Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 03 Iunie 2015 21:09

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emis„Aripile" identit??ii na?ionale ne sunt frânte din interior, de?i ar trebui s? ne serveasc? drept argument de for?? în vremuri de restri?te. [...] suntem submina?i de clasa politic? ?i de unii intelectuali autohtoni care r?spândesc în lume ideea c? românii nu au o identitate na?ional? ?i nu sunt buni de nimic la ei acas?? Profesorul Ioan Scurtu, unul dintre istoricii de marc? ai ??rii, este universitarul patriot ?i temerar, pe care-l preocup? pericolul în care se afl? identitatea româneasc?, supus? unor atacuri nedemne ?i l?sat? prad? unor interese u?or de identificat.

Guvernan?ii au înstr?inat principalele bog??ii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în oper? privatiz?ri scandaloase în favoarea str?inilor.

Dup? 25 de ani de libertate, asist?m la tentative vizibile de ?tergere a identit??ii na?ionale, puse în practic? de cei care „s-au s?turat de România". Trecutul este „rescris", ca într-un cunoscut roman („1984"), iar studiul istoriei devine un fel de infrac?iune, un demers „na?ionalist". Cine are interesul s?-i v?duveasc? pe români de cercetarea propriului lor trecut? Se desf??oar? o ampl? campanie mediatic?, prin care se acrediteaz? ideea c? românii nu au capacitatea de a se conduce prin ei în?i?i, nu au realizat nimic viabil de-a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie s? se debaraseze. Câ?iva intelectuali, autoproclama?i exponen?i ai „societ??ii civile", au acaparat mass-media (pres? scris?, TV, edituri, radio), desf??urând o campanie intens? ?i sistematic? de denigrare a poporului român. Unul dintre ace?tia, H.-R. Patapievici, scria: „În toat? istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut". Cu alte cuvinte, românii au fost pe post de closet public. Ca urmare, s?-i scoatem din con?tiin?a na?ional? pe Decebal, ?tefan cel Mare ?i Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir ?i Alexandru Ioan Cuza. Cine îndr?zne?te s?-i evoce este un na?ionalist, demn de dispre?ul Europei ?i al „societ??ii civile". România îns??i este prezentat? ca o ?ar? demn? de scârb? ?i dispre?. S? nu se mai spun? c? avem o ?ar? frumoas?, cu imense bog??ii, care merit? s? fie cunoscut? ?i pre?uit? (a?a cum f?cuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o „Gr?dina Maicii Domnului"). Foarte activ ?i mediatizat este Lucian Boia, care ?i-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind c? istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri. În opinia sa, românii nu au fost decât ni?te anexe ale marilor imperii, incapabili s?-?i construiasc? o istorie real?. Nici vorb? de vechime, continuitate, unitate, lupt? pentru independen?? ?i de alte asemenea „mituri". Cei care sus?in contrariul - A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. - sunt ni?te na?ionali?ti, demni de tot dispre?ul europenilor. Obiectivul lui Boia ?i al sus?in?torilor s?i este clar: „Marile decizii pe care trebuie s? le ia ast?zi societatea româneasc? reprezint? o ruptur? fa?? de trecut, fa?? de orice trecut". Cu alte cuvinte, românii s? nu se inspire din faptele de demnitate na?ional? ale unui Ion I.C. Br?tianu sau Nicolae Titulescu, ci s? accepte tot ce li se cere. Poporul român are un trecut incert, a venit de nic?ieri ?i se îndreapt? spre niciunde. Doar du?i de mân?, ca orbe?ii, românii ar putea ie?i la liman ?i, ca urmare, ei trebuie s? acepte cu recuno?tin?? tot ce li se cere din afar?. Guvernan?ii au ac?ionat în acest spirit. Au înstr?inat principalele bog??ii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în oper? privatiz?ri scandaloase în favoarea str?inilor.

Dup? 1989 românii au fost elimina?i din reconstruc?ia economiei na?ionale.

