„Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători, iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori; feciorii dragi și nalți ca brazii, acum sunt vite de povară și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară".

„Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către străini/ iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini/ acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați/ și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați!// Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători/ iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori;/ feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară/ și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară;//

Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave/ iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave;/ iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare/ privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare...//

Iar voi?... tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți/ și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți/ și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur/ dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n c**...// Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă/ mai bine adunați arginți şi Țara poate să și ardă.../ iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate/ şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate...// Azi, noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat/ că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat.../ și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi/ mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume... goi!...// Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem străini/ iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini.../ Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat/ voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat?...// Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații/ și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații.../ Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât/ Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât:// Dați-ne „napoi argintul, aurul și ce-ți furat/ și ne-om face noi „palatul" pe un vârf de deal curat/ dați-ne „napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat/ și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea „palat"/ dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva/ și plecați în lumea largă ... că noi nu v-om căuta..."

Sandu Cătinean, Bonţida, judeţul Cluj

„Ţăran român, Măria Ta,/ îndreaptă căi ce se strâmbară,/ prin tine Ţara va dura,/ că tu ai palma cât o ţară".
(Adrian Păunescu)
„Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!"
(Radu Gyr)

Grafica - Ion Măldărescu