Revista Art-emis
Plagiatul - o boal? incurabil? sau doar semnul unei nesim?iri vindecabile? PDF Imprimare Email
  
Duminică, 11 Octombrie 2015 23:29

Liiceanu - PlagiatorOriunde īn lume, cīnd cineva este prins c? a plagiat īntr-o carte, se umple de o ru?ine atīt de mare īncīt, mai devreme sau mai tīrziu, este obligat s? accepte c? nu mai are ce c?uta īn societatea intelectualilor. Nu ho?ia īn sine este cea care-l distruge, de?i conteaz? atīt de mult, ci faptul c? individul acela batjocore?te ideea de carte! Am scris īn ace?ti ani, asumīndu-mi riscul de a primi īn cap toate zoaiele, despre plagiatorii cei mai de vaz?: Gabriel Liiceanu, Andrei Ple?u, Mircea C?rt?rescu, H.-R. Patapievici, C?t?lin Cioab?, punīnd stīnga-dreapta textele lor cu textele de unde au furat ?i am constatat c?, īn ciuda eviden?ei, chiar ?i ace?tia au procedat exact ca ?i plagiatorii minori, precum Victor Ponta sau Gabriel Oprea: au negat furtul ?i au consumat energii uria?e pentru a decredibiliza dezv?luirile, folosindu-?i īn acest demers prietenii sau sus?in?torii. Reamintesc aici c?, īn 2007, cīnd am publicat acel celebru articol „Liicheanu", īn primele 10 zile, īn toate publica?iile au ap?rut peste 100 de articole īmpotriva mea, scrise de personalit??i recunoscute īn via?a noastr? public?, oameni care au acceptat, de dragul lui Gabriel Liiceanu, s? se fac? de rīs, c?ci cei mai mul?i nu r?sfoiser? nici m?car o carte a lui Heidegger! Cu permisiunea dvs., a? vrea s? trec īn revist? cīteva atacuri din acea vreme pentru a vedea tipul de reac?ie īn fa?a unei astfel de acuza?ii. Primul care a s?rit īn sus a fost īnsu?i Gabriel Liiceanu, īntr-un interviu acordat chiar a doua zi Sabinei Fati pentru „Romānia liber?", despre a c?rui reac?ie, trebuie s? recunosc, pot spune c? a fost cea mai civilizat?, incluzīnd aici ?i artificiile de limbaj specifice polemicii, pe care ?i eu le practic deseori:
Sabina Fati: „Sunte?i acuzat de plagiat, de mistificare a biografiei ?i de alte imoralit??i. Astfel, de pild?, vi se repro?eaz? c? īn volumul „Martin Heidegger - Repere pe drumul gīndirii" - a?i fi plagiat un scurt fragment chiar din filosoful german de care v? ocupa?i. Este o sc?pare?
Gabriel Liiceanu: Nu m? face?i s? contrazic ceea ce am spus īn micul comunicat pe care l-am dat pentru pres?. Pe de alt? parte, nu m? pot ab?ine s? nu v? m?rturisesc - nu ?tiu dac? o s? m? crede?i - c? am citit cele dou? pagini din „Ziua" cu un ochi amuzat. Cīnd lucrurile devin prea enorme, efectul comic este garantat. Cum tot comic este s? afirmi despre un om care a tradus pentru cultura romān? cam dou? mii de pagini din Heidegger c? de fapt a plagiat trei randuri, ?i asta chiar īntr-o carte a lui Heidegger!".
La īntrebarea jurnalistei: „De ce crede?i c? astfel de acuza?ii au ap?rut exact acum?", Liiceanu are o explica?ie halucinant?: „Faptul c? am semnat un Apel īn care īi d?deam pre?edintelui B?sescu un gir pentru politica lui de pīn? acum, faptul c? am spus sus ?i tare c? o mare parte a clasei politice de la noi func?ioneaz? īmpotriva intereselor ??rii, faptul c? am crezut c? e necesar? o reform? de tip european a justi?iei romāne?ti - toate acestea se pare c? sunt echivalente cu un delict. Trebuia, evident, s? fiu sanc?ionat"!

Dac? ve?i fi aten?i, ve?i vedea c? acest tip de reac?ie se īntīlne?te la to?i plagiatorii: mai īntīi neag? vehement, spunīnd c? le-a venit s? rīd? īn fa?a acuza?iilor, apoi arunc? un fals motiv, de cele mai multe ori politic, pentru care, chipurile, au ap?rut dezv?luirile plagiatului. Urmeaz? apoi aruncarea īn lupt? a armatei de sus?in?tori.