Una dintre direc?iile de ?tergere a memoriei române?ti este abandonarea monumentelor istorice. Au românii voca?ia distrugerii a tot ce-i leag? de trecut?
Asist?m la punerea în oper? a unui program vizând ?tergerea identit??ii na?ionale a poporului român. În 2013, am participat la lansarea c?r?ii „Palate din Bucure?ti", de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat c?, în cei 25 ani de dup? 1989, s-au demolat mai multe monumente istorice ?i de art? decât în 45 de ani de comunism. Guvernan?ii, prin a?a-zisa „restitutio in integrum", au deschis calea unor uria?e abuzuri, la care s-a asociat din plin ?i justi?ia. Au fost restituite cl?diri istorice - care f?ceau parte din patrimoniul na?ional - pe care proprietarii (mul?i dintre ei ob?inând decizii judec?tore?ti pe baza unor acte false) le-au demolat, pentru a face loc unor cl?diri „moderne", din beton ?i sticl?. Evident c? asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii - care, culmea, se mai nume?te ?i al Patrimoniului -, care are obliga?ia de a p?stra monumentele istorice ?i de art?, precum ?i cu ajutorul prim?riilor, care au dat avize de demolare. Dup? 1989, s-a mai înregistrat un fenomen curios, girat de guvernan?ii de la Bucure?ti: renovarea pe banii statului a unor cl?diri monumente istorice ?i apoi restituirea lor c?tre proprietari, reali sau fictivi. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea c? bunurile care pân? la acea dat? au apar?iunut statului maghiar treceau de drept în proprietatea statului român. Nesocotind acest Tratat, guvernele ?i justi?ia român? au restituit multe cl?diri unor etnici maghiari, dup? ce, prin grija mini?trilor Culturii (lideri ai U.D.M.R.), acestea au fost ref?cute ?i renovate cu bani grei de la bugetul statului român. Toate acestea, în timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule române?ti au fost l?sate în paragin?. Nici m?car în „Anul Brâncoveanu" (2014) nu s-au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici ?i palate construite de marele domnitor.
„Realizarea unui grup statuar, care s? fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui s? constituie un obiectiv esen?ial al guvernan?ilor"

Pe întreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat busturi ?i monumente prin care sunt omagia?i liderii maghiari

Majoritatea ora?elor din Transilvania nu au statui, busturi ?i alte monumente construite în ultimii 25 de ani. Dac? n-ar fi cele ridicate în perioada interbelic? ?i chiar în anii comunismului, pie?ele ar fi dominate doar de eroii altora. Nu au g?sit autorit??ile postdecembriste figuri eroice în istoria românilor? Pe întreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat zeci de busturi ?i alte monumente prin care sunt omagia?i diver?i lideri maghiari. Între ace?tia, ?i un criminal de r?zboi, uciga? de români, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc. De altfel, liderii U.D.M.R. nu s-au disociat niciodat? de politica horthyst?, nici de liderii lor comuni?ti. Cu complicitatea guvernan?ilor români, în jude?ele Harghita ?i Covasna s-a constituit „de facto" un „?inut secuiesc", în care aplicarea legilor României este facultativ?. În ultimii ani se ac?ioneaz? intens pentru legalizarea acestuia ?i constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice. Confruntându-se cu aceast? realitate, prefectul de Harghita a contestat în instan?? mai multe hot?râri ale consiliilor locale din jude?, privind autonomia „?inutului secuiesc", deoarece înc?lcau Constitu?ia, care prevede c? România este stat na?ional unitar. Guvernul Ponta nu numai c? nu a ac?ionat pentru impunerea legalit??ii, ci l-a destituit, în august 2014, pe prefectul român, înlocuindu-l cu un prefect maghiar, sus?inut de U.D.M.R. Am fost în acest an în cele dou? jude?e ?i am avut senza?ia c? m? aflu în Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, car?ile din libr?rii, toate f?ceau propagang? revizionist? ungureasc?. Nu numai în magazine, dar ?i la chio?curile de pe trotuar, se vând h?r?i, vase, tricouri cu Ungaria Mare, în care Transilvania este parte a acesteia. Românii de aici sunt trata?i ca str?ini ?i presa?i s? plece cât mai repede ?i cât mai departe. În acest timp, oficialit??ile de la Bucure?ti dau asigur?ri românilor c? totul este în regul?, s? nu se îngrijoreze, deoarece totul nu este decât o propagand? a „extremi?tilor români".

