Revista Art-emis
„1989, Adevăr şi Manipulare” (2) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 08 Noiembrie 2015 17:21

General-colonel Iulian Vlad - Prof. univ. dr. AdrianGorun - TgJiu - 2„1989, Adevăr şi Manipulare", aşa s-a numit simpozionul organizat de Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii „Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu şi moderat de preşedintele Senatului Universităţii, prof. univ. dr. Adrian Gorun. Tema, uşor de dedus chiar din titlul manifestării a încercat să ridice puţin din voalul care a acoperit evenimentele sângerosului decembrie 1989. Chiar dacă „cineva, acolo, « Sus »" a rămas consternat, vă prezentăm a doua parte a un succint colaj realizat pe baza comentariilor apărute în presa locală din Tg. Jiu. (Redacţia ART EMIS).

„Nu am fost cooptat în F.S.N. pentru că nu făceam parte din «Cupolă»"[1]

Fostul şef al Securităţii din timpul evenimentelor din decembrie 1989, generalul Iulian Vlad, a făcut, joi, 29 octombrie 2015, primele declaraţii publice, după 26 de ani, în legătură cu împrejurările în care a fost răsturnat regimul comunist. Generalul-colonel Iulian Vlad şi generalul-maior Ştefan Guşe nu au fost cooptaţi în ceea ce s-a numit „Cupolă", adică Consiliul Frontului Salvării Naţionale (C.F.S.N.). Iulian Vlad (84 de ani) a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru evenimentele din decembrie 1989, din care a executat patru ani la Penitenciarul Jilava. Generalul a avut joi, 29 octombrie, prima ieşire publică, după 26 de ani de tăcere, în cadrul Conferinţei cu tema «1989 - Adevăr şi manipulare», organizată de Universitatea „Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu. „Sunt profund emoţionat. Sunt emoţionat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public, în afara depoziţiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava", a spus generalul în rezervă.

„Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, s-au pus de acord în prealabil"

Generalul Iulian Vlad a explicat că nu a fost cooptat în C.F.S.N. pentru că, alături de generalul Guşe, nu făceau parte din noua grupare care a pus mâna pe putere după Revoluţie, grupare care a purtat diferite denumiri, printre care şi «Cupolă»: „Prin natura funcţiei pe care o aveam în decembrie 1989, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor de atunci. Sunt foarte multe date şi foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, aşa cum e omeneşte, fiecare, aflându-ne în anumite puncte şi în anumite poziţii, stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziţii în care ne aflam. Prin natura funcţiei, trebuia să cunosc ansamblul situaţiei şi trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o şi am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Guşe - care, pentru memoria lui, cu toţii îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român - cât şi subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja şi, mai târziu, s-a numit de către unii «Cupolă», iar de alţii «Conspiraţie», sau alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur şi simplu datoria de pe funcţiile pe care le aveam. Generalul Guşe era şef al Marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, şef al Departamentului Securităţii Statului, cealaltă forţă armată a statului pe care o avea ţara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Cei care au fost, mai apoi, beneficiarii puterii nu puteau să ne asocieze şi pe noi, pentru că nu făceam parte din acelaşi grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile şi îndatoririle funcţiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări, care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent. [...] Trebuia să comandăm această forţă de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conştient. [...]. Nu puteam să fim cooptaţi în diferitele organisme care au vrut să statueze forma de putere care a luat fiinţă atunci, pentru că noi nu făceam parte din gruparea cunoscută. Cei care au beneficiat de putere, de la primul şi până la ultimul, au fost, într-o formă sau alta, puşi de acord în prealabil. Şi, apoi, ştiţi proverbul : « cine se aseamănă se adună », aşa că nu a fost prea greu să se adune".

„S-a intenţionat o crimă fără precedent!"

