Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 07 Februarie 2016 19:15

Prof. univ. dr. Ion CojaAcuza?iile de crim?, de crime înfior?toare, aduse legionarilor, sfâr?esc prin a se r?sfrânge asupra tuturor românilor ?i, într-un fel, asupra fiin?ei umane, în general. Ca om ?i ca român, aflând motivele pentru care unii dintre noi contest? crimele din ianuarie 1941, puse de toat? lumea pe seama legionarilor, inclusiv masacrul dezm??at ?i de?ucheat de la Abator, m? simt dator s? caut, s? aflu ?i s? r?spândesc adev?rul despre legionari, care este o parte din adev?rul despre români! Despre fiin?a uman?! Mai ales dac? acest adev?r contrazice ceea ce „toat? lumea ?tie" ?i se întoarce în favoarea legionarilor, a ideii de demnitate uman?! Evreii, fiind ?i ei oameni (nu au încotro ?i trebuie s? accepte!), în mod logic treŹbuie s? se bucure ?i ei, s? se bucure la fel ca ?i românii, dac? se va afla cineva s? le dovedeasc? c? legionarii nu au omorît nici un evreu! S? afli c? un capitol important din Istoria infamiei umane trebuie ?ters, acesta este un motiv de satisfac?ie pentru toat? lumea, ?i în mod deosebit pentru urma?ii victimelor presupuse. ?i, într-adev?r, am întâlnit evrei care au primit cu interes ?i cu pl?cere, chiar cu speran??, speran?a c? se va confirma aceast? ipotez?, aceast? informa?ie, aceast? veste, bun? vestire! Reac?ionând astfel în modul cel mai firesc. R?mâne de în?eles, de explicat ?i apoi de respins reac?ia bizar?, nefireasc?, a acelor evrei, cu totul al?ii, dar ?i a unor români, care nu se bucur?, ba chiar se sup?r? cumplit ?i te fac ?inta celor mai ciudate ?i dure acuza?ii dac? sus?ii sau chiar demonstrezi c? legionarii nu au ucis nici un evreu! Nu le convine nicicum! De ce? Dând acestei întreb?ri un r?spuns provizoriu, deci incomplet, am avea în vedere dou? motive. Mai întâi firea omeneasc?, a unora, care se despart cu greu de idei ?i încredin??ri la care au ?inut ?i ?in mai departe, fiindu-le greu s? accepte c? s-au în?elat, c? s-au l?sat p?c?li?i, prosti?i. Ei iau ca pe o jignire personal? solicitarea cuiva de a-?i schimba aprecierea asupra unor persoane sau evenimente pe care le-au blamat sau elogiat pân? acum. Mai ales dac? au f?cut-o în public, cu beneficii de prestigiu, profesionale sau de alt? natur?.

