Vă aduceţi aminte de Canalul Bâstroe? Cazul Bâstroe a rămas „ca-n tren". Asta-i Ucraina pentru care conducerea statului român se dă de ceasul morţii să-i susţină cauza. Aceştia sunt guvernanţii României şi actualul preşedinte. Proaspăt „ales" a plecat în goană la întâlnirea cu Poroşenko, dar n-a găsit cu cale să-i întâlnească şi pe românii din teritoriile româneşti aflate sub stăpânirea ucraineană. In conjunctura actuală. Occidentul umblă după interesele sale în Ucraina şi puţin îi va păsa de interesele românilor. Acesta-i Occidentul! „Les affaires sout les affaires!". Intre timp, conducerea de la Chişinău umblă după potcoave de cai morţi. (Redacţia ART-EMIS).
Pe segmentul ucrainean al râului Nistru urmează să fie construite șase centrale hidroelectrice. Întreprinderea „Ukrghidroenergo" anunță deschis despre aceste planuri. Totodată, Guvernul Ucrainei este obligat să discute despre intențiile sale cu Guvernul Republicii Moldova pentru a primi acordul autorităților de la Chișinău, însă nu o face. În cazul în care un asemenea proiect va fi realizat, Republica Moldova riscă să se transforme într-un pustiu, iar populația să rămână fără principala sursă de apă potabilă, care acoperă 70% din necesități. Pericolul unei catastrofe ecologice de proporții în Moldova a constituit subiectul unei conferințe de presă speciale, desfășurate pe 9 decembrie a.c. Despre proporțiile acestei catastrofe se poate vorbi ținînd cont de faptul că bazinul râului Nistru acoperă două treimi din teritoriul țării, iar pentru Ucraina acest rîu ocupă locul doi după importanță. Per ansamblu, în bazinul rîului Nistru locuiesc circa 8 milioane de oameni. Lungimea totală a râului Nistru este de 1362 km, adică este unul dintre cele mai lungi râuri din Europa. Directorul Asociației Internaționale Ecologice a Păstrătorilor Râului „Eco-Tiras", doctorul în științe biologice Ilia Trombițchi a menționat că este greșită părerea răspândită despre faptul că în condițiile în care industria funcționează la turații mai joase decât anterior, calitatea apei în râuri trebuie să devină mai bună. Acest lucru, din păcate, nu s-a produs. Mai mult, în anii de independență a Moldovei și Ucrainei, continuă degradarea Nistrului, pentru care apar pericole noi. Astfel, construcția a șase centrale hidroelectrice noi înseamnă că rîul va fi suprasolicitat și vor fi create bazine de acumulare.
„Deja acum, din cauza nodului hidraulic de la Novodnestrovsk, asistăm la schimbări vădit negative pentru Nistru, pe segmentul dintre Novodnestrovsk și bazinul de acumulare de la Dubăsari. Aceasta se explică prin faptul că apa care se acumulează este mai limpede (provoacă dezvoltarea vegetației) decât ar trebui să fie și mai rece (+6 С° în loc de +20 С° pe timp de vară, deoarece în straturile inferioare apa nu se încălzește). Se schimbă și hidrologia râului - regimul revărsărilor de primăvară, respectiv, scade volumul de apă. Râul pierde de la 1 până la 1,5 km3 de apă pe an (fără calcularea evaporării), iar volumul apei scurse atinge circa 10 km3 pe an. De asemenea, moare și delta Nistrului, care se află sub protecție internațională în baza Convenției cu privire la zonele umede, pentru valoarea pe care o are pentru păsările și peștele care populează această zonă", a menționat expertul. Ilia Trombițchi a subliniat că, dacă vor fi construite încă șase bazine de acumulare, volumul scurgerii de apă va continua să scadă, comparativ cu nivelul natural, cu care pe parcursul a milioane de ani s-au deprins toate organismele care populează Nistrul. Aceasta în mod inevitabil va provoca degradarea diversității biologice. Apropo, zona de pe Nistru, unde se preconizează construcția centralelor hidroelectrice, este populată de multe specii de pește incluse în „Cartea Roșie". Aceste specii de pește nu vor putea migra pe Nistru, deoarece practica arată că așa-numitele căi de acces pentru pești făcute în baraje sunt ineficiente. Cu alte cuvinte, vom rămâne fără aceste specii de pește.