Īn Cazul Liiceanu, cu care am avut chiar un lung proces, la care a ?i renun?at, iat? ce fel de reac?ii am primit:
- Zoe Petre, care era coleg? cu mine de rubric? la „Ziua": „Protestez din nou fa?? de atacul la care este supus?, prin intermediul lui G. Liiceanu, īntreaga intelectualitate care a avut ghinionul de a tr?i īn "epoca de aur"... V?de?te īns? ?i un exerci?iu mult prea bine asimilat al practicilor inchizitoriale comuniste, pentru care nimic nu era īntīmpl?tor ?i totul era suspect... Īnfierarea nu are azi nici valoare de cunoa?tere, nici valoare etic?, cum nu a avut nici īn vremea dictaturii proletariatului".
- Vladimir Tism?neanu: „Debusolarea pare s? fi devenit boala general?. Este īntr-adev?r buimacitor s? asi?ti la toate aceste īnscenari mediatice ?i isteriz?ri politice. Gabriel Liiceanu f?cut plagiator din Heidegger, profitor ?i p?rinte denaturat, Traian B?sescu anchetat de Felix-Voiculescu, Monica Macovei contestat? de un parlament īn care domina, vorba lui Eminescu, „Panglicari īn ale ??rii care joac? ca pe funii/M??ti cu toate de renume din comedia minciunii".
- Livius Ciocārlie, īn articolul „Moarte intelectualilor!": „Nu se poate spune c? n-am evoluat. Īn 1990 strigau „Moarte intelectualilor!" muncitorii de la I.M.G.B., acum strig? unii jurnali?ti. Recentului Apel, care a stīrnit atīta furie, nu i s-au contestat ideile, cīt legitimitatea. Intelectualii s?-?i vad? de treaba lor! Dac? nu, s? fie lin?a?i. Gabriel Liiceanu a ini?iat ?i a redactat Apelul, Gabriel Liiceanu trebuie lin?at. Nu e o noutate. ?i minerii l-au h?ituit. Nu-mi vine s? cred c? jurnali?ti de bun nivel, r?sf??a?i ai televiziunilor, care au considerat ?i ei ilegitim Apelul, se simt bine acum, avīnd ca vīrf de lance grupul de agresori de la Ziua. Nu cred c? i-au entuziasmat nici argumentele - de care nu ?tii dac? s? te indignezi sau s? ?i se fac? sil? - folosite pentru a-l scoate pe Liiceanu plagiator".
- Cristian Tudor Popescu: „Lectura soiului acesta de „articole" e una dintre situa?iile īn care regret c? n-am r?mas inginer de software - mi-e jen? c? sunt ziarist. Modul, pe cāt de scremut pe atāt de strident īn care se īnjghebeaza din dou?-trei „acuza?ii" sentin?e generale d?rām?toare - plagiator, profitor, impostor, lichea -, asezonate cu „paranteze" jegoase privind via?a personal? a celui luat ca ?int?, aminte?te de procedeele de murd?rire a unui om folosite de Securitate. „Acuza?iile" īn cazul lui Gabriel Liiceanu sunt trase de p?r pān? la scalpare: e de conceput c? un specialist care a tradus ?i comentat mii de pagini din Heidegger s? se apuce s? plagieze cāteva fraze?... Dincolo de orice argumente, cel mai grav e faptul c? un astfel de act de „pres?" este īn mod evident f?cut cu rea-inten?ie, rea-credin?? ?i malign? con?tiin?? ?i determinat de interese de moment care dep??esc cu mult presa."
- Horia Roman Patapievici: „Autorul (Zigu Ornea - n.n.) se refer? la pres?, ?i anume la ziarul „Ziua", deplīngīnd faptul c? īn cuprinsul lui oameni normali accept? s? publice al?turi de indivizi cu presta?ie moral? dezgust?toare. Cum pot accepta colaboratorii normali ai ziarului s? publice al?turi de cei care au instrumentat atacul resping?tor īmpotriva lui Gabriel Liiceanu ?i a a?a-zi?ilor „intelectuali ro?ii"? Politica de vecin?t??i ?i de calomnii a ziarului „Ziua" este atīt de transparent?, īncīt numai interesa?ii ori nesimti?ii pot pretinde c? nu au ?tiut ori c? nu ?i-au dat seama".
