Ipoteza c?, m?car o parte dintre cei 120 de evrei declara?i uci?i la rebeliune, au fost de fapt cadavre din vreme preg?tite pentru a se simula cu ajutorul lor un veritabil pogrom, se împiedic? într-un detaliu imposibil de trecut cu vederea: Comunitatea evreiasc? a dat publicit??ii lista evreilor uci?i, lista evreilor înmormînta?i ca victime ale rebeliunii. Pân? la proba contrarie suntem obliga?i s? accept?m c? au existat acei evrei. Asta nu înseamn? îns?, în mod obligatoriu, c? lor le apar?in ?i mormintele aflate ?i azi în func?iune la Cimitirul evreiesc de la Bellu. Care s? fie adev?rul? Nu avem încotro ?i suntem nevoi?i s? fabric?m ipoteze. Ca ?i pân? acum, cu speran?a c? la un moment dat vor ap?rea ?i documentele care s? certifice ipoteza corect?. A?a cum s-a întâmplat cu documentele mai sus prezentate ?i care au certificat faptul c?:
1) rebeliunea nu a fost legionar?, de legionari dorit?, pornit? sau sus?inut?;
2) Partidul Comunist din România a colaborat intens cu Serviciul Secret de Informa?ii pentru a se produce diversiunea din ianuarie 1941. Or, pentru acea dat?, când spui comuni?ti, spui evrei. Iar m?rturisirile lui Matatias Carp alung? orice îndoial?;
3) între comuni?tii evrei ?i evreii din Conducerea comunit??ii evreie?ti a func?ionat o strâns? colaborare, de?i nu chiar deplin?, astfel c? Matatias Carp s-a sim?it îndrept??it s? fac? anumite repro?uri organizatorilor, dar asta nu mai conteaz?.
În aceste condi?ii una dintre ipotezele care se ivesc în mintea noastr? ar fi urm?toarea: (o parte dintre) cei declara?i mor?i nu au murit deloc, ci au fost substitui?i cu cadavre din vreme preg?tite, iar cadavrele au fost înmormîntate cum se cuvine ?i au acum la cap o piatr? tombal? nespus de onorabil?. R?ma?i în via??, „mor?ii" au c?p?tat o nou? identitate, un nume nou, au plecat din cartierul lor sau chiar din România, cel mai probabil în Palestina.Câ?i au fost ace?ti mor?i vii? Nu pu?ini, c?ci ne este greu s? ne imagin?m c? 120 de evrei au fost uci?i „din gre?eal?". Adic? din excesul de zel al „bandelor ucig?toare" care au ?tiut c? ac?ioneaz? „sub scutul celei mai sigure impunit??i"! Ne vine ?i mai greu, ca oameni normali ce suntem, s? ne imagin?m o ?arlatanie atât de vast?, la care, al?turi de indivizi dubio?i ca Matatias Carp sau Constantin David, s? fi colaborat nu numai cei 120 de „mor?i", dar ?i familiile lor, prietenii etc. ?i totu?i, alta care s? fie explica?ia?

Ipoteza de mai sus se na?te în mintea mea dintr-o amintire, r?mas? pe retina memoriei f?r? s?-i fi dat la vremea aceea vreo importan??: la restaurantul Uniunii Scriitorilor, la mas? cu graficianul Matty Aslan, conviv extrem de interesant pentru tinerelul care eram pe atunci. Om citit, informat ?i inteligent acest Matty Aslan, despre care ?tiam c? este evreu, evreu din Ia?i. ?i mai interesant, deci! La un moment dat a intrat în restaurant un ins pe care îl ?tiam vag de tot din vedere, dup? nume nicicum. ?i zice Matty Aslan, amuzat de efectul pe care ?tia c?-l vor face asupra mea cuvintele sale: „Îl cuno?ti pe domnul acesta?" „Nu!", zic eu. „Uit?