În curând, vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire. La Alba Iulia nu exist? înc? un monument dedicat acestui eveniment. Mai este timp pentru construc?ia unui grup statuar sau a unei alei dedicate „m?re?elor umbre" de la 1918? Realizarea unui grup statuar, care s? fie dezvelit la Alba Iulia cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui s? constituie un obiectiv esen?ial al guvernan?ilor. Personal cred c? un asemenea monument ar putea fi amplasat pe platoul din fa?a Catedralei Încoron?rii. ?i în Bucure?ti ar trebui s? existe un astfel de monument, eventual în Pia?a Unirii. Asemenea opere necesit? timp de gândire ?i de execu?ie, iar 2018 „bate la u??". Ministerul Culturii ar trebui s? lanseze concursul, pentru a nu intra în criz? de timp, dac? se dore?te cu adev?rat inaugurarea unor asemenea monumente. Desigur, poate fi realizat ?i un „rond special" - de felul celui aflat pe Câmpia Libert??ii de la Blaj sau în fa?a Mausoleului de la M?r??e?ti. Idei pot fi multe, important este ca guvernul s? ia ini?iativa ?i s? asigure sus?inerea financiar?.

Vreau ca istoria na?ional? s?-?i capete locul cuvenit în ?coal?, în societatea româneasc?, pentru ca românii s? fie mândri de trecutul lor, a?a cum sunt toate popoarele civilizate din lume

În opinia mea, cei mai mul?i dintre politicienii români nu au în?eles ce înseamn? integrarea european?. Slugarnici ?i lipsi?i de coloan? vertebral?, ace?tia nu au negociat cu adev?rat aderarea României la Uniunea European?, ci au acceptat tot ce li s-a cerut, pentru a demonstra c? sunt „democra?i" ?i deschi?i spre „economia de pia??". Aceasta este principala explica?ie a faptului c?, dup? aderare, România nu numai c? nu ?i-a consolidat statutul interna?ional, dar a devenit o ?ar? f?r? o politic? na?ional?, preocupat? doar „s? fac? frumos" în fa?a Bruxelles-ului. De aici ?i un anumit dispre? pentru România, care nu este tratat? ca un membru cu drepturi depline, ci ca unul care nu merit? s? stea decât în col?ul mesei ?i s? i se aduc? mereu repro?uri. În consecin??, eu în?eleg declara?ia recent? a pre?edintelui României ca o hot?râre de a se înceta cu aceast? atitudine fa?? de ?ara noastr? ?i de a fi tratat? ca un stat care este pe deplin integrat în Uniunea European?. Eu nu în?eleg, prin Europa unit?, un continent uniform, croit dup? un model al teoreticienilor de laborator sau impus de statele puternice ?i mari. Eu doresc o Europ? armonioas?, în care fiecare ?ar? vine cu propriile sale valori, o Europ? a civiliza?iilor, a cet??enilor egali în drepturi ?i în obliga?ii. În acea Europ?, România î?i va avea locul meritat, prin m?rimea teritoriului ?i resursele naturale, prin popula?ia ei inteligent? ?i creativ?, prin zestrea intelectual? ?i trecutul s?u milenar. Cu condi?ia ca liderii politici s? scape de complexul de inferioritate de care sunt domina?i în fa?a „celor mari", s? ac?ioneze cu hot?râre pentru progresul ??rii lor ?i pentru o propagand? activ? pe plan interna?ional. Vreau ca istoria na?ional? s?-?i capete locul cuvenit în ?coal?, în mass-media, în societatea româneasc? în general, pentru ca românii s? fie mândri de trecutul lor, a?a cum sunt toate popoarele civilizate din lume. Atunci denigratorii de profesie, precum cei men?iona?i mai sus, nu vor mai avea succes ?i nici credibilitate, vor deveni ni?te epave jalnice într-o lume care-i cunoa?te cu adev?rat pe români ?i-i respect? a?a cum se cuvine. Am studiat programul TV publicat vineri 16 ianuarie 2015 ?i am constatat c? la TVR istoria românilor beneficia pân? de curând doar de „5 minute de istorie" pe programul 2, în timp ce „Cultura minorit??ilor" are câte o jum?tate de or? în cinci zile din s?pt?mân?, pe acela?i program. „Partea leului" revine emisiunilor „Maghiarii de pe unu" (TVR 1) ?i „Maghiarii de pe doi" (TVR 2), câte o or? ?i jum?tate de fiecare, trei zile pe s?pt?mân?. ?i se zice c? TVR este „televiziune na?ional?!".