- Lucian Pintilie: „Textul despre Gabriel Liiceanu, publicat acum cīteva zile īn ziarul „Ziua", este pentru mine unul dintre cele mai pestilen?iale texte pe care le-a produs lupta politic? la noi. Este evident un text comandat, experimental, simulīnd idio?enia (pīn? la un punct) pentru a sonda limitele necunoscute ale solidarit??ii intelectuale precum ?i - īn general - limitele unei rezisten?e la un r?u īn construc?ie... Īn momentul juis?rii īns?, idio?enia nu a mai fost controlat?. Bomba sinuciga?? s-a declan?at ?i-a īmpr??tiat ma?ele idiotului prin toat? presa romāneasc?. Se rīde de o s?pt?mīn? īn Bucure?ti de chestia cu plagiatul. Pe scurt, un text odios ?i ilariant, atīt de odios ?i ilariant īncīt Gabriel Liiceanu ar trebui fire?te, plin de senin?tatea mult visat?, utopia din totdeauna a intelectualului, s? treac? lini?tit printre dihorii ??tia care-l īmproa?c? cu jeturi r?u mirositoare de urin?, pentru a-l opri ?i a-l soma s? raspund?. Liiceanu ?tie c? simpla angajare īn replic? descalific? pe replicant".
- Ioana Av?danei: „De aceea, nu critica, īn sine, m? deranjeaz? īn articolul invocat, ci „agenda" din spatele s?u. Cunosc prea pu?ine īn ale filosofiei ca s? pot construi eu o contraargumenta?ie la acuzele aduse īn articol - ?i nici nu mi-am propus aceasta. Pot doar spune c?, a?a cum au fost ele prezentate, acuza?iile de plagiat sunt neconving?toare. Plagiatul invocat pare s? ?in? mai degraba de tehnica ?i rigurozitatea cit?rii (?i aici, de bun? seam?, putem discuta), ?i nu de inten?ia de īnsu?ire a unor idei sau texte. Īns??i ideea plagierii unui autor īn interpretarea operei acestuia mi se pare rizibil? din start".
- Andrei Cornea: „Afirma?iile lui Ion Spānu din « Ziua » cu privire la Gabriel Liiceanu sunt nu numai absurde, dar chiar complet ridicole. Ne oprim la cele mai grave: a?a este aceea c? Liiceanu l-ar fi plagiat pe Heidegger, deoarece, īntr-o not? la Despre esen?a temeiului al lui Martin Heidegger din volumul „Repere pe drumul gandirii", Ed. Politica, 1988, Liiceanu n-ar fi pus ghilimele cīnd a citat din Heidegger īnsu?i. Dar Liiceanu explic? īn Nota asupra edi?iei (despre care d-l Spānu nu pare a fi auzit) c? a utilizat, pentru a-l explica pe Heidegger, chiar cursurile acestuia, publicate postum. ?i precizeaz?: «prin mijlocirea acestor cursuri, Notele introductive,... ī?i propun s?-l explice pe Heidegger cu ajutorul lui Heidegger īnsu?i. ?i astfel am g?sit ?i calea de a desc?rca textul de note ad locum. ». (p. 9). Nici un moment, deci, cititorul nu e indus īn eroare s? cread?, cum afirm? d-l Spānu, « c? este gīndirea lui Liiceanu » despre « in-der-Welt-sein». Unde-i, deci, plagiatul?"
- Adriana Babe?i: „Atacul īmpotriva lui Gabriel Liiceanu din « Ziua » face parte din aceast? campanie imund? de discreditare ?i lichidare public?, f?r? argumente sau cu argumente false, fabricate mi?ele?te, a unor intelectuali care se opun solidarit??ii sordide din Romānia. Adev?ratei solidarit??i sordide".
- Afrodita Iorgulescu, matematician, semnatar cu nr. 2759 al „Apelului de sus?inere pentru Monica Macovei": „Am citit cu stupefac?ie ?i indignare titlul mare de pe prima pagin?, « Liicheanu », cele dou? articole infame g?zduite de ziarul « Ziua » din 27 februarie 2007, ale lui Ion Spānu ?i Constantin Barbu, la adresa filosofului Gabriel Liiceanu, ca ?i articolele infame ale ziari?tilor Sorin Ro?ca St?nescu ?i Victor Roncea la adresa organizatorilor mitingului « M?rti?or anticorup?ie » din aceea?i zi, printre care Gabriel Liiceanu, « dirijorul corului intelectualilor ». Ce organizare, toate patru articolele adunate īn aceea?i zi, scrise unul līng? altul, ca s? aib? for?? la atac! A?tept ca ziarul « Ziua » s? cear? scuze public pentru atacul la adresa lui Gabriel Liiceanu. Pīn? atunci, cer colaboratorilor ziarului « Ziua » s? fac? un gest de solidaritate ?i s? se retrag?".

