Revista Art-emis
Conducerea Securității a trădat legislația statului român și ordinele primite, contribuind decisiv la lovitura de stat din decembrie 1989 (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 21 Octombrie 2015 23:41

Corvin Lupu - Trădarea-Securităţii 2, art-emisSecuritatea nu trebuia să facă nimic, pentru ca să nu se „amorseze vreo bombă"?! Este teribil ce debirtează domnul general rogojan. Mai departe, reproduce cuvintele gl. Iulian Vlad prin care le atrage atenția subordonaților să nu cumva să acționeze! Păi de aceea au fost plătiți și răsplătiți, domnule general? Pentru această atitudine au avut 45 de ani toate privilegiile în societate? Ca să nu facă nimic, de frică, în cele mai grele momente pentru țară?! Ce Securitate a fost? Acea Securitate care a ales ca, în unele din cele mai grele situații pentru țară, din întreaga ei istorie, să nu-și facă datoria conform legilor, regulamentelor și ordinelor, este bine că a fost desființată. Din acest punct de vedere, nici nu mai merita să existe în acea formă în care domina predispoziția totală de abandonare/trădare a obligațiilor legale și militare. Este foarte păcat de miile, de zecile de mii de ofițeri de securitate din întreaga țară care, timp de aproape jumătate de secol au luptat să apere țara și valorile ei, au contribuit la regimul dictaturii economice de dezvoltare, au blocat jefuitorii de țară și au apărat climatul necesar dezvoltării în toate domeniile de activitate, au adus în țară informații prețioase, au adus tehnologie etc. Aceștia au fost și ei trădați și umiliți de atitudinea comandanților Securității. Tangențial, am scris și despre aceste lucruri, în altă carte. De altfel, dl. gl. Vlad își aduce aminte când a participat la Băneasa la o întâlnire de mulți ani de la absolvirea unei promoții, din perioada în care dânsul comanda Școala de Ofițeri a M.I. În timpul întâlnirii, un ofițer de securitate i-a strigat: „Trădătorule!" Dl. general a plecat...

Domnul Rogojan susţine că eroii unora sunt trădătorii altora, ceea ce am afirmat și eu în această carte. În acest sens, îl citează pe președintele Italiei, Francesco Cossiga, care aflând că forțele de ordine au fost oprite de gl. Iulian Vlad să aplice legea și să restabilească ordinea publică, a spus că trebuie să-i fie ridicată o statuie generalului Iulian Vlad. Este corect, domnule Rogojan, dl. gl. Vlad este eroul străinătății, la a cărei acțiune împotriva României ceaușiste s-a racordat, străinătate care a putut, în urma loviturii de stat, să acapareze România, să o transforme (în două decenii) într-o colonie și să o jefuiască sistematic, ceea ce s-a întâmplat deja și mai este încă în curs. Este evident că statelor străine care ne-au agresat, în decembrie 1989 și ne-au învins, cu ajutorul trădătorilor din Armată, din Securitate și din Partidul Comunist, nu le-a convenit perioada anterioară loviturii de stat, când țara era independentă și ei nu decideau nimic în România, nu aveau acces la resursele țării, decât în baza unor cooperări reciproc avantajoase și obligați să ne respecte, ceea ce nu se mai întâmplă astăzi. Deci, da, dl. gl. Vlad este eroul lui Cossiga și a multor altor șefi de state care ne-au luat și continuă să ne ia băncile, combinatele, societățile de asigurări, pădurile, pământul cel mai fertil, petrolul, gazele, distribuția energiei, apele minerale etc. Oare ce nu ne-au luat? Domnul general Rogojan a scris și acombătut aceste fenomene negative pentru țară, dar nu acceptăcă răul trebuie căutat în zilele lui decembrie 1989, mai ales în taberele trădătorilor. Era de preferat o Românie atacată și cucerită cu tancurile sovietice, ca Cehoslovacia în 1968, decât cucerită prin tădarea militarilor români. Atunci poporul român ar fi înțeles că miza celor care spuneau că ne ajută să promovăm democrația, libertățile, umanismul, Europa unită etc. este acapararea României. Poate, atunci, poporul român nu ar fi fost atât de neatent și nici nu s-ar fi mai lăsat manipulat atât de ușor, așa cum face și grupul de foști comandanți ai fostei Securități pe care îl reprezint. Unul din exemplele de manipulare este și negarea cu vehemență, chiar violent, a unor adevăruri coagulate și deja probate.

