Revista Art-emis
„Curcubeul” contra Familiei PDF Imprimare Email
Cezar Adonis Mihalache   
Vineri, 01 Ianuarie 2016 00:40

remus-cernea-lgbtFundamentarea constituțională a noțiunii de familie!

Evident, „curcubiștii" lui Remus Cernea vor sări ca arși! Vor țipa cu vocile lor de „persoane non-umane" (!), se vor da cu fundul de asfaltul protestelor, vor striga că sunt discriminați! Pentru că, dacă inițiativa Î.P.S.S. Ioan Selejan, mitropolitul Banatului, va avea sorți de izbândă, „celula" lor de reprezentare, amiba contra-naturii, aceea structură de constituire a cetăților dorsale sub drapelul Rogvaiv, se va izbi de o definiție fundamentală. Și este cât se poate de firesc apelul lui Ioan Selejan! Ei, cu structurile lor celular-curcubiste, viețuind în mâzga drepturilor de multiculturalitate dorsală, noi, cu structura noastră fundamentală, Familia, protejată prin legea fundamentală! Iar inițiativa Preasfinției Sale, aceea de a se trece în Constituția României, definirea Familiei ca structură formată, bazal, dintr-o Femeie și un Bărbat, chiar dacă pare uşor hilară, fiind a priori logică, de bun simț și de simțire a normalității, este fundamental necesară. Pentru că trăim vremuri în care, dacă noi nu ne protejăm prin legea fundamentală noțiuni altminteri logice și de bun simț, atunci vom asista cum anormalul prezentului va deveni normalul societății viitoare. Î.P.S.S. Ioan Selejan nu-i plătește polițe lui Remus Cernea pentru mizeriile pe care acesta le-a azvârlit peste chipul Bisericii Ortodoxe, de acolo din cazanul urii sale transformate într-o pecingine a apucăturilor sale „curcubiste". Este însă o inițiativă prin care încearcă să ne pună la adăpost celula de bază a „Cetății" noastre. De azi, dar mai ales din viitor. Pentru că Familia este aceea în care se clădesc viitori oameni mari și pentru care ne risipim toate muncile noastre. De la și pentru Familie, ca o asociere firească dintre un un Bărbat și o Femeie, pentru ca ei, lăstarii viitorului nostru, să nu fie nevoiți să-și trăiască vremea întrebărilor în cadrul unor non-familii.

„Diversitatea" aributelor și convingerilor sexuale ale „curcubiștilor" trebuie să rămână strict în cadrul unor reglementări de recunoaștre și protejare a anumitor drepturi acordate minorităților sexuale. Dar să nu depășească acest cadru pentru a veni să răstoarne ordinea normalului: Familia. Altminteri, după recunoașterea parteneriatele civile dintre persoanele de același sex, va urma acordarea de către un judecător apărat de imovabilitate și a dreptului dat părinților de același sex de a înfia copii, de a crește vlăstarele viitorului țării noastre în structuri celulare deformate și deformante. Este momentul în care decizia de a recunoște anumite „libertăți" deviante nu mai poate fi lăsată la atitudinea unui simplu judecător. Pentru că, întotdeauna, se vă găsi un jude care, din spatele gândirii sale pretins libertine, va putea aproba, constituind spețe de aplicare pentru un viitor deja umbrit de feluritele libertăți ale minorităților, parteneritul între persoane de același sex și, cel mai grav, acordarea dreptului de a înfia copii de către astfel de „cupluri". Deja avem întrebările noastre de peste un sfert de secol: oare câți dintre copii preluați în adopții internaționale au ajuns „mărfuri" în cupluri de gay? Și nu, nu trebuie să ne intereseze „măreața" experiență a anormalului din țările pretins civilizate! Să rămânem noi obtuzi și atasați tradiției, dar să ne promovom normalitatea! Și, mai ales, să o protejăm prin includerea acestei scurte propoziții în legea fundamentală. „Familia este formată dintr-un bărbat și dintr-o femeie". În fapt, revizuirea art 48 (1), care prin precizarea „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți [...]", are astăzi, prin termenul „soți", un conținut vag și deschis interpretărilor, și înlocuirea cu o definiție, nu ad-litteram după Sfânta Scriptură (să nu înece „delfinii" cerniști!), dar mult mai precisă: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie [...]". Mai ales că avem experiența libertăților promovate pentru fel și fel de „minorități". Acolo unde, de la cumsecădenia noastră, apoi toleranță exagerată, am ajuns să trăim cu câlcâiul acestor minoritari pe gât. Or, dacă în Grecia, atât de conservatoare, astfel de aberaț și deviații spre anormal au putut trece, oare cât de simplu va fi la noi unde nimeni nu stă de pază?! Politicienii și-au băgat capul între urechi, să nu pară „political incorecct", iar autoritățile tac, lăsând lucrurile să curgă, eventual în așteptarea unei decizii venite dinspre un judecător deviant în inamovabilitatea sa... (adept al stindardului multicolor - s.r.).

footer