Fostul şef al Securităţii povesteşte că au fost anumite planuri ca Armata să se lupte cu Securitatea, iar vărsarea de sânge ar fi fost cumplită. Iulian Vlad spune că, în masacrul de la Otopeni, cel mai mare rol l-a avut diversiunea: „S-a intenţionat şi ar fi fost o crimă fără precedent, cu urmări nebănuit de mari, cu vărsare de sânge ca niciodată, dacă între Armată şi forţele Securităţii s-ar fi iscat un conflict, dacă trăgeau unii în ceilalţi. Încercări s-au făcut, iar unele au fost chiar reuşite, cum a fost cazul de la Otopeni, în care au murit zeci de copii, de tineri, abia încorporaţi, în luna noiembrie. Au fost, pur şi simplu, măcelăriţi". Iulian Vlad a continuat seria dezvăluirilor despre episodul criminal de la Otopeni, susţinând: „A fost vorba şi de nechibzuinţa unui comandant care răspundea de paza aeroportului, dar cel mai mare rol l-a jucat diversiunea. Imaginaţi-vă ce s-ar fi putut întâmpla dacă această diversiune s-ar fi generalizat. S-au mai încercat şi prin alte locuri şi toate au avut aceleaşi trăsături. Dar, spre cinstea şi onoarea generalului Guşe, un militar şi un patriot desăvârşit, am putut preveni împreună această catastrofă. Am dat ordin ca trupele de Securitate să se retragă din calea manifestanţilor". Iulian Vlad povesteşte că, în centrul Bucureştiului şi al evenimentelor, se aflau aproximativ 2.000 de securişti înarmaţi până în dinţi, care, la un ordin, ar fi deschis focul împotriva manifestanţilor. Fostul şef al Securităţii spune că a dat ordin trupelor să se retragă în unităţi, iar manifestanţii au avut calea deschisă până la Piaţa Palatului: „Instituţia pe care am condus-o i-a prezentat şefului statului informaţii în flux continuu până în momentul în care a luat hotărârea să plece din sediul Comitetului Central. De fapt, nu putea să mai rămână în faţa Comitetului Central, pentru că în faţa sediului e o piaţă imensă, Piaţa Palatului, aşa cum se numea ea atunci, care aceea a devenit, în câteva ore, neîncăpătoare, întrucât, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, mase imense de oameni din zonele industriale ale Capitalei, la care s-au ataşat alţi mulţi cetăţeni, s-au îndreptat către această agoră. Ceauşescu nu mai putea să rămână acolo, în sediul Comitetului Central. În zona care se circumscrie, între bulevardul Magheru, până la Universitate, pe strada Edgar Quinet, Brezoianu, urcând pe strada Ştirbei Vodă spre strada care iese în Bulevadul Magheru, Hotelul Athene Palace. Ei, bine, în această zonă eu aveam efective forţa unei brigăzi, care este o mare unitate, cu tot armamentul de luptă. În afară de aceasta, în aceeaşi zonă se afla Şcoala de Ofiţeri a M.A.I. - actuala Academie « Alexandru Ioan Cuza » cu 700 de elevi foarte bine instruiţi, cu armamentul din dotare asupra lor, însoţiţi de 200 de ofiţeri la ferl de bine echipaţi. Aproape că nu se putea să treci de oamenii aceştia. În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la ora 8.00 şi câteva minute, am chemat la ordin pe comandanţii celor două forţe: şeful Şcolii militare de Ofiţeri, colonelul Gheorghe Răbăgel, şeful Statului Major al Şcolii, colonelul Pavelescu, Şeful Statului Major al trupelor de securitate şi le-am ordonat să se retragă din dispozitiv în ordine desăvârşită la unităţile de origine. Toată masa de oameni în uniformă, înarmaţi, pregătiţi să tragă la ordin, s-a retras, lîsând liberă intrarea în Piaţa Palatului. În această situaţie este evident că Ceauşescu nu mai putea rămâne în Comitetul Central

Elena şi Nicolae Ceauşescu au ţipat către ofiţerii de gardă care-i însoţeau să se tragă împotriva populaţiei

Generalul Iulian Vlad a mai dezvăluit faptul că soţii Ceauşescu au ţipat la ofiţerii de Securitate care se aflau în dispozitiv să se tragă împotriva celor care încercau să intre în sediu. Fuga lui Ceauşescu de la Comitetul Central a fost facilitată de generalul Stănculescu, care, peste capul Direcţiei de Securitate şi Gardă, a chemat un elicopter în care au fost îmbarcaţi soţii Ceauşescu şi alţi doi membri ai C.P.Ex. [...] Din faţa liftului în care s-au urcat pentru a ajunge pe platforma de deasupra Comitetului Central, pentru a se îmbarca în elicopter, din nou,Elena şi Nicolae Ceauşescu au cerut ofiţerilor care se aflau în preajmă să se tragă şi să nu se permită pătrunderea în sediul Comitetului Central".