Alt motiv îi prive?te pe cei interesa?i s?-i compromit? pe legionari ?i s?-i fac? uita?i, elimina?i din existen?a fizic?, dar ?i din manualele de istorie ?i de politologie. Un astfel de interes a existat îndeosebi la vremea respectiv?, când legionarii au oferit publicului un model de comportament în contradic?ie deplin? cu felul de a se manifesta în via?a politic? al altora, al celorlal?i, evrei ?i ne-evrei deopotriv?. Cine nu cunoa?te eforturile sincere ale legionarilor de a se comporta irepro?abil sub aspect moral ?i juridic, nu va putea s? în?eleag? animozitatea stârnit? de legionari în toat? lumea politic?, româneasc? ?i interna?ional?, o lume atât de corupt?, de criminal? în esen?a ei! Politicienii no?tri de azi sunt ferici?i s? repete sloganul c? între politic? ?i etic? nu este de conceput o leg?tur? de compatibilitate, cu aceast? vorb? netrebnic? acoperindu-?i neru?inarea ?i ho?iile, minciunile, demagogia. La fel gândeau ?i politicienii de odinioar?. Or legionarii tocmai asta ?i-au propus, s? dovedesc? c? atât politica, cât ?i comer?ul (vestitul comer? legionar!), se pot face în demnitate ?i onestitate, f?r? niciun rabat la legile lui Dumnezeu! Succesul pe care l-a avut un asemenea program idealist, donquijotesc, s-a datorat talentului organizator ?i pedagogic al C?pitanului. Dar ?i altor factori. Important este c? pe acest program Mi?carea legionar? a ajuns în zece ani la un milion de membri, iar în urma alegerilor din toamna lui 1937 trebuia s? intre la guvernare. Tot în 1937, cu ocazia funeraliilor „lui Mo?a ?i Marin", ace?ti un milion de legionari au f?cut o demonstra?ie de for??, de coeziune sufleteasc? ?i de disciplin? care a b?gat în r?cori oligarhia politic?, f?cându-i s? priceap? c? pe lume a ap?rut o formul? nou? de gândire politic?, a ap?rut un adversar radical diferit de întreaga clas? politic?, un adversar capabil s? spulbere institu?iile ridicate pe minciun? ?i în?el?ciune, în primul rând acele institu?ii care mimau democra?ia ?i legalitatea. Carol al II-lea ?i acoli?ii s?i din ?ar? ?i din str?in?tate au primit astfel un avertisment de o gravitate maxim?. În?i?i Hitler ?i Musolini, în ateismul lor stupid ?i n?uc, au în?eles c? nu pot fi pe lung? durat? în aceea?i barc? cu legionarii. Astfel c? împotriva legionarilor s-a urzit un complot la care ?i-au dat mâna toate for?ele R?ului, din România ?i din Europa. Deopotriv? Alia?ii ?i for?ele Axei au descoperit cât de incomod? va fi Mi?carea legionar?, atât ca adversar, cât ?i ca aliat. Complotul împotriva legionarilor a fost expresia unui consens european. Consensul clasei politice interna?ionale, direct vizat? de anti-politicianismul legionar. A existat ?i o component? evreiasc? a acestui complot, deloc neglijabil?. A fost cumva ?i cea mai important?? A?a s-a ajuns la situa?ia ca asasinarea C?pitanului, din ordinul regelui Carol al II-lea, s? se produc? numai dup? ce acesta, cu prilejul unui turneu prin marile capitale ale Occidentului, a primit acceptul sau ordinul (!) marilor lideri ai planetei. Ultimul cu care s-a consultat a fost Adolf Hitler... La câteva minute dup? ce a încheiat discu?ia cu cancelarul nazist, Carol al II-lea a trimis în ?ar? ordinul de asasinare a „C?pitanului" Corneliu Zelea Codreanu. La fel, în asasinarea lui Nicolae Iorga, înscenat? astfel încât s? cad? pe seama legionarilor, ?i-au dat concursul agen?i ai Moscovei ?i ai Marii Britanii, infiltra?i în Mi?care. Iar ultimul act, „rebeliunea legionar?", i-a coalizat împotriva legionarilor pe liderii evrei din România, pe agen?ii britanici ?i sovietici, debarcarea legionarilor de la guvernare survenind în urma acordului ?i sprijinului dat de acela?i Adolf Hitler... Ace?tia au r?mas to?i mai departe asocia?i în opera mediatic?, propagandistic?, de calomniere permanent? a Mi?c?rii Legionare. Eliminarea ?i distrugerea legionarilor fiind unul dintre pu?inele puncte de interes comun ale celor mai sus pomeni?i.

Demonstra?ia (sau ipoteza) c? legionarii, în ianuarie 1941 sau altcândva, nu au ucis nici un evreu, nu încheie discu?ia, subiectul. Subiectul nu se rezum? la legionari. Dezv?luirea faptului c? evreii comuni?ti au colaborat cu Serviciile Secrete conduse de Eugen Cristescu pentru a crea diversiunea numit? „pogromul legionar antisemit" sau „rebeliunea legionar?" din ianuarie 1941, ne oblig? s? aprofund?m ?i presta?ia „victimelor", încercând s? pricepem resorturile acestui comportament evreiesc, aiuritor de imoral. Legionarii, care niciodat? nu au ezitat s?-?i asume în modul cel mai deschis ?i mai „cavaleresc" asasinatele politice înf?ptuite (vezi cazul Duca, Stelescu sau C?linescu, precum ?i Jilava), au sus?inut mereu c? nu au nici un amestec în ceea ce s-a întîmplat la Abator (dac? se va fi întâmplat ceva) ?i în celelalte „loca?ii" unde au fost înregistra?i evrei uci?i în ianuarie 1941, uci?i zice-se f?r? alt? vin? decât aceea c? erau evrei! Dar acei evrei, implica?i în cele ce s-au petrecut atunci, nu mai sunt acum deloc ni?te „evrei nevinova?i", ni?te victime inocente, ci a venit momentul s? le m?sur?m cu toat? aten?ia vinov??ia, ca un revers logic al medaliei: dac? legionarii nu au ucis pe nimeni în ianuarie 1941, cine r?spunde pentru imensa suferin??, pe toate planurile, cu care legionarii au pl?tit diversiunea iudeo-româneasc? a lui Eugen Cristescu & Constantin David ?i nemernicii lor acoli?i?! Orice disculpare a legionarilor privind „pogromul" din Bucure?ti are aceast? consecin?? logic?: inculparea automat? a celor ce au înscenat „pogromul". C?ci pentru acel pogrom inventat de „evrei", sute ?i mii de legionari au pl?tit cu via?a sau cu tinere?ea petrecut? prin temni?e. Cine achit? aceast? not? de plat? infinit mai înc?rcat? decât tot ce au suferit evreii din partea românilor de-a lungul întregii lor convie?uiri cu românii? E greu s? dovede?ti c? nu ai f?cut o crim?. Nu-?i po?i dovedi nevinov??ia decât într-un singur fel: spulberând dovezile ?i probele pe care le prezint? acuza?ia de crim?. Or, cei ce i-au acuzat pe legionari de uciderea celor 120 de evrei nu au adus la poli?ie, la Parchet sau în instan?? nicio prob? în sprijinul acestor acuza?ii! ?i asta în primul rând pentru c?evreii nu au reclamat nici la poli?ie, nici la Parchet producerea binecunoscutelor asasinate. Astfel c? nimeni în 1941, deci niciun legionar, nu a ajuns s? fie anchetat, acuzat, judecat sau condamnat pentru vreunul dintre cei 120 de evrei uci?i la „rebeliune"! Acuza?iile împotriva legionarilor, cum c? au ucis 120 de oameni, s-au produs numai în pres? ?i felurite publica?ii, c?r?i etc., la radio ?i la TV, în mass media a?adar. În felul acesta tot ce ar fi avut de spus în ap?rarea lor legionarii dac? ar fi fost ancheta?i la poli?ie sau de justi?ie a r?mas s-o spun? legionarii prin pres?, iar presa nu a avut nicio obliga?ie s? publice replica legionar?.