-te bine la el, acest domn este mort de patruzeci de ani! ?i nu arat? r?u, nu-i a?a?!" Iar când individul a trecut pe lâng? noi ?i l-a salutat pe Matty, acesta i-a r?spuns ?i a ad?ugat c?tre mine: „Nu miroase, nu?!" Despre ce era vorba? Acel domn era un evreu din Ia?i, fost coleg de liceu cu Matty, al c?rui nume figurase pe lista evreilor uci?i în „trenul mor?ii" cel vestit, list? alc?tuit? de Comunitate ?i publicat? în mai multe rânduri la Ia?i. Dup? spusele convivului meu, mai ?tia pe câ?iva evrei din genera?ia sa, declara?i mor?i în 1941, dup? „pogromul de la Ia?i", ?i pe care el i-a g?sit teferi ?i în via?? când a venit la Bucure?ti. To?i cu nume schimbate ?i importan?i activi?ti ai partidului comunist. Care la Radio, care la Scânteia sau vreo editur?, ori, mai târziu, la Televiziune, bine posta?i în nomenclatura comunist?... Nu am discutat ?i despre mormîntul individului, unde s-o fi aflând, c?ci prea mult? aten?ie nu am dat acelui domn, ci m-am uitat mai atent la cel cu care st?team la aceea?i mas?. ?tiam c? este evreu. Ce s? în?eleg din acele vorbe? Abia târziu, când a murit, am aflat c? Matty Aslan nu era deloc evreu. Ci, într-o oarecare m?sur?, într-o fericit? propor?ie, armean, armean dup? numele tat?lui s?u. A?adar, cu toate riscurile, ?i mai ales cu riscul de a comite o enorm? ?i impardonabil? impietate fa?? de ni?te oameni deceda?i în circumstan?e pe cât de tragice, pe atât de nedrepte, formulez ipoteza de mai sus, anume c? oamenii aceia, 120 la num?r, de pe „list?" nu au fost uci?i. Sau „m?car" nu au fost to?i uci?i, a?a cum ?i la Ia?i num?rul celor declara?i uci?i este, dup? unii autori circa 500, dup? al?i autori peste 10.000... Peste zece mii, minus fo?tii colegi ai lui Matty Aslan. Plus ...minus înc? un domn, regizor de film, fost evreu mort „în duminica aceea", despre care am aflat deun?zi c? se afl? în aceast? norocoas? postur?... ?i câ?i or mai fi, din partea mea un sincer „cât mai mul?i!"

Sigur c? sunt subiectiv. Dar subiectivitatea mea înseamn? predispozi?ia fireasc?, s?n?toas?, normal?, de a m? bucura când am motive s? reduc din rata criminalit??ii planetare, a abjec?iei umane. A?a cum m-am bucurat la vestea c? s?punul evreiesc nu este evreiesc sau c? la Timi?oara în decembrie 1989 nu au fost omorî?i 60.000 de români, cam tot a?a m? bucur ?i la ideea c? la Bucure?ti, în ianuarie 1941, nu va fi murit niciun evreu... La fel, poate ?i mai mult, m-a? bucura s? aflu c? nu a murit nimeni atunci, niciun militar, niciun legionar... Altminteri ce pogrom mai este ?i acela în care num?rul evreilor, al victimelor, este mai mic decât num?rul agresorilor?! C?ci acesta este adev?rul, pu?in luat în seam? de istoricii no?tri: în ianuarie 1941 victimele printre evrei, mor?i sau r?ni?i, au fost mai pu?ine decât în rândul legionarilor, al ne-evreilor... Se mai poate vorbi de pogrom la un asemenea scor? În mod special m-a? bucura s? aflu c? nu au fost uci?i, ci au sc?pat plecând în Palestina, în lumea larg?, cei doi fii, Iosef ?i Iancu, ai rabinului Guttman. Este prea pu?in cunoscut? tragedia acestui p?rinte care a fost ridicat de acas? „de bandele ucig?toare" convocate de Constantin David ?i al?i tovar??i, ?i dus în p?durea de la Jilava, într-un lot de vreo 40 de persoane, to?i evrei, împreun? îns? ?i cu cei doi fii ai s?i, studen?i eminen?i. Acolo au fost împu?ca?i cu to?ii, dar bietul rabin a fost numai r?nit, ?i a sc?pat cu via??, ce via?? va mai fi fost aceea f?r? cei doi fii care fuseser? fala ?i bucuria sa de tat??!

