Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Kiki Skagen Munshi, S.U.A.   
Duminică, 08 Noiembrie 2015 16:50

Kiki Skagen Munshi, art-emisSocietatea civil? în America este bine mersi, în via??, îi merge bine ?i este condus? îndeosebi de pensionari. Nu vorbesc de organiza?ii na?ionale, cum ar fi Clubul Sierra, sau Crucea Ro?ie, care au ajuns „afaceri mari" (Big Business), ci de grupurile mai mici, locale, cele care fac ni?el mai bun? via?a noastr? cea de toate zilele. America are o atitudine schizofrenic? fa?? de oamenii care ies la pensie. Pe de o parte, în clipa când le spun adio colegilor de la locul de munc?, pur ?i simplu pensionarii înceteaz? s? mai existe. Desigur, se mai întorc pe acolo, mai fac o vizit? - de obicei una singur? - ?i sunt primi?i c?lduros. Conversa?ia este de genul „?i-l mai aminte?ti pe Joe? Ei bine, s-a pr?p?dit...", sau „Ne lipse?ti atât de mult bla, bla". Asta cu „ne lipse?ti etc." e fals?, nimeni nu mai are chef s? aud? p?rerea sau sfatul unui b?trân. ?i, cu toate acestea, afar?, pe b?trân îl a?teapt? o lume nou?. Oamenii se pensioneaz? când sunt, înc?, relativ tineri, s?n?to?i, în puteri ?i, dac? nu mai g?sesc un alt „job", sau nu continu? s? lucreze ceva - a?a cum mul?i trebuie sau doresc s? o fac? -, atunci constat? cu surprindere c? sunt mai ocupa?i ca niciodat? cu activit??i pl?cute, sau importante, sau ambele. Or??elul nostru este micu?, a?a c? fiecare î?i cunoa?te rostul, iar forme de organizare similar? exist? ?i în ora?ul mare. Pe coast?, de exemplu, Consiliul pentru afaceri interna?ionale, de la San Diego, în ?inutul de nord, sponsorizeaz? dezbateri s?pt?mânale pe teme externe, docen?ii îi duc pe oameni la muzee, iar cluburile Rotary te întâmpin? la tot pasul, dar, parc? tot aici sus, la munte, e mai bine...

S? începem cu organiza?ia civil? „Prietenii Bibliotecii". Datorit? eforturilor ei - lobby la guvern, strângeri de fonduri etc. - avem o bibliotec? public? minunat?, cu od?i înalte, grinzi de lemn, u?i de sticl? mat?, folosit? de pensionari, dar ?i de elevi de la ?coala elementar? sau liceu. „Prietenii Bibliotecii" au deschis ?i o libr?rie, într-o înc?pere mic? ?i luminoas?, imediat pe stânga cum intri în cl?direa bibliotecii, o libr?rie unde vând c?r?i donate ?i, astfel, strâng ni?te b?nu?i pentru concertele tematice „Muzic? la munte" ?i pentru diferite conferin?e. Aceast? libr?rie-stand de carte este foarte bun?, c?r?ile sunt de calitate deosebit?, iar pre?urile suficient de mici ca s? po?i cump?ra câteva, f?r? s? faci o „gaur?" în bugetul gospod?riei. Biblioteca are o sal? unde se dau, gratuit, lec?ii de yoga ?i se organizeaz? diferite evenimente. The Julian Arts Guild (JAG), adic? Breasla de Arte Frumoase din Julian, î?i ?ine reuniunile acolo ?i organizeaz? demonstra?ii cu public lunare, de diferite îndeletniciri ?i forme de crea?ie artistic?. Luna asta, de pild?, vom avea ocazia s?-l urm?rim pe un artist-pensionar creând „în direct" un fel de sculpturi din lemn ars - nu conteaz? ce credem noi, Mike zice c? ce face el e o form? de art?. JAG organizeaz?, de asemenea, dou? expozi?ii anuale de art? ?i un tur al studiourilor de art? din ?inut. Majoritatea membrilor JAG, cum am spus, sunt pensionari. Unii-s arti?ti decen?i, vreo doi-trei sunt chiar buni. Pe pere?ii din camera cu copiatoare ?i t?ietoare de hârtie JAG expune lucr?rile „Artistului lunii", recent a fost donat ?i s-a instalat acolo un sistem linear de luminare a exponatelor. JAG folose?te o parte din banii strân?i din taxe ?i evenimente pentru a face abonamente la publica?ii de art? - m?rturisesc c?, personal, sunt interesat? în treaba asta.

