Revista Art-emis
Anticonstituţionala Lege 217/2015 PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Miercuri, 11 Noiembrie 2015 19:10

Legea 217/2015, Templu, Minaret, Coran, Talmud... art-emisFără dezbateri publice, fără dezbateri parlamentare, fără să-şi amintească o clipă de Constituţia României pe care a jurat credinţă poporului român, Klaus Johannis, ca cel mai umil funcţionăraş de Bruxelles, a promulgat o lege profund antidemocratică, anticonstituţională ce limitează libertăţile cetăţenilor români la fel sau chiar mai abuziv decât sub dictatura comunistă. Aplicarea unei astfel de legi va duce la perturbări şi consecinţe negative în societatea românească pentru că încalcă flagrant drepturile esenţiale a fiecărui cetăţean prevăzute în Constituţie şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - ONU 1948, în efect şi în prezent. Fosta Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului 31/2002, la rândul ei profund anti cetăţenească, motivată să prevină şi combată infracţiunile de genocid contra umanităţi, acum lărgită şi îndesată cu pedepse, a devenit Legea 217/2015. Întâi, e o mare ruşine o asemenea lege în lumea secolului al XXI-lea! Al doilea, nu era nici o urgenţă pentru că nu erau semne de vreun genocid în România atunci, cum nu sunt nici acum! Al treilea „genocid contra umanităţii" e un pleonasm ce demonstrează gradul de cultură al guvernului de atunci şi a lui Klaus Johannis de acum. DEx: Genocid - crimă comisă cu intenţia de a distruge un grup uman, naţional, etnic. Unde e crima comisă, cine a fost grupul cu asemenea intenţii înfăptuite, Herr Klaus? Ah, preventiv? Păi, dacă începeţi să promulgaţi legi de prevenire, azi mâine ne treceţi la alimentaţia raţională, pe cartele precum Ceauşescu, să preveniţi indigestiile şi obezitatea, diabetul şi guta. Legea 217/2015 o ţine înainte cu „genocidul contra umanităţii", o situaţie extrem de gravă, pentru că e în joc umanitatea (după DEx înseamnă totalitatea oamenilor, omenirea) nu aşa un grupuleţ de câteva milioane ci toate cele şapte miliarde, afară de cei ce îl produc! Cine sunt cei din România care plănuiesc un genocid cât sfârşitul omenirii? Legea îi precizează, sunt formaţiunile şi organizaţiile fasciste, legionare, rasiste, xenofobe. Sfârşitul omenirii cu ăştia! Mai ales cu legionarii, care-s numai umbre. Legea 217/2015 e înarmată şi împotriva umbrelor: o organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist, xenofob este orice grup format din trei sau mai multe persoane. Nu ştiu care-i situaţia cu alte grupuri, dar nu ştiu să mai fie trei legionari codrenişti valizi în viaţă porniţi pe un genocid. Ultimului legionar din veghea gardă a murit în urma cu doi ani, trăgând cortina „Gărzii" după el. Acea mişcare national-creştină românească este nerevenibilă, istoria nu se poate clona!

Promulgata lui Herr Klaus, trece de grupul de trei la o persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni de genocid umanităţii. Nu scapă nimeni, vii sau morţi! Ridiculă promulgare, dacă ne întrebăm şi răspundem, cu cartea de istorie în mână, despre „genocidele" din România?! Istoria reţine bine: comuniştii au pedepsit crunt pe mulţi români pentru asemenea incriminări, nu au aşteptat după Legea 217/2015, care, acum, vrea să-i mai pedepsească încă odată, dezgropându-i şi spânzurându-i precum au făcut englezii cu Cromwell. Îi dezgroapă Alexandru Florian, preşedintele de la I.N.S.H.R.-„Elie Wiesel", omul cu ideea acestei legi, Crin Antonescu care a preluat ştafeta de la el şi a dus-o în parlament, cu surle şi tobe, şi Klaus Johannis. Apoi, vor spânzură oasele şi le vor incinera, iar cenuşa o vor arunca la canal. Legea actualizează, ce se tot actualizează: fasciştii, legionari, rasiştii şi xenofobii sunt şi antisemiţi şi incită la antisemitism.
Articolul 1: reglementează interzicerea formaţiunilor fasciste, legionare, rasiste pe teritoriul României ca să prevină genocidul contra umanităţii, adică a întregii omeniri.
Articolul 4: se pedepseşte cu închisoare, până la 3 ani, pentru confecţionarea şi răspândirea de simboluri fasciste şi legionare.
Articolul 5: se pedepseşte cu închisoare, până la 3 ani, pentru promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii! Acest articol (ca şi altele - n.r.), contravine Constituţiei României, Articolul 30, care consfinţeşte dreptul de exprimare liberă şi interzicea cenzurii de orice fel, iar ca fapt de cultură generală; adevăratul cult al unei persoane îl hotărăşte, în timp, istoria, nu propaganda de moment (să ne reamintim de Hitler, Stalin şi ceilalţi). Şi încă ceva, în Secolul al XXI-lea, făcând istorie cum trebuie, nu se mai fac proscrieri de personalităţi ca în Imperiul Roman nici Inchiziţie ca în Evul Mediu Catolic, nici nu se mai ard sau distrug cărţi ca vremea lui Hitler şi Stalin sau a dictaturi comuniste postbelice din România, impusă de Moscova, E penibil, la fel ca în comunism, să o luăm din nou cu schimbatul numelor de străzi, cu dărâmatul de busturi şi statui ca să prevenim genocidul împotriva umanităţii! Asemenea decizii nu sunt metode de prevenirea genocidurilor ci acte ilegale împotriva identităţii istorice a unui popor!
Articolul 6: se pedepseşte cu închisoarea, până la 5 ani, dacă în public se neagă sau minimalizează holocaustul. Holocaustul evreilor nu se poate nega, e un adevăr istoric odată pentru totdeauna, iar necunoscătorii ai acestui adevăr, nu trebuie să fie închişi ci puşi să citească şi să conspecteze cel puţin o sută de cărţi din milionul scris despre holocaust. Şi ca să înveţe bine istoria acelor timpurii, să citească despre toate holocausturile din Secolul al XX-lea, nu doar despre cel evreiesc.