Eu de aceast? replic?, niciodat? publicat?, am auzit prima oar? prin anii '70, la cafeneaua de la Athenee Pallace, iar cei mai mul?i români nu au avut niciodat? ocazia s? afle cu ce argumente legionarii se pot ap?ra de acuza?ia de pogrom, pogrom antisemit, cu 120 de victime, ba?ca pagubele materiale! Dar despre legionari, cum c? au ucis 120 de evrei în ianuarie 1941, afl?m din cea mai fraged? pruncie ?i ni se repet? aceast? basn? ca un adev?r aflat deasupra oric?rei discu?ii. Stratagema, trebuie s? recunoa?tem, a fost subtil? ?i eficient?, c?ci, dac? se f?cea reclama?ie la poli?ie sau la Parchet, aranjamentul dintre Siguran?? ?i Comunitatea Evreiasc? risca s? fie descoperit. Interven?ia poli?iei sau a procurorilor ar fi însemnat cercetarea caz cu caz a fiec?rui asasinat, a fiec?rui cadavru, identificarea martorilor posibili, a primilor suspec?i etc. Însemna interven?ia avoca?ilor pe care i-ar fi angajat legionarii, accesul acestor avoca?i la probatoriul incriminator etc. O asemenea procedur? nu ar fi deranjat decât pe asasini dac? crimele ar fi fost „normale", „regulamentare". Dac? îns?, a?a cum presupunem, ba chiar sus?inem ?i dovedim, mor?ii aceia din ianuarie 1941 nu au fost mor?i adev?ra?i, mor?i autentici, nu au fost evrei împu?ca?i în timpul „rebeliunii", ci cadavre din timp stocate la morga pentru a fi folosite într-o vast? diversiune, atunci ini?iatorii diversiunii nu aveau s? se team? decât de un singur lucru: ancheta poli?iei, a procuraturii, interven?ia justi?iei. A?a se ?i explic? graba cu care au fost înhumate cadavrele cu pricina. În plus, s-a ?tiut bine c? dup? „rebeliune" legionarii vor fi alunga?i de la guvernare, cei mai mul?i vor fi aresta?i sau sili?i s? fug? în Germania. H?itui?i, dispersa?i, timora?i ?i diaboliza?i de toat? presa, legionarii nu au avut nici energia ?i nici mijloacele prin care s? r?spund? atunci, pe loc, noianului de calomnii, dintre care uciderea celor 120 de evrei constituia acuza?ia cea mai spectaculoas?, cu ponderea emo?ional? cea mai mare. Deoarece nimeni nu i-a chemat pe legionari în fa?a justi?iei s? r?spund? pentru oribilele lor crime, acestora nu le mai r?mânea decât s? r?spund? prin pres?... Or presa... Adic? nu le mai r?mânea nicio ?ans? la stabilirea adev?rului.

În felul acesta opinia public? a fost mereu ?i neîncetat asaltat? de o singur? variant? despre cele petrecute în ianuarie 1941: teza vinov??iei criminale a legionarilor, tez? sus?inut? atât de autorit??i, cât ?i de victime: comunitatea evreiasc?! Replica legionar? nu s-a auzit niciodat?! Iar nici de rostit legionarii nu au rostit-o prea des. Atâta cât? a fost a circulat numai oral ?i cu mare fereal?, c?ci a le lua ap?rarea legionarilor a devenit foarte rapid un delict penal sau moral dintre cele mai aspru pedepsite. Astfel c? bietul român a ajuns s? cread? c? toat? urzeala acelor zile tic?loase reprezint? adev?rul, tristul adev?r c? printre români s-au putut na?te ?i criminali atât de nenoroci?i ca legionarii. Cel mai mult i-a paralizat îns? pe legionari buna credin??, con?tiin?a nevinov??iei, încrederea în Judecata cea înalt? a Dumnezeirii, în dreptatea care, mai devreme sau mai târziu, li se va face. A sosit acel ceas? Se apropie? Nu cumva este prea târziu?...
- Va urma -

footer