Revista Art-emis
O carte recviem PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Joi, 24 Decembrie 2015 20:52

George Potra - Titulescu 50Dintre toate cărţile istoricului, editorului, gazetarului şi prietenului George G. Potra, de care ne despărţim acum, cea care îmi stăruie obsesiv şi zguduitor în memorie este „Titulescu după 50 de ani din nou acasă", apărută în 2013. Este o carte despre destinul celui ce arde o viaţă întreagă pentru a răspândi celoralti pace şi lumina şi care, către sfârşit, are parte de ingratitudine, ura, uitare. „Nicolae Titulescu a murit de două ori", începe, funebru, cartea şi parcă auzi zgomotul înăbuşit al bulgarilor de pământ ce se prăvălesc peste cel căzut. Prima oară s-a sfârşit în 1936, „atunci când nedrept duşmanii din ţară şi străinătate l-au scos pentru totdeauna din viaţă politică activă" şi a două oară în 1941, „atunci când prematur a cedat suferinţei fizice şi morale, abandonandu-se în braţele lui Thanatos". Iar în aceşti cinci ani de calvar pe drumul Golgotei, după ce, spunea el, „m-au alungat că pe un netrebnic", a fost prigonit, izolat, şicanat, ameninţat. Dar - scrie George G. Potra - a rămas „lucid şi responsabil, demn şi angajat, cu aceeaşi remarcabilă forţă de pătrundere a sensului şi conţinutului proceselor şi fenomenelor internaţionale şi cu aceeaşi scânteietoare capacitate de a formulă judecaţi de mare valoare ideatică". Iată, bunăoară, cum defineşte lumea acelui moment internaţional şi european: „Trăim într-o epoca tulbure fără precedent în istorie. Se spune că voim să evităm războiul şi totuşi el este foarte aproape, dar ochii noştri refuză să-l vadă. [...] Se spune că voim să trăim sub domnia legii internaţionale şi totuşi lumea asista impasibilă la violarea ei repetată şi la zeificarea celor ce o realizează, fericită dacă aceştia din urmă consimt să accepte o convorbire, faptele împlinite nefiind niciodată repuse în cauza. Lumea resimte azi o nevoie care primează asupra tuturor celorlalte: Ordinea în gândire. Dacă această ordine nu este repede restabilită, tot ce se va face este inutil şi omul va cădea mai jos decât pe vremea triburilor primitive [...]".

Cartea are, cum se vede, rezonanţe premonitorii. Există o tulburătoare similitudine şi între două epoci, şi între traiectoriile finale ale existenţei ilustrului diplomat şi al strălucitului sau exeget. Astăzi, după mai mult de jumătate de veac de atunci şi un război mondial care a pustiit lumea, Titulescu s-a reîntors între români. S-au reîntors şi rămăşiţele sale pământeşti, care odihnesc acum, şi prin strădaniile Fundaţiei Europene Titulescu - şi în mod deosebit ale preşedintelui ei, la acea dată înalt demnitar al statului, Adrian Năstase; avem, pentru toţi, şi opera vastă, multiformă, reunită cu strădanie din multe ţări şi continente, pe care ne-o restituie, la capătul unor decenii de muncă neobosită cel ce a fost, ani de-a rândul, directorul executiv al Fundaţiei, George G. Potra. Căci posteritatea lui Titulescu n-ar fi fost atât de privilegiată în conştiinţa generală fără contribuţia hotărâtoare a lui George G. Potra, care va rămâne cel mai autoritar nume în materie. Prin ceea ce a făcut pentru Titulescu, de fapt pentru istoria românilor, George G. Potra rămâne de neuitat. „Nemurirea sau speranţa de a trăi în memoria oamenilor e singurul lucru care ne consolează de scurtimea vieţii", ne învaţă Diderot în motto-îl cărţii aici amintită. Să luăm aceste cuvinte că pe o povaţă consolatoare cuprinsă în această carte-recviem, acum, la despărţirea pământeană de înţeleptul istoric şi bunul prieten George G. Potra.

footer