Istoria este complex? ?i nu poate fi redus? doar la aspectele pozitive ?i la specula?ii, a?a cum procedeaz? adesea realizatorii emisiunii „Ora Regelui" de la TVR

Monarhia a avut un rol important în istoria românilor. Eu am publicat cartea „Istoria românilor în timpul celor patru regi", patru volume, câte unul pentru fiecare rege: Carol I, Ferdinand, Carol II, Mihai, care s-a tip?rit în patru edi?ii, fapt de demonstreaz? interesul românilor pentru acest subiect. Evident, monarhii respectivi au ac?ionat în condi?ii istorice diferite, iar personalitatea lor - diferit? ?i ea - ?i-a pus amprenta asupra politicii din cei 81 ani de existen?? a acestei institu?ii. Propaganda monarhic? actual? pune accentul pe activitatea lui Carol I, se vorbe?te pu?in de Ferdinand - sub domnia c?ruia s-a realizat Marea Unire din 1918 - ?i este ocultat? domnia de 10 ani a lui Carol al II-lea, în timpul c?reia România a realizat progrese spectaculoase (pierderea integrit??ii teritoriale s-a datorat celor dou? mari puteri totalitare - Uniunea Sovietic? ?i Germania, iar insuficienta dotare a armatei este imputabil? întregii clase politice, inclusiv regelui). Se eviden?iaz? faptul c? regele Mihai ?i-a legat numele de actul istoric de la 23 august 1944, ?i de opozi?ia fa?? de ascensiunea comuni?tilor spre acapararea puterii în stat. Pe de alt? parte sunt trecute cu vederea alte fapte: la 6 martie 1945 regele a semnat decretul de numire a guvernului Groza, la 9 mai 1945 a inaugurat statuia Osta?ului Sovietic eliberator, amplasat? în fa?a Guvernului României, la 1 decembrie 1946 a deschis lucr?rile Adun?rii Deputa?ilor constituit? în urma alegerilor falsificate din 19 noiembrie 1946. Istoria este complex? ?i nu poate fi redus? doar la aspectele pozitive ?i la specula?ii, a?a cum procedeaz? adesea realizatorii emisiunii „Ora Regelui" de la TVR. Pe când o emisiune „Ora Republicii"? Este o realitate c?, în 1947, numai România mai avea un regim monarhic în aceast? parte a Europei, iar la 30 decembrie, regele a trebuit s? abdice. Evident, decizia a fost luat? la Kremlin de I.V. Stalin, care a cerut s? nu se recurg? la violen??, având în vedere faptul c? regele Mihai era decorat cu Ordinul „Victoria", cea mai înalt? distinc?ie sovietic?. Venirea regelui în România, dup? 1989, este un fapt normal, la fel ?i onorurile de care se bucur?. Pe de alt? parte, m?rturisesc c?-mi displace rapacitatea unor membri (reali sau autoproclama?i) ai „Casei Regale", care s-au gr?bit s? intre în posesia a cât mai multe bunuri. Faptul c? prin?ul Paul a fost audiat la D.N.A. în dosarul retroced?rilor ilegale de terenuri constituie o realitate mai mult decât penibil?. Guvernul T?riceanu s-a dovedit extrem de culant când a decis s?-i împropriet?reasc? pe unii membri ai „Casei Regale" (adev?ra?i sau închipui?i) cu anumite bunuri care apar?ineau statului român. La rândul ei, justi?ia (independenta ?i intangibila justi?ie româneasc?!) nu a luat în calcul faptul c?, atunci când s-a c?lug?rit, principesa Ileana (maica Alexandra) a renun?at la toate bunurile materiale (inclusiv castelul Bran, ce-i fusese l?sat mo?tenire de regina Maria) ?i, ca urmare, a decis s? fie restituit fiilor acesteia. Astfel, acest celebru monument istoric ?i de art? a ajuns sediu pentru botezuri ?i nun?i, iar piesele valoroase au fost evacuate în garnizoana gr?nicerilor, care ?i aceasta urmeaz? s? fie retrocedat? printr-un ?iretlic juridic. Dup? cum justi?ia ?i guvernan?ii nu au ?inut seama de faptul c? legea din 1884, pentru constituirea Domeniilor Coroanei, prevedea c? regele benficiaz? de veniturile ob?inute (uzufructul) de pe mo?iile respective, dar nu era proprietar al acestora, care apar?ineau statului român.