„Ordon , trageţi!"... ar fi căzut ca spicele de grâu

Generalul Iulian Vlad spune că a dat un nou ordin să nu se tragă împotriva manifestanţilor care au intrat în Comitetul Central. Declară că protestatarii ar fi fost seceraţi la un simplu ordin. „În sediul Comitetului Central, la acea oră erau câteva sute de ofiţeri ai Direcţiei de Securitate, înarmaţi cu cele mai bune arme din dotarea infanteriei, pistolete, pistoale automate, puşti mitralitere ş.a.m.d., dar uşile s-au deschis tot la ordinul pe care l-am dat. Ce trebuia să facem în momentul acela? Să fi pus puşca pe mulţime aceea, atunci ar fi căzut cum cad palele de grâu în faţa secerătoarelor. Nu era posibil. Aşa ceva nu aş fi făcut niciodată şi nu am făcut niciodată. Sunt şi astăzi guri care spun că generalul Vlad a trădat. Eu nu am trădat. Eu am jurat credinţă poporului român şi patriei mele, aşa cu cerea Jurământul Militar. Era cel mai simplu lucru să dau un ordin din două cuvinte, «Ordon, trageţi!», şi ar fi căzut ca spicele de grâu. Ar fi fost bine ? Eu socotesc că nu, şi aceasta a fost, este şi va rămâne convingerea mea pe viaţă"[6].

Ultimele momente din viaţa generalului Vasile Milea

„M-a luat în braţe, a plâns... S-a împuşcat în inimă". (General-colonel Iulian Vlad).

Iulian Vlad a mărturisit că avea o relaţie apropiată cu generalul Vasile Milea, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980-1985) şi ministru al Apărării Naţionale (1985-1989): „Sunt dator, pentru memoria lui Milea, să vă spun adevărul. Poate că unele vor fi lucruri inedite. Am fost apropiat de Milea. Am avut relaţii foarte strânse, chiar de prietenie cu Vasilea Milea. Gradele erau aceleaşi, de general-colonel, eram membri ai Guvernului. Eu eram membru al Comitetului Central, iar el era membru supleant al Comitetul Politic Executiv, dar eram foarte adesea chemaţi la şedinţe comune, la şedinţele Comitetul Politic Executiv. Ca membri ai Guvernului, ne întâlneam, de asemenea. Între noi s-a creat o relaţie strânsă şi deschisă. Eram ceea ce eram fiecare, iar viaţa militară nu e una uşoară. Mă ruga ca, dacă eu ajung primul la şedinţele Comitetului Politic Executiv sau la şedinţele de Guvern, să-i ţin un loc lângă mine, iar el făcea la fel. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie 1989, la cele câteva şedinţe de Comitet Politic Executiv. Dar ultima este cea mai importantă. Înainte de şedinţa Comitetului Politic Executiv, care s-a ţinut în dimineaţa zilei de 22 decembrie, imediat după ora 8.00, eu dădusem ordinul de retragere din zonă a unităţilor mele". Milea a comandat represiunea din noaptea de 21 spre 22 decembrie. Milea a fost numit de Ceauşescu în fruntea unui comandament care să organizeze represiunea împotriva revoltei din Bucureşti. „În după-amiaza zilei de 21 decembrie, după spargerea mitingului, eu eram la minister, iar Milea era la Comitetul Central, era membru al conducerii superioare a partidului şi trebuia să participe la miting. După spargerea mitingului, Milea a fost numit să comande acţiunea de liniştire a lucrurilor în Capitală şi l-a luat ca adjunct al lui, ca să conducă pe teren operaţiile, pe generalul Hortopan. Nici el nu mai este în viaţă. Ce s-a întâmplat în Bucureşti în noaptea zilei de 21 spre 22 decembrie, probabil că ştiţi. Au fost morţi şi răniţi", a declarat fostul şef al Securităţii. Milea, la înapoierea de pe „teren" a plâns pe umărul generalului Vlad Încărcătura psihică la care a fost supus ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a fost imensă, povesteşte Iulian Vlad. Acesta a fost nevoit să îndeplinească ordinele lui Ceauşescu, de a se trage împotriva manifestanţilor. Generalul (r) Iulian Vlad a povestit un episod cutremurător. Generalul Milea l-a luat în braţe şi a început să plângă chiar la intrare în sediul C.C. Cei doi au intrat în clădire, iar ministrul Apărării a continuat să se descarce. L-a rugat să se întâlnească cu soţia şi cu fiica lui şi să le transmită că nu a fost un criminal şi că a fost nevoit să îndeplinească ordinele primite de la Comandantul Suprem. „Spre miezul nopţii, mă aflam în faţa uneia dintre intrările în sediul Comitetului Central. Acolo era cartierul general. Ceauşescu nu a mai plecat din sediu şi noi nu am mai avut voie să părăsim zona. Eram împreună cu mai mulţi generali şi ofiţeri superiori din subordine, dar şi de la Armată. Ce puteam să discutăm decât despre ceea ce se întâmplă în ţară. După miezul nopţii, dinspre strada Academiei, s-a arătat Milea, înconjurat de nişte generali şi ofiţeri. Când m-a văzut, a venit direct la mine, m-a luat în braţe şi a început să plângă. M-a impresionat profund gestul lui şi i-am spus: «Vă rog să intrăm în sediu. Nu e bine să arătaţi această slăbiciune în faţa ofiţerilor din subordine». Am intrat în sediu şi ne-am dus spre cabinetul I, spre biroul lui Ceauşescu. El era acolo şi ne-am aşezat pe câte un fotoliu. Undeva la o distanţă mai mare, se aşezase într-un fotoliu şi moţăia Gogu Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv. Generalul Milea început din nou să plângă şi să-mi spună: «Tovarăşe Vlad, vă rog foate mult să întâlniţi pe soţia mea şi pe fata mea şi să le spuneţi că eu nu am fost un criminal. Nu eu am hotărât reprimarea care a avut loc azi-noapte. Am primit ordin pentru asta». Era un om cu o construcţie psihică şi un fel de a fi mai aparte. În ciuda aparenţelor, era un om sensibil şi blând. Am discutat mai multe lucruri din care unele de importanţă capitală, dar Milea nu mai era omul care fusese până atunci. Era literalmente prăbuşit. L-am rugat să se retragă şi să-şi ia câteva ore de odihnă, pentru că la ora 8.00, în dimineaţa zilei respective, eu primisem telefon de la Silviu Curticeanu, secretarul Comitetului partidului, ca la ora 9 să fiu prezent la aşa numita «săliţă», unde Ceauşescu convoca, de obicei, la discuţii mai restrânse pe unii demnitari, pentru că acolo se va ţine o şedinţă a Comitetului Politic Executiv", a mărturisit Iulian Vlad.