Cea mai penibil? reac?ie a venit īns? din partea lui Mircea Dumitru, actualul Rector al Universit??ii Bucure?ti, care, pentru c? a fost adus de Liiceanu la „Humanitas" direct de la Casa de pionieri Buftea, a ?inut s?-l apere, uitīnd c? el a semnat traducerea din german? a unei c?r?i de Wittgenstein, de?i īn propriul C.V. scrisese c? nu cunoa?te deloc limba german?! Ast?zi, la peste 8 ani de la apari?ia acelui articol īn „Ziua", aceste opinii, care sīnt doar o mic? parte din cele ap?rute īn acele zile, devoaleaz? cum nu se poate mai bine care este marea probem? a plagiatului la noi, c? īn discu?iile publice conteaz? cine este cel care a plagiat: dac? este unul de-al nostru, atunci s?rim īn sus c? nu e plagiat, dac? este unul de-al lor, atunci, demisia! De aici, inevitabila solidaritate cu plagiatorul din partea amicilor s?i, oameni care, pentru a-?i dovedi slug?rnicia, ignor? eviden?a ?i pornesc la atacul celui care face dezv?luirea plagiatului, cīnd, de fapt, singura solu?ie rezonabil? este c? orice plagiat, indiferent al cui este, s? fie sanc?ionat cu aceea?i m?sur?, adic? s? fie repudiat. Altfel, consecin?a este c? exact acelea?i argumente pe care le folose?te o „tab?r?" vor fi folosite ?i de cealalt?.

Dac? v? uita?i pe reac?iile citate mai sus, ve?i observa c?, īn afara lui Andrei Cornea, este greu de crezut c? vreunul a fost interesat de opera lui Heidegger. Din acest punct de vedere, Ioana Av?dani este singura care a recunoscut c? nu prea se pricepe la filosofie, astfel īncīt opinia ei a ?i fost mai ponderat?. Īn rest, numai injurii, expresii triviale, formule nesim?ite ?i, īn general, obr?znicii īn afara chestiunii: „practicilor inchizitoriale comuniste", „īnscenari mediatice ?i isteriz?ri politice", „Moarte intelectualilor!", „scremut", „paranteze jegoase", „nesimti?ii", „juisare", „text odios ?i ilariant", „dihorii ??tia", „jeturi r?u mirositoare de urin?", „afirma?ii absurde ?i ridicole", „campanie imund? de lichidare public?", culminīnd cu intelectuala nr. 2759 care cerea retragerea din redac?ie a celor care se solidarizeaz? cu Liiceanu! Pīn? la urm?, efectul s-a produs ?i Sorin Ovidiu Vīntu a cump?rat ziarul „Ziua", pe care imediat l-a īnchis, nu īnainte de a concedia toat? echipa de editoriali?ti, īntre care m? num?ram ?i eu! Vede?i, atunci, īn loc s? fie condamnat plagiatul, s-a īncercat mu?amalizarea lui ?i „punerea la col?" a celui care l-a dezv?luit! N-au reu?it prea mare lucru, īn afara faptului c? i-au creat lui Liiceanu iluzia c? el ar fi undeva deasupra lumii, pentru ca apoi s? sfīr?easc? umilit de Traian B?sescu, atunci cīnd, īn mod inten?ionat, acesta l-a urcat, īmpreun? cu Ple?u, Patapievici ?i al?i doi, īntr-un avion de 100 de locuri, dup? care a chemat presa s?-i fac? de rīs! Ulterior Cazului Liicheanu, Constantin Barbu a publicat un alt plagiat al lui Gabriel Liiceanu, de vreo 100 ?i ceva de pagini din Noica, lucru dovedit chiar cu o convorbire a marelui filosof interceptat? de Securitate! Dar ceea ce īl va urm?ri toat? via?a pe Liiceanu este plagiatul din Teza de doctorat, pentru care a fost dat afar? din Institutul de filosofie! Īn zadar se zbate s? spun? c? a fost o opera?iune de compromitere din partea Securit??ii, c?ci lucrurile sīnt clare ca lumina zilei!