Dac? s-ar reveni la regimul monarhic, nici unul dintre actualii membri ai familiei regale nu poate ocupa tronul.

Având în vedere contextul în care regele a fost nevoit s? abdice, ar fi util un referendum prin care românii s? se pronun?e dac? doresc ca România s? fie monarhie sau republic?. Totodat?, trebuie s? se ?in? seama de faptul c? toate constitu?iile din vremea monarhiei ereditare (1866, 1923, 1938) prev?d: „Puterile constitu?ionale ale regelui sunt ereditare în linie coborâtoare direct? ?i legitim? a Majest??ii Sale regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din b?rbat în b?rbat prin ordinul primogenitur? ?i cu excluderea perpetu? a femeilor ?i coborâtorilor lor. Coborâtorii Majest??ii Sale vor fi crescu?i în religiunea ortodox? a R?s?ritului" (Constitu?ia din 1923, art. 77). Ca urmare - dac? s-ar reveni la regimul monarhic ?i se va aplica acest articol - nici unul dintre actualii membri ai familiei regale nu poate ocupa tronul. În 1997, regele Mihai a numit-o pe principesa Margareta în calitatea de succesoare la conducerea Casei Regale, fapt ce ?ine de organizarea intern? a acestei Case ?i nu de regimul politic din ?ara noastr?. Un rege al României trebuie s? fie b?rbat, prim n?scut, din familia de Hohenzollern, ceea ce pare a fi o imposibilitate practic?. Sau, odat? cu referendumul, s? se renun?e la aceast? prevedere constitu?ional?, inclusiv în privin?a religiei, dac? este avut în vedere principele Nicolae, nepotul regelui Mihai, care ?i-a oferit „"serviciile" declarând: „Dac? ?ara, românii m? vor chema, sunt preg?tit s? r?spund chem?rii lor". Dar acestea sunt mai curând specula?ii, monarhia fiind o institu?ie istorice?te dep??it?.

Ion Antonescu s-a remarcat prin exigen??, corectitudine ?i patriotism.

Ion Antonescu a fost un militar român care ?i-a adus contribu?ia la f?urirea unit??ii na?ionale, în calitate de ?ef al Biroului Opera?ii din Cadrul Marelui Cartier General. Apreciind rolul s?u în r?zboiul din 1916-1918, regele Ferdinand l-a decorat cu cea mai înalt? distinc?ie militar? - Ordinul „Mihai Viteazul". A avut un rol important în cadrul delega?iei române la Conferin?a de pace de la Paris (1919-1920), care a recunoscut, prin tratate, unirea Bucovinei, Transilvaniei ?i Basarabiei cu România. În calitate de ata?at militar la Londra ?i Paris, de ?ef al ?colii Superioare de R?zboi, de ?ef al Marelui Stat Major al Armatei Române, Ion Antonescu s-a remarcat prin exigen??, corectitudine ?i patriotism. ?i-a asumat conducerea ??rii în condi?iile dramatice de dup? sf?râmarea grani?elor României, când to?i politicienii, în frunte cu Iuliu Maniu, s-au dat deoparte, promi?ându-i sprijinul. A crezut c?, angajând România în r?zboi al?turi de Germania, poate reface grani?a de Est, eliberând Basarabia ?i nordul Bucovinei ocupate de sovietici, dar pân? la urm? a e?uat. A aplicat în România politica antisemit?, deportând sute de mii de evrei în Transnistria, dintre care 123.710 (dup? calculele lui Dinu C. Giurescu) ?i-au pierdut via?a. O asemenea politic? nu poate avea nici o justificare, deoarece nu viza opozan?i ai regimului, ci b?trâni, femei, copii, bolnavi, pe to?i evreii în general, care au fost ridica?i din casele lor ?i trimi?i peste Nistru (în Transnistria), unde au murit f?r? a fi avut vreo vin? (mul?i au murit datorit? bolilor, nu neap?rat uci?i premeditat - n.r.). Totu?i, nu poate fi trecut cu vederea faptul c? în timpul regimului Antonescu a func?ionat, în Bucure?ti, singurul Teatru Evreiesc din Europa ?i c?, la sfârsitul acestui m?cel, în România tr?ia cea mai numeroas? comunitate evreiasc? de pe acest continent.

