Revista Art-emis
A legalizat Curtea Supremă de Justiţie a S.U.A. corupţia în propria-i ţară? PDF Imprimare Email
Dr. Kiki Skagen Munshi, S.U.A.   
Vineri, 04 Decembrie 2015 17:13

Kiki Skagen Munshi, art-emisO doamnă, plăcută la înfăţişare, venea din districtul şcolar Las Vegas pentru a participa la o conferinţă la Washington DC. Nu după mult timp, am început să discutăm pe durata călătoriei cu autobuzul de la aeroport spre oraş. Tema conferinţei din Washington DC era încercarea de a determina elevii din familiile nevoiaşe şi mai puţin educate să ia în consideraţie posibilitatea unei educaţii la nivel superior (universitar). Între timp, însă, am abordat un alt subiect: eram curioasă să aflu părerea ei despre decizia preşedintelui Obama de a reduce numărul extrem de mare de teste şcolare. În timpul preşedinţiei lui Bush jr. s-au introdus o serie de teste în şcoli şi, dacă în urma acestor teste rezultatele elevilor erau nesatisfăcătoare, urma o reducere a alocării de subvenţii pentru învăţământ. Cu timpul, numărul acestor teste s-a ridicat la 17 teste naţionale începând de la nivelul de grădiniţă până la cel de liceu. Acest lucru a făcut ca profesorii să-şi petreacă mare parte din timpul de predare doar pentru a explica şi a da elevilor aceste teste.

- Te rog, întreabă pe orice profesor din districtul meu, şi el îţi va spune negreşit că e de acord cu decizia preşedintelui Obama. Ca atare, pierdem o groază din timpul dedicat educaţiei, doar explicând aceste teste, învăţându-i pe elevi cum să le facă, pentru a le trece, şi apoi alt timp pierdut pentru a le corecta. Există multe alte procedee pentru a testa nivelul cunoştinţelor elevilor. Preşedintele nu va avea, cred, succes să reducă, cât de cât, acest număr, a spus ea.
- De ce? - întreb eu. Dacă profesorii sunt de acord, ar trebui să fie posibil.
- Banii! Aceste teste sunt o sursă semnificativă de bani pentru companiile private care le produc şi apoi le pun în vânzare.

Ziua următoare, prietenul meu Steve, consilier pentru probleme de educaţie şi puternic ancorat în politică, îmi confirmă că testele vor rămâne. Sunt mult prea mulţi bani la mijloc pentru a reduce substanţial numărul lor. Ceva nu e în regulă cu toate astea - îmi zic eu! Un lucru care stă în calea unei mai bune educaţii pentru copiii americani nu poate fi schimbat pentru că o pătură de oameni, deja bogaţi, trebuie să câştige, în continuare, sume exagerate de bani? Bun venit în lumea reală! Şi să nu uit: refuzul de a schimba această stare de lucruri va fi desigur ignorat, sau neglijat prin una, alta, sau pur şi simplu uitat, sau propunerea nu va trece pentru că... şi probabil că toată această situaţie va fi justificată în diverse talk-show-uri plătite de... dar, de fapt motivul principal constă în contribuţiile electorale, în relaţiile de prietenie, plus toată parafernalia de care politicienii fac uz pentru a determina guvernul să ia hotărâri în favoarea celor deja bogaţi, care vor deveni şi mai bogaţi în detrimentul populaţiei, dar mai ales al copiilor noştri. Banii ar putea distruge democraţia americană şi foarte mulţi dintre noi consideră că vina principală o poartă Curtea Supremă de Justiţie a S.U.A. În cazul judiciar „Cetăţenii uniţi împotriva Comisiei pentru alegerile federale", din 2010, Curtea Supremă a decis că Primul Amendament al Constituţiei (dreptul la exprimare liberă) împiedică guvernul să restricţioneze cheltuielile politice independente efectuate de o corporaţie non-profit. În esenţă, aceasta înseamnă că toate cheltuielile făcute pentru campaniile electorale pot fi nelimitate. Şi, într-adevăr, sunt nelimitate - peste 7 miliarde de dolari în alegerile din 2014. Şi cine sunt donatorii? Un număr surprinzător de mare de indivizi dau mai mult de 1 milion de dolari fiecare, dar majoritatea banilor provin din industrii şi organizaţii. De regulă, vinovaţii sunt: bursa (Wall Street), petrolul, gazele naturale, industria farmaceutică, fiecare cu agenda proprie. Dar există şi cei la care te aştepţi mai puţin. Organizaţiile pentru cetăţenii vârstnici (cea mai importantă fiind A.A.R.P.), care fac donaţii semnificative, la fel de importante sunt asigurările sociale şi cele de sănătate (Medicare).

O campanie electorală în SUA presupune cheltuieli uriaşe. Unii candidaţi - de pildă Barack Obama în alegerile din 2008 şi Bernie Sanders în cele din 2016 - au primit contribuţii minore de la cetăţeni independenţi, dar aceştia sunt excepţii. Majoritatea politicienilor primesc donaţii din surse care, fără îndoială, vor să influenţeze legislaţia, odată ce candidaţii preferaţi sunt aleşi. Şi - surpriză - aceştia au o influenţă enormă. Acesta este motivul pentru care medicamentele sunt atât de scumpe, pentru care Congresul nu aprobă legislaţia pentru conducta de petrol Keystone sau pentru care numărul mare de teste în şcoli va rămâne neschimbat. Este, oare, corupţia din America legalizată de către Curtea Supremă de Justiţie? Trageţi singuri concluzia.

Corespondenţă din California, SUA.

footer