Am fost curios ce reacţie a stârni în mass-media această lege ce, sub pretextul „prevenirii unui genocid", de fapt limitează drastic libertăţile de conştiinţă şi exprimare a cetăţenilor. În „Observator Cultural", Liviu Ornea şi-a intitulat comentariul „217 / 2015, o lege inutilă" şi se teme că textul legii îngăduie orice fel de interpretări, de abuzuri. Deci nu este inutilă pentru cei ce au iniţiat-o, clar, din moment ce Liviu Ornea se teme. Continuă cu un mare adevăr: Nu sub ameninţarea pedepsei va scădea numărul „antisemiţilor", dimpotrivă. Legea asta nu face decât să alimenteze „antisemitismul", latent, filo legionarismul. Bine comentat! În „Cotidianul", Radu Ulmeanu scrie „Ruşine, domnule Florian" în care îi reaminteşte lui Alexandru Florian, fiul nomeclaturistului comunist Radu Florian profesor de marxist leninist la Universitatea Bucureşti, multe fapte reale din deceniul V şi VI din România. Frumos din partea autorului, dar trebuia să ştie că fiii nomenclaturiştilor nu au ruşine şi astfel parvin şi acum. În „Adevărul" Alex Ştefănescu semnează articolul „Poate sunt eu nebun" (!) Poate, pentru că şi nebunilor, câteodată, le sar din cap adevăruri: O lege care pedepseşte anumite opinii - opinii, nu fapte - cu închisoarea este în esenţa ei stalinistă şi nu poate fi acceptată de o societate democrată. După această afirmaţie justă, îi spun că titlul e prost ales... sau e un scut preventiv. Asfel îşi permite următoarea constatare: prea puţini intelectuali protestează împotriva legii 217/2015, referindu-se numai la intelectualii săi bucureşteni. Adaug, după cele apărute pe Internet, că în Diaspora Română, majoritatea intelectualilor care l-au votat pe Klaus Joiannis, acum, după promulgarea acestei nelegi, îl critică vehement iar Forumul Româno-American i-a adresat un protest, prevenitor, la care m-am alăturat şi io.

În încheiere, m-a amuzat subtilitatea cu care Augustin Buzura a reacţionat la această lege, narând în „Cultura" lui o anecdotă: „Un ardelean urmăreşte intrigat un neamţ (nu-i dă nume - nota cititorului) care nu contenea să facă flotări. După ce se sătură de aşteptat, ardeleanul îşi ia inima în dinţi şi îl bate pe umăr: domnule, muierea o plecat de mult!". Bravo, Gusti, sper că neamţul să priceapă ceva şi să se oprească din flotări.

P.S. - Aceasta e a doua variantă, pentru că în prima am fost neclar pentru unii, iar cineva m-a tras de ureche, cum îmi permit să-i spun academicianului Augustin Buzura „bravo Gusti". Simplu: am făcut secundariatul în Clinicile Clujului, în discipline diferite, dar în acelaşi timp şi atunci aşa îi spuneam. Îl felicit sincer că ajuns academician, dar io tot Gusti am să-i spun. Servus!
Grafica - Ion Măldărescu

footer