În fiecare an, parada de 4 iulie porne?te din parcajul Bibliotecii, cu fanfare, panglici, baloane, cai ?i ma?ini de pompieri ?i, desigur, cu politicieni zâmbitori ?i fluturând mâinile. Cine o organizeaz?? Un comitet de organizare a paradei de 4 iulie, format numai din voluntari care, de asemenea, strâng gologanii necesari. De pild? noi, pensionarii din comitet, ajut?m la strânsul fondurilor vânzând tricouri inscrip?ionate cu 4 iulie etc. Comercian?ii de pe Main Street, strada principal?, sunt încânta?i, întrucât cei veni?i de la ora? ca s? vad? „un 4 iulie tradi?ional, într-un or??el mic american, de mod? veche", trag o rait? ?i prin buticurile lor ?i cump?r? câte ceva. În or??el, Societatea Istoric? din Julian se îngrije?te de ?coala Witch Creek (Pârâul Vr?jitoarei) ?i de Muzeul din Julian, totul este f?cut de voluntari, aproape to?i sunt pensionari. Societatea istoric? cerceteaz? ?i este preocupat?, îndeosebi, de documentele de proprietate funciar?, de asemenea face un fel de „recens?mânt", cât mai exact al cimitirului, ?i alte chestii asem?n?toare. Muzeul mai expune unelte care ar p?rea familiare în oricare muzeu românesc de la ?ar?, precum ?i o colec?ie impresionant? de dantel?rii ?i broderii. Clinica medical? este micu??, dar Funda?ia Medical? din Julian se str?duie?te s? creeze facilit??i noi, moderne ?i, bineîn?eles, mai mari. Au deja terenul, un fel de cl?dire, ?i un plan de renovare. Tot ce lipse?te este un milion de dolari, poate ceva mai mult, nu ne alarm?m ?i sper?m s? facem rost de el. În Julian, un adev?rat „r?zboi" se duce între pompierii voluntari ?i pompierii profesioni?ti, adic? cei ai guvernului. În clipa de fa??, între ei s-a instaurat un fel de armisti?iu, dar e limpede c? profesioni?tii nu-i plac pe voluntari. Din p?cate, atunci când în p?duri izbucnesc incendiile, avem nevoie de sprijinul tuturor, iar voluntarii no?tri cunosc foarte bine toate drumurile ?i potecile. Biroul ?erifului se descurc? mai bine cu voluntarii, ace?tia fluidizeaz? traficul, controleaz? periodic gospod?rii ale c?ror proprietari lipsesc de acas? mai mult? vreme, ?i fac ?i alte treburi asem?n?toare. La rândul lor, bisericile î?i fac partea lor de treab? ?i, o spun din nou, mai ales cu ajutorul pensionarilor. Biserica catolic? din Julian (nu m? întreba?i de ce este denumit? „Sf. Elizabeta a Ungariei", nu ?tiu) doneaz? s?racilor încas?rile de la parcajul ei. Biserica metodist?, aflat? pu?in mai la vale, construie?te o galerie, la u?a principal? de intrare. Fred, arhitectul, are 90 de ani ?i to?i „constructorii" sunt pensionari. O dat? pe lun?, aceast? biseric? împarte alimente pentru s?raci ?i trei zile pe s?pt?mân? voluntarii duc mâncare g?tit? acas? la b?trâni ?i bolnavi. Hrana este furnizat? în mare parte de c?tre guvern, dar distribu?ia la locuin?e este asigurat? 100% de c?tre voluntari.

Cum se acoper? financiar toate astea - ?i înc? nu am vorbit de Funda?ia conserva?ionist? „Volcan Mountain", de „Legiunea American?", de „Clubul Feminin" ?i de altele? P?i se acoper? par?ial prin ceva taxe, în parte prin strângeri de fonduri (vânz?ri de pr?jituri ?i pl?cinte de cas?, licita?ii cu obiecte donate, spectacole etc.) ?i, în bun? parte, de mici subven?ii, de toate felurile, de la guvern. Cheia întregii pove?ti este, îns?, aceea c? toate costurile sunt joase. Nimeni nu are salariu, cu excep?ia ?efului pompierilor voluntari. Cele mai multe organiza?ii nu au sedii, sau birouri, prin urmare nu risipesc banii cu a?a ceva. ?i, în general, cheltuielile de operare ?i între?inere sunt aproape inexistente. Ceea ce organiza?iile au cu adev?rat sunt mâinile dornice de munc? ?i, la fel, inimile oamenilor. Asta înseamn? cu adev?rat Societatea Civil?. Acea Societate Civil? pe care a avut-o ?i România înainte de 1944.
Coresponden?? din California, SUA.

footer