Şedinţa C.P.Ex.

Nicolae Ceauşescu a convocat de urgenţă şedinţa respectivă a Comitetului Politic Executiv, în care principalul vizat a fost generalul Milea. Ceauşescu l-a străpuns cu privirea pe Ministrul Apărării, căruia i-a reproşat că nu i-a executat ordinele şi nu a scos în stradă unităţile militare pentru a reprima revolta din Capitală. Milea a fost beştelit de Ceauşescu în fel şi chip, iar tot timpul l-a ţinut de braţ pe Iulian Vlad. „Eu eram în sediul Comitetului Central, la Direcţia de Securitate şi Gardă. Am ajuns printre cei dintâi acolo, pentru că era foarte aproape. Am ocupat un scaun mai spre centrul mesei şi, în dreapta, am rezervat un loc pentru Milea. A ajuns şi Milea. Avea o figură cadaverică. Nu mai semăna a om. Se înţelege că, în noaptea aceea, Milea nu a închis ochii. L-am întrebat ceva şi mi-a dat un răspuns neinteligibil. După câteva minute apar Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu. Nicolae Ceauşescu s-a oprit în cadrul uşii şi şi-a îndreptat atenţie pe direcţia în care eram noi. Vă murturisesc că eu nu am mai întâlnit în viaţa mea un om cu o privire atât de pătrunzătoarea. Te străpungea, pur şi simplu, atunci când avea să-ţi reproşeze ceva sau să-ţi facă o anumită observaţie. Am considerat că eram primul vizat, mai ales că pusesem în aplicare un şir de lucruri deosebite. Probabil că şi Postelnicu, care era în starea mea, s-a gândit că şi el e luat în vizor, dar, în realitate, privirile erau îndreptate către Milea. Şi a început: «Milea, ţi-am dat ordin să aduci regimentul cutare, să aduci batalionul independent cutare, să aduci nu ştiu care brigadă». [...] «De ce nu le-ai executat?». Milea tremura pur şi simplu. L-a beştelit cum nu este beştelit nici un soldat care sare gardul unităţii, aşa cum a făcut-o Ceauşescu cu un ministru al Apărării Naţionale, general-colonel. «Pleci, imediat. Te duci la trupe. Ia măsuri să vină unităţile cutare». De la Ploieşti urma să vină o mare unitate, de la Piteşti, de asemenea. În tot timpul în care a primit aceste observaţii, Milea m-a ţinut de braţ. În funcţie de duritatea observaţiei, apăsarea era mai uşoară sau mai dură, pentru ca, la urmă, înainte de a pleca, să mă strângă foarte puternic de braţ. Sigur, am interpretat în felurite moduri acest gest. Ce a vrut să-mi transmită? Era o descărcare, un fel de a spune «Iată, ce mi-a mai făcut şi astăzi acest om!», Cred că gestul final a vrut să fie ultimul rămas bun !... ", a spus Iulian Vlad.