Am citit cu câ?iva ani în urm? ni?te eseuri scrise de cei doi fii ai rabinului Guttman, texte de o maturitate, o originalitate ?i o profunzime a gândirii care prevesteau un destin intelectual de excep?ie. Un destin frânt de nebunia acelor evrei comuni?ti care „au f?cut totul ca rebeliunea s? izbucneasc?"! Mizerabili care s-au crezut în slujba celor mai înalte idealuri umane dac? omorurile astfel s?vâr?ite le vor pune pe seama ?i în sarcina adversarilor, a legionarilor, care pân? atunci, în patru luni de guvernare, nu puseser? în primejdie via?a vreunui evreu, necum s? i-o ia, iar acum, în ultimele ore ale guvern?rii, autorii scenariului îi „pun" pe legionari s? cutreere Bucure?tiul, s? incendieze locuin?e ?i sinagogi, s? ucid? evrei. Ei, bine, care a fost soarta celor doi fra?i Guttman? Chiar au fost uci?i, „din indolen?? sau cu dinadinsul", de evreii comuni?ti ai lui Constantin David? Parc? nu a? crede! S? m? ierte Dumnezeu, dar însu?i rabinul Guttman, prin comportamentul s?u de dup? asasinarea feciorilor s?i, este cel mai derutant element din tot scenariul „pogromului" legionar. Este veriga cea mai slab? din lan?ul de neconcordan?e, încurajând orice suspiciune! Ca supravie?uitor al m?celului de la Jilava, rabinul Gutttman i-a cunoscut foarte bine pe „legionarii" care i-au intrat în cas? ?i l-au obligat s-o p?r?seasc?, care i-au adunat ?i pe ceilal?i evrei, care i-au transportat la Jilava ?i care, acolo, au împu?cat în stânga ?i în dreapta, inclusiv pe feciorii rabinului Guttman ucigându-i! Ca supravie?uitor ?i martor, rabinului Guttman i-ar fi fost atât de u?or s?-i identifice pe criminali! De ce rabinul Guttman nu s-a oferit s? ajute poli?ia s?-i g?seasc? pe asasinii de la Jilava, pe asasinii fiilor s?i?! Cum de l-a r?bdat inima s?-i ?tie pe criminali c? scap? nepedepsi?i? Aceasta este oare tradi?ia rabinic?? Mai mult, în prim?vara lui 1941, adic? la câteva luni dup? tragedie, rabinul Guttman se adreseaz? generalului Ion Antonescu cu un memoriu, cu o cerere. Te-ai fi a?teptat ca rabinul, tat?l îndurerat al celor doi feciori, s? cear? socoteal? pentru lipsa de reac?ie a justi?iei fa?? de odiosul asasinat. Nici vorb? îns?. Mobilul memoriului este stric ...imobiliar. Rabinul Guttman îi pomene?te pe cei doi fii, dar asta ca strategie colocvial? pentru a câ?tiga bun?voin?a mare?alului, iar acesta s?-i aprobe dobândirea unui spa?iu, a unei pr?v?lii. Punându-i lui Nicolae Cajal asemenea întreb?ri, într-un schimb de scrisori deschise, ?eful comunit??ii evreie?ti mi-a r?spuns c? primarul de la Jilava s-a num?rat printre legionarii condamna?i la ani grei de temni??! R?spuns imprudent, pentru c? s-a întâmplat c? l-am cunoscut personal pe primarul legionar de la Jilava, la ?u?ea acas?, ?i discutasem cu el exact acest subiect: pe el, primarul legionar din Jilava, nimeni nu l-a anchetat sau interogat în leg?tur? cu evreii uci?i în p?durea Jilava! A fost arestat, judecat ?i condamnat, dar nu pentru acele cadavre, ci pentru vitrinele sparte care i s-au pus pe seam?. Vitrine din Calea V?c?re?tilor. Dup? cum se vede, odat? dovedit c? legionarii nu pot fi nicicum acuza?i de uciderea celor 120 de evrei, lucrurile iau o turnur? nea?teptat de grav? pentru cei care trimiteau la Moscova rapoarte despre „încercarea de revolu?ie din România f?cut? cu sprijinul partidului comunist" în zilele de 21-23 ianuarie 1941. Acei evrei comuni?ti ?i urma?ii lor trebuie s? ne spun? m?car acum:
1) ce s-a întâmplat de fapt cu cei 120 de evrei uci?i;
2) cât de uci?i (sic!) au fost acei 120 de evrei?
3) ce s-a întâmplat de fapt cu evreii care au fost declara?i mor?i, iar în locul lor au fost înhumate cadavre anonime, din vreme preg?tite?
Altminteri, se pare c? în epoc? ?i în mediile evreie?ti „?mecheria" cu înscenarea mor?ii cuiva era la mod?. Cititorii no?tri poate î?i aduc aminte de finalul celebrului film „Once upon the time", când personajul principal, gangster evreu urm?rit de poli?ie pentru o sumedenie de crime, î?i însceneaz? moartea ?i cap?t? o alt? identitate. O moarte fals? de care este b?nuit chiar ?i cel mai celebru evreu din secolul trecut: Hitler! Alt evreu, Alexander Weiss, a fost implicat oarecum similar într-o moarte real? care nu a fost înregistrat? ca atare: moartea comunistului croat Iosip Broz Tito, ucis în luptele din Spania, nu a fost declarat? ca atare, a fost t?inuit?, pentru ca identitatea lui Tito s? ?i-o însu?easc? acel Weiss, agent britanic, c?ruia nu-i lipsea niciun deget, dar asta nu a mai contat, câ?i erau cei care ?tiau c? croatul Tito avea numai patru degete la una din mâini?! Iar de cei care au ?tiut, a avut grij? falsul Tito s?-i fac? s? dispar?!