Apare întrebarea: poate oare Moldova să influențeze această situație? „În conformitate cu acordurile internaționale, da! Poate! Ucraina este obligată să se consulte cu Moldova, conform Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (adoptată în anul 1991). Noi atenționăm Guvernul Moldovei: dacă partea ucraineană nu ne va informa despre aceasta, noi trebuie să-i amintim. Există și legislația europeană, pe care Moldova și Ucraina trebuie să o respecte, în contextul semnării acordurilor de asociere cu U.E. Directiva cadru cu privire la ape adoptată de UE în anul 2000 obligă țările despărțite de bazine acvatice transfrontaliere să încheie acorduri în vederea elaborării comune a planurilor și gestionării apelor respective", a subliniat Trombițchi. Din anul 1995 „Eco-Tiras" a făcut lobby în favoarea semnării documentului respectiv între Moldova și Ucraina în privința râului Nistru. În anul 1999, Ministerul Mediului a transmis proiectul acestui document Ucrainei, ulterior documentul a fost transmis de Ministerul de Externe de la Chișinău, însă Ucraina a răspuns că nu este interesată în semnarea unui asemenea acord. De menționat că la acest capitol noi am fost depășiți și de statele africane, care demult au semnat documente de acest fel. OSCE și Comisia economică a U.E. au exercitat presiuni asupra Kievului și în anul 2012 a fost semnat Tratatul interguvernamental moldo-ucrainean cu privire la gestionarea durabilă a bazinului râului Nistru (ceremonia a avut loc la Roma, în Parlamentul Italiei). Potrivit oficialilor europeni, calitatea acestui document o depășește pe cea a acordurilor similare din Europa. Moldova a ratificat documentul în ianuarie 2013, în timp ce Rada Supremă a Ucrainei așa și nu l-a ratificat încă. Mai mult, documentul nici nu a fost propus spre examinare în legislativul ucrainean. Conform acestui tratat, urma să fie instituită o comisie pentru Nistru pentru discutarea tuturor problemelor legate de râu. În cadrul reuniunii Convenției de la Helsinki privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere, din noiembrie curent, s-a anunțat că banii pentru funcționarea acestei comisii deja au fost alocați. Europenii așteaptă doar ca tratatul moldo-ucrainean să intre în vigoare.
Profesorul, doctorul habilitat în științe biologice, șefa Laboratorului de Hidrobiologie și Ecotoxicologie a Institutului de Zoologie din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, Elena Zubcova, care mai bine de 40 de ani se ocupă de problemele Nistrului, a constatat că astăzi rîul deja moare. Ultimii doi ani partea ucraineană evită să discute aceste probleme, făcând referire la situația complicată din țară. Însă aceasta nu a împiedicat autoritățile ucrainene să lanseze a treia fază a Centralei Hidroelectrice de la Novodnestrovsk. Volumul scurgerii la nivelul localității Naslavcea (teritoriul Moldovei) trebuie să fie 220-260 de metri cubi pe secundă, însă în ultimul timp acesta se află la nivelul de 120-130 de metri cubi pe secundă, adică se înregistrează un deficit de apă în râu. „Procesele de autopurificare a Nistrului în ultimii trei ani s-au diminuat cu 80%. Râul degradează din cauză că scurgerea apei trece din râu în lac. Mai sus de Camenca practic nu există curenți de apă și acolo dimineața nu se bălăcește peștele. Apa de canalizare din Soroca care nu este supusă epurării se scurge în Nistru și se acumulează în bazinul de acumulare din Dubăsari. În cazul în care nu va fi reluată acumularea apei din părțile superioare ale râului, acesta se va transforma într-o băltoacă. Or, cândva și râul Bâc era navigabil. Ucraina intenționează să construiască nu doar șase centrale hidroelectrice, dar și peste 200 de stații hidraulice de acumulare pe afluenții Prutului și Nistrului. Atunci când se construiesc baraje pe râurile mici, apa nu trece mai departe în albie, ci în țeavă - pentru aprovizionarea cu apă sau irigare, iar mai jos apă nu este. Am văzut cu ochii mei cum se procedează în Ucraina - în albie rămân pietre goale. Însă râul mare este alimentat de râurile mici, deoarece primii doi kilometri ai Nistrului reprezintă un râuleț"[1], a menționat experta.
În opinia Elenei Zubcova, deja acum, de la turbinele Centralei hidroelectrice din Novodnestrovsk, în aval ajunge apă tehnologică. La Naslavcea această apă, după unii indici, este chiar mai murdară decât lângă Soroca, unde se scurge apa de canalizare. „Cum e posibil așa ceva, știind că din acest râu se alimentează o ţară întreagă? În toate directivele europene, de prioritate se bucură aprovizionarea cu apă potabilă. Însă reprezentantul ucrainean din comisia mixtă moldo-ucraineană cândva a spus că noi trebuie să fim mulțumiți că în genere primim apă. Nu cred că Ucraina va ratifica vreodată acest tratat. Noi trebuie să fim mai insistenți, pentru că nu avem o altă sursă de apă potabilă", a subliniat Elena Zubcova.
------------------------------------------
[1] http://www.noi.md/md/print/news_id/74590