La cīt? carte ?tie Gabriel Liiceanu, este de neimaginat cum a putut s?-?i rateze un destin serios, pe care l-a pus īn cump?n? cu efemera celebritate c? a fost unul dintre ling?ii lui Traian B?sescu! Faptul c? este traduc?torul lui Heidegger poate s? conteze ca imagine popular?, īns?, īn marea cultur?, chestiunea este firav?, c?ci oricine vrea s?-l studieze pe Heidegger se duce la textul original, nu la traducerile sale! Astfel, Liiceanu a ajuns s? scrie o carte de memorii, īn care poveste?te cum īi f?cea el un „?ni?el aurit" Monic?i Lovinescu sau o „salat? cu andive" altui plagiator, colaboratorul s?u C?t?lin Cioab?, despre care am mai scris aici! Iar cīnd īl love?te genialitatea, nu mai poate s? scrie decīt despre Siegfried, una dintre ma?inile lui de lux! ?i acum, cīnd are īn spate ca pe o cocoa?? aceast? acuza?ie multipl? de plagiat, Gabriel Liiceanu continu? s?-i acuze pe al?ii de absolut acela?i p?cat, f?r? s?-?i dea seama c? propria sa reac?ie īn fa?a acuza?iilor, īi face ?i pe Victor Ponta ?i pe Gabriel Oprea s?-i īmprumute atitudinea! Apelul acela stalinist (ideea unor astfel de apeluri este chiar o inven?ie stalinist?, practicat? intens īn revista „Lupta de clas?" din anii '50, de c?tre Paul Cornea ?i activi?tii de atunci!), intitulat „Doctorat f?r? plagiat", lansat īn revista „22" de acum cīteva s?pt?mīni, poate c? ar fi avut alt efect, dac? īn fruntea listei nu ar fi chiar plagiatorii Gabriel Liiceanu, Andrei Ple?u, C?t?lin Cioab?, H.-R. Patapievici sau Mircea C?rt?rescu!

?i, pentru c? veni vorba, a?i v?zut ce i s-a īntīmplat lui Mircea C?rt?rescu? Cīnd nem?ii, care-i acordaser? burse s?-?i scrie romanele ?i care l-au l?udat ?i premiat constant, s-au convins c? a plagiat, au ?ters totul cu buretele ?i l-au executat īntr-unul din cele mai importante cotidiane, „Frankfurter Rundschau", f?r? s? mai ?in? cont c? era ve?nicul candidat la Premiul Nobel! A?a e īn Germania, cīnd ai plagiat, nu mai ai nici o valoare! Nu uita?i c? nem?ii l-au scos din via?a public? pe Theodor zu Guttenberg, fost ministru al ap?r?rii ?i economiei, considerat succesorul Angelei Merkel, imediat ce a fost dovedit c? a plagiat īn Teza de doctorat! Acesta este modelul pe care trebuie s?-l urmeze ?i Romānia, s? dovedeasc? toleran?? zero la plagiat ?i s? fac? o cur??enie total? īn ceea ce prive?te doctoratele tuturor! Repet, īn Marea Britanie, de exemplu, dac? un student plagiaz? chiar ?i o idee de la curs, nu mai poate ob?ine niciodat? un titlu universitar! Dac? nu vom urma acest model, to?i plagiatorii o s? sufere pu?in īn fa?a acuza?iilor, dup? care vor reintra īn normal, sfidīndu-i pe to?i cu ho?ia lor. Iar primul lucru care trebuie f?cut este desfiin?area acelui Consiliu de Etic?, a c?rui sarcin? evident? este de a sp?la cadavrele intelectuale de urmele acuza?iilor de plagiat din c?r?ile demnitarilor! Dac? lui Gabriel Liiceanu nu i s-ar fi tolerat faptul c? a plagiat (nu era mare scofal? s? recunoasc? ?i s? renun?e la conducerea de doctorat), poate c? ast?zi Ponta ?i-ar fi dat de mult demisia, iar Gabriel Oprea nici n-ar mai fi īndr?znit s?-?i dea doctoratul. A?a, toat? lumea va zice: „Dar ce, eu sīnt mai prost ca Liiceanu?" ?i to?i vor continua s? plagieze, f?cīnd ?i mai grea lupta īmpotriva furtului intelectual. Ast?zi, Teza de doctorat nu mai e ce ar trebui s? fie, ci a devenit doar substitutul acelui cartona?ul acela mic, numit „Carte de vizit?" ?i din ce īn ce mai mul?i impostori batjocoresc munca celor care trudesc prin biblioteci ani de zile pentru realiza un studiu important, pe care abia reu?esc s?-l publice. Numai pentru respectul fa?? de adev?ra?ii cercet?tori ?i tot ar merita s? īncepem o cruciad? adev?rat? īmpotriva plagiatorilor. Indiferent cum īi cheam? ?i cine se cred ei! Altfel, cu atī?ia doctori fal?i, cultura romāneasc? are toate ?ansele s? moar? de acest virus cumplit care este Plagiatul.

footer