La un moment dat, în textul menţionat apare: „Corvin Lupu este, ori naiv, ori intoxicat de releele de manipulare a (sic!) unor servicii care i-au plantat surse de dezinformare, pentru a-i orienta cercetarea şi a-l compromite". Deci, eu sunt ținta compromiterii de către serviciile secrete, nu conducerea Securității și gl. Iulian Vlad! Ulterior, scrie că nu doreşte să spună ce serviciu de informații (aripă de serviciu?) mă manipulează pe mine. Poate că mă și plătește. Poate că sunt ofițer (acoperit?) și nu știe dânsul și eu nu am voie să spun. Poate că am fost în trecut și acum sunt doar un pensionar, ca domnia sa. Poate că sunt doar turnător și nimic altceva. Ca să evite asemenea nedumeriri ale cititorilor, ar fi fost deontologic să spună de ce structură aparțin, cine mă manipulează și cine mi-a comandat să scriu această carte. S.R.I.-ul? S.I.E.? D.G.I.A.? U.M. 0215? U.M. 0865? Cine? Sau poate vreun serviciu străin. Văd că pe dl. prof. univ. dr. Viorel Roman de la Universitatea din Bremen, pe care îl cunosc personal de mulți ani, am fost cu dânsul și la Buenos Aires, l-a deconspirat ca aparținând de B.N.D., ceea ce nu este deontologic. Apropos de lipsa deontologiei pe care mi-o reproșză mie, iar domnia sa, ofițer de informații, deconspiră agenții unor servicii în fața opiniei publice! De ce nu le spune cititorilor, cărui serviciu aparțin, ca să scape de suspense? Nu este decât o intoxicare „securistică" a domnului general Rogojan! Nu mai ține cu asemenea manevre! Ar fi cazl să încerce să se remodeleze, chiar și la această vârstă. Să lase d denigrarea celor care scriu ceea ce nu-i convine și scrie dînsul în continuare, chiar dacă nu este istoric, ceea ce eu sunt, în primul rând (filolog sunt în al doilea rând), astfel ca istoriografia să poată să ia de la fiecare ceea ce este bun, să confrunte toate variantele și argumentele și să consolideze numitorul comun al cercetărilor, adică ceea ce merită cu adevărat reținut. Domnul general rogojan n-ar trebui să mai încerce impunerea unor teze false prin forță și agresând verbal pe cei care scriu ceea ce nu-i convine dânsului sau fostului dumneavoastră șef!

Privitor la neactivarea de către dl. gl. Iulian Vlad a rețelei „S", despre care am scris în carte, atâta cât am putut scrie acuma, domnul Rogojan a prezentat un film ireal, bun „pentru adormit sugarii". Imaginea falsă pe care o crează, prezentându-l pe dl. gl. Vlad interesându-se la dumneavoastră și la alți subordonați despre atribuțiile speciale care erau în directa domniei sale competențe este nedigerabilă. Să afirme că gl. Vlad nu știa de Rețeaua „S" și îl întreba pe domnul gl. Rogojan dacă există așa ceva, este o jignire pe care ne-o aduceți tuturor celor care cunoaștem o parte din istoria Securității, un atentat la minima noastră inteligență și o dovadă că dânsul nu spune adevărul. Nu-i poate minți chiar pe toți. Dacă nu poate fără minciună, să-i mintă doar pe cei care nu au habar. Ceilalți nu vă vor crede și îl vor judeca, inclusiv după ce va trece dincolo de viață. Ceea ce scrie, rămâne. Nu se gândeşte? Dacă am făcut și eu parte din Rețeaua „S" și cunosc problematica din interior? Nu le știa nici dânsul pe toate. Îi putea știi doar pe șefii de rețea, dacă şi-ar fi băgat nasul în hârtiile d-lui gl. Vlad, inclusiv unde nu îi „fierbea oala", dar pe ceilalți nouă din rețea, nu îi știa. Da, gl. Milea a activat Rețeaua „R", conform regulamentului, iar dl. gl. Vlad nu a activat Rețeaua „S", pentru că a încălcat regulamentul rețelei. Domnul gl. Rogojan infirmă și minte în continuare, dar nu mai poate ascunde pe fond adevărul despre trădarea șefilor Securității.
Și încă ceva. Șefii de state, în întâlniri directe sau prin mesageri își oferă adeseori informații unii altora. Gheorghiu-Dej i-a spus adeseori lui Drăghici ceea ce a aflat de la alți șefi de stat. Ceaușescu nu spunea dintr-un motiv cert: nu avea încredere în Securitate, care acționa în direcția înlăturării lui de la putere. Acest adevăr nu mai poate fi negat decât cu rea-credință. Faptul că șefii Securității acționau duplicitar și mimau devotament, nu schimbă fondul problemei.
- Va urma -

footer