Revista Art-emis
Intr-un sistem anormal, normalitatea devine motiv de laud? PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Joi, 25 Iunie 2015 17:15

Ovidiu M. CureaIns?rcinatul cu afaceri al S.U.A. în România a comis o grosol?nie

S-au auzit, în ultima vreme, mai multe voci l?udând cu încântare ?i sentiment patriotic subliniat de pozi?ia pre?edintelui Senatului României, fa?? de „invita?ia" adresat? de îns?rcinatul american cu afaceri, ca demnitarul român s? vin? la Ambasada S.U.A. pentru convorbiri. Înainte de toate, trebuie observat c? „invita?ia" respectiv?, conform oric?ror reguli diplomatice ?i de elementar bun sim?, nu este decât o pur? ?i revolt?toare impertinen??. Un diplomat într-o ?ar? str?in?, fie el ?i ?eful ambasadei, în cazul de fa?? îns?rcinat cu afaceri ad interim în lipsa unui ambasador, atunci când are de transmis sau de solicitat ceva în numele guvernului s?u unui demnitar al ??rii gazd?, se adreseaz? cu o cerere (scris? sau verbal?) de a fi primit la demnitarul respectiv, demnitar care îi va fixa o întâlnire, la data pe care tot el o indic? diplomatului solicitant, pentru a-l primi la sediul institu?iei sale. În nici un caz diplomatul nu î?i poate permite s? cheme la sediul ambasadei sale un demnitar al ??rii gazd?. Este o cras? lips? de polite?e, o grosol?nie, o desconsiderare a ??rii gazd? sau o lips? total? de educa?ie ?i de instruire diplomatic?. În mod normal, în urma unui astfel de gest, ministerul de externe al ??rii gazd? trimite oficial, printr-o not? verbal?, sau neoficial, în cadrul unei întâlniri protocolare, o aten?ionare ambasadei respective, cu exprimarea nemul?umirii pentru maniera „lipsit? de elegan??" (termen diplomatic) în care aceasta s-a manifestat. Tot în mod normal, conform regulilor diplomatice, unui diplomat dintr-o ?ar? str?in? nu îi este permis s? se pronun?e asupra aspectelor interne din ?ara respectiv?. El informeaz? în ?ara sa despre evenimentele, opiniile ?i pozi?iile personalit??ilor ?i persoanelor publice din ?ara de re?edin?? ?i, dac? prime?te de acas? un punct de vedere al autorit??ilor sale, îl transmite autorit??ilor corespunz?toare din ?ara de re?edin?? în cadrul unei întrevederi pe care o solicit? în scris sau oral, prin intermediul ministerului local de externe sau direct. În nici un caz, conform regulilor diplomatice, nu î?i poate permite s? se pronun?e asupra oportunit??ii sau neoportunit??i unor normative sau ini?iative legislative, pozi?iei exprimate de unii politicieni locali sau, pur ?i simplu asupra unor aspecte ale vie?ii interne din ?ara de re?edin??.

Pentru gestul s?u, îns?rcinatului cu afaceri american îi poate fi g?sit?, din p?cate, o scuz? real?, bine conturat?: în România nimeni nu s-a ?ifonat pân? acum c? a fost chemat la ambasada american?, ba a fost considerat un motiv de mândrie c? americanii l-au b?gat în seam? ?i c?, uite!, l-au chemat s? vorbeasc? cu el. Al?ii au cerut chiar ei s? fie primi?i la ambasad? ca s? se pârasc? între ei. ?i nu e vorba de ziari?ti, de arti?ti, de reprezentan?i ai unor O.N.G.-uri, asocia?ii, comisii ?i comitete, e vorba de politicieni importan?i ?i demnitari ai statului român. P?i, atunci, de ce s? se formalizeze îns?rcinatul cu afaceri tocmai fa?? de Pre?edintele Senatului? Acesta l-a refuzat pe îns?rcinatul cu afaceri american. I-a transmis c?, dac? dore?te o audien?? la Pre?edintele Senatului României, acesta i-o acord? cu pl?cere, dar la sediul Senatului, a?a cum este normal dup? regulile, uzan?ele ?i cutumele elementare ale diploma?iei ?i ale comportamentului cuviincios. Îns?rcinatul cu afaceri american a înghi?it observa?ia ?i, în mod normal, s-a conformat. Deci comportamentul lui Pre?edintelui Senatului a fost demn ?i corect, dar nu a avut nimic eroic în el, nimic de bravur? sau bravad?, nimic de frond?, curaj sau îndr?zneal?, nimic din cale afar?, de nemaiv?zut sau de nemaiauzit. A fost un comportament normal, care l-a adus la normalitate ?i pe îns?rcinatul american. De astfel de gesturi normale ar fi nevoie pentru a-i aduce la normalitate ?i pe al?i ambasadori str?ini care se pronun?? public asupra unor probleme interne ale României, inclusiv asupra unor pozi?ii ale Parlamentului sau proiecte legislative.

Cartona?e galbene ?i ro?ii

Pe la începutul anilor 90, într-o ?ar? sud-american?, aflat? bine sub influen?a S.U.A., ambasadorul american de acolo f?cuse o pasiune nebun? pentru fotbalul local (nebun ?i el) ?i, ca orice pasionat de fotbal, devenise fan înfocat al unei echipe locale. Când echipa respectiv? înregistra o victorie mai important?, ambasadorul, în culmea bucuriei, organiza la ambasad? o recep?ie cu valuri de ?ampanie ?i icre negre pentru bravii juc?tori victorio?i. ?i ambasadorul respectiv era privit de localnici cu în?elegere ?i cu mult? simpatie pentru pasiunea sa sportiv?. Se sim?eau mândri c? pân? ?i ambasadorul american iubea sportul lor preferat ?i c? suferea al?turi de ei pentru traiectoriile surprinz?toare ale balonului peticit. Pân? într-o zi, când, afectat r?u c? echipa lui preferat? a pierdut un meci derby, ambasadorul s-a pronun?at public asupra presta?iei arbitrului care, în opinia sa, ar fi dezavantajat net echipa sa de suflet. În acest moment toat? lumea din acea ?ar? sud-american? sub-dezvoltat? ?i-a dat seama c? ambasadorul era str?in iar c? arbitrul era unul de-al lor, a?a impar?ial cum o fi fost el în meci, iar meciul era un meci din campionatul lor intern ?i nu din campionatul S.U.A. Cum murmurele din spa?iul public începuser? s? dep??easc? tribunele stadioanelor, pre?edintele acelei ??ri sud-americane ?i sub-dezvoltate s-a v?zut nevoit s? intervin? ?i s?-i transmit? ambasadorului american c? îi acord? un „cartona? galben", iar la urm?toarea abatere i-l va acorda ?i pe cel ro?u. Dar acolo era vorba de o ?ar? sud-american?, sub-dezvoltat?, aflat? bine sub influen?a american?, pe când Romania este o ?ar? european?, ?ar? membr? U.E., ?ar? membr? N.A.T.O., ?ar? partener? cu S.U.A.

În România în care nu se mai fabric? aproape nimic ?i totul se import?, nu se mai fabric? nici cartona?e. Se import? cartona?ele. ?i cele galbene ?i cele ro?ii. Se import? atunci când politicienii no?tri au nevoie de ele pentru a ?i le ar?ta unii altora, iar produc?torii îi aprovizioneaz? cu zel ?i bucurie, la pre?urile pe care le vor ei, pe credite mari ?i cu dobânzi a?ijderea.

footer