Sfârşitul generalului Milea[2]

Fostul şef al Securităţii a povestit apoi ce a urmat: „Generalul Milea a ieşit din sală. La uşa de ieşire din sală îl aştepta aghiotantul, un ofiţer de Securitate, era ofiţerul meu. Toţi membri conducerii partidului erau gardaţi de ofiţeri de Securitate şi înarmaţi cu tot ce trebuia. A plecat în urma lui. La un moment dat, în drumul lui spre biroul în care lucrase cândva ca şef al Statului Major al Gărzilor Patriotice, l-a întâlnit pe un ofiţer tânăr, un căpitan-inginer, nu foarte bun cunoscător al regulamentelor militare,. I-a făcut semn să se apropie şi i-a ordonat să-i dea pistolul. Căpitanul s-a supus. A luat de la centură pistolul şi i l-a dat în mână ministrului. El a intrat în biroul în care lucrase căndva. Acolo l-a întâlnit şi pe Şeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice, căruia i-a cerut să-l lase singur. A avut un telefon sau două, pentru că s-a auzit vorbind, după care s-a auzit un foc de armă. Nu mai era nimeni în acea încăpere în afară de Milea. Era el cu el însuşi şi cu arma pe care o primise de la un subaltern de-al lui. Imaginaţi-vă dacă, prin absurd, maiorul aghiotant, care era ofiţerul meu, i-ar fi dat arma, aş fi putut spune astăzi că nu Securitatea l-a împuşcat? Nu m-ar fi crezut nimeni, pentru că aşa e mentalitatea noastră, a oamenilor, în general, de a crede mai cu seamă lucrurile care ies din normal. Milea s-a împuşcat în inimă, şi nu în cap. Se întâmplă adesea aastfel de gesturi de sinucidere. În dimineaţa zilei respective, Armata a rămas fără ministru".

Dureros de trist, dar adevărat !

Generalul Iulian Vlad crede că generalul Milea a săvârşitmai multe erori, cum ar fi represiunile pe care le-a coordonat la Timişoara şi Bucureşti. Dacă asculta de ordinele lui Ceuşescu, ar fi trebuit să continue crimele, dar era conştient că regimul comunist era la final şi urma să dea socoteală pentru ceea ce făcuse. Astfel, se poate că singura soluţie pentru el a fost de a-şi pune capăt zilelor: „El a fost singurul din cei trei miniştri care a dat ordin să se tragă la Timişoara, ba chiar a dat un ordin scris în sensul acesta, pentru că Milea a fost un militar desăvârşit, la modul propriu, al cuvântului. El a fost un executant model al ordinelor Comandantului Suprem. Milea nu ar fi putut să nu pună în aplicare ordinul lui Ceauşescu. Apoi, ştiţi ce s-a întâmplat la Timişoara şi prin alte părţi din ţară! S-a întâmplat ce s-a întâmplat la Bucureşti. Dar, în aceeaşi noapte, Milea s-au trezit cu prezenţa la Bucureşti a generalului Stănculescu, care fusese chemat de la Timişoara din ordinul lui Ceauşescu, fără ştirea lui Milea. A fost chemat din misiunea în care se afla la Timişoara, fără ca ordinul lui Ceauşescu să treacă pe la Milea, aşa cum prevăd regulamentele. «De ce credea că a venit?» Nu putea să gândească altfel. «Ce se va întâmpla cu mine? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Bucureşti? Voi putea să stau în faţa celor pe care din ordin i-am reprimat la Timişoara? sau «Ce se are în vedere cu mine, dacă a fost chemat generalul Stănculescu să-mi ia locul?». În aceeaşi dimineaţă, Ceauşescu l-a investit pe Stănculescu cu calitatea de ministru al Apărării Naţionale, provizoriu. Care era ieşirea pe care trebuia s-o caute Milea? Ce trebuia să facă? E o formă de a judeca lucrurile şi de a-i da dreptate gestului pe care l-a făcut Milea. Aşa s-au petrecut lucrurile. Dureros de trist, dar adevărat!" Astfel şi-a încheiat cuvântul generalul iulian Vlad.
--------------------------------------
[1]AlinIon,http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/fostul-sef-securiatii-generalul-iulian-vlad-rupe-tacerea-premiera-revolutie-nu-fost-cooptat-fsn-nu-faceam-parte-cupola-1_56325d00f5eaafab2c23d6f7/index.html
[2]http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/secretele-mortii-ministrului-milea-umilit-revolutie-ceausescu-dezvaluite-generalul-vlad-fost-sef-securitatii-m-a-luat-brate-plans-s-a-impusact-inima-1_5633864df5eaafab2c29d341/index.html

footer