Sunt perfect con?tient de gravitatea acuza?iilor pe care le con?in întreb?rile de mai sus. Nu eu port vina c?, printr-un demers absolut logic, ajungi la asemenea ipoteze! La acest punct de maxim? perplexitate ne aduce, ne oblig? t?cerea preopinen?ilor no?tri, refuzul lor inadmisibil de a da vreo aten?ie încerc?rilor de a li se r?spunde la acuza?ii atât de grave! I-au acuzat pe legionari de crime oribile, iar legionarii la acea dat? erau un partid cu peste un milion de membri. Pu?ine sunt familiile de români care s? nu fi avut un membru în Mi?carea legionar?. Astfel c? acuza?ia de genocid, de pogrom, adus? Mi?c?rii Legionare, devine instantaneu o acuza?ie adresat? întregului popor român. Cu aceast? adres? a rostit acuzator Elie Wiesel: „A?i ucis! A?i ucis! A?i ucis!" Numai c? asemenea acuza?ii, oricât de vehement rostite, trebuie înso?ite de dovezi, de probe! Nu cel acuzat trebuie s?-?i dovedeasc? nevinov??ia, ci reclamantul este obligat s? produc? dovezile pe care î?i întemeiaz? acuza?iile. Ceea ce evreii, evreii de teapa lui Wiesel, Ioanid sau Ancel, nu au f?cut nici pân? azi! Au acuzat, convocând în acest scop toat? mass media, Hollywood-ul etc., dar nu au apelat niciodat? la justi?ie, la ancheta penal?. Iar lucrul cel mai grav, cel mai neb?rb?tesc, mai descalificant: au refuzat ?i descurajat orice confruntare a argumentelor cu cei acuza?i. Nu mormintele din cimitir sunt dovada crimelor din ianuarie 1941, ci ancheta judiciar?, minu?ios ?i profesionist f?cut? înainte de a fi îngropate cadavrele! O anchet? care s? convoace martorii, rudele victimelor etc. O anchet? care s? stabileasc? mai înainte de orice identitatea victimelor! O asemenea anchet? nu s-a f?cut nici în ianuarie 1941, nici mai târziu! Cazul a fost considerat încheiat deoarece asasinul fusese „descoperit": Mi?carea Legionar?! Adic? o comunitate uman? alc?tuit? din mai mult de un milion de membri a fost acuzat? ?i declarat? vinovat? de uciderea a 120 de persoane, ba?ca jafurile, incendiile! Truc ordinar, pentru prostit pro?tii! Dar trucul a ?inut, iar opinia public? din România ?i din str?in?tate ?i-a însu?it condamnarea moral? ?i penal? a legionarilor, care au fost cu to?ii, in corpore, considera?i a fi vinova?i de genocid, de pogrom. Nu e nevoie de prea mult? fantezie ca s? b?nuie?ti c? la vreuna din comemor?rile evreilor „uci?i" s? fi participat chiar ?i câ?iva dintre cei declara?i victime. Ce va fi fost în sinea celui care a depus o floare pe mormîntul care purta inscrip?ionat numele s?u?! Ce prilej extraordinar de desf??urare ?i desc?tu?are a vestitului umor evreiesc?! Cât î?i vor fi rîs de prostia noastr?, prostie de goimi lipsi?i de orice fantezie!

Sunt perfect con?tient de gravitatea acuza?iilor pe care le formulez prin ipotezele propuse. Înainte îns? de a fi eu acuzat c? batjocoresc sau întinez astfel amintirea victimelor din ianuarie 1941, vreau s? se ?in? seama de consecin?ele pe care acuza?iile de pogrom le-au atras asupra legionarilor, asupra a sute de mii de români, oameni tineri ?i de cea mai bun? calitate, care au înfundat închisorile cominterniste, pe drept cuvînt numite iudeo-bol?evice, iar familiile lor au fost ani de zile h?ituite, ca ni?te proscri?i. Suferin?a acestor sute de mii de români, dac? este s? o putem cuantifica ?i m?sura, nu poate fi comparat? cu regimul de care au avut parte evreii în Transnistria sau la Târgu Jiu ori V?c?re?ti sau alte „loca?ii" ale represiunii anti-semite. Dac?, a?a cum se prefigureaz? dintr-o mul?ime de documente, va fi s? conchidem asupra nevinov??iei legionare, în ce fel vom compensa injusti?ia ?i injusti?iile de care au avut parte legionarii ?i familiile lor? ?i cum vor pl?ti evreii comuni?ti (cominterni?ti) ?i slugile lor pentru atâta minciun??
- Va urma -

footer