„G. C?linescu: «Personalitatea lui Iorga e covâr?itoare»"

Nicolae Iorga, ucis de legionari la 27 noiembrie 1940, în timpul guvern?rii Antonescu, a avut o uria?? contribu?ie la cultura româneasc? ?i universal?. Larga sa recunoa?tere pe toate meridianele globului îi irit? pe „civi?tii" care trebuie s? sus?in? c? poporul român este unul periferic, lipsit de valori autentice, c? doar ni?te na?ionali?ti, autohtoni?ti ?i antieuropeni inventeaz? „mituri". A fost profesor la Facultatera de Litere ?i Filosofie, director al Institutului de Studii Sud-Est Europene ?i al Institutului de Istorie Universal? (pe care le-a întemeiat), rector au Universit??ii din Bucure?ti, pre?edintele Ligii Culturale Române, întemeietorul Universit??ii Populare de la V?lenii de Munte, pre?edintele Comitetului Monumentelor Istorice, directorul gazetelor „Neamul Românesc" ?i „Neamul Românesc pentru popor" , al „Revistei Istorice", al „Revue Historique des Études Sud-Est Européennes" (înfiin?ate de dânsul), întemeietorul Casei Române de la Vene?ia ?i al Casei Române de la Fontenay-aux-Roses, pre?edintele Partidului Na?ionalist-Democrat, primul pre?edinte al Adun?rii Deputa?ilor de dup? Marea Unire (1919), pre?edintele Consiliului de Mini?tri (1931-1932), consilier regal (1938-1940), pre?edinte al Senatului (1940). A fost membru al Academniei Române, al Academiilor din Stockholm, Cracovia, Santiago de Chile, doctor Honoris Causa al Universit??ilor din Strasbourg, Lyon, Geneva, Vilnius, Orford, Paris, Bratislava, Roma, Alger, vicepre?edinte al Comitetului interna?ional al Istoricilor. Nicolae Iorga a scris 1.003 volume, între care „Istoria românilor" în 10 volume, „Istoria Imperiului Bizantin", „Istoria statelor balcanice", „Istoria Imperiului Otoman", „Istoria românilor din Transilvania", „Istoria presei", Istoria bisericii, „Istoria armatei", „Istoria comer?ului", „Istoria înv???mântului", „Istoria artei" etc., etc. - multe dintre acestea publicate în limbi str?ine (francez?, german?). A fost un reputat istoric ?i critic literar, autor a peste 40 de piese de teatru, cele mai multe cu tematic? istoric? etc., etc. Dup? ce, în 1926-1928, a publicat patru volume, intitulate „Essai de synthčse de l' Histoire de l'humanité", în 1940 a început s? scrie „Istoriologia uman?", la care tocmai lucra când a fost r?pit de legionari. Ar fi fost o oper? de c?p?tâi a întregii umanit??i. George C?linescu aprecia: „Personalitatea lui Iorga e covâr?itoare". Lucian Boia consider? c? N. Iorga este un „na?ionalist" ?i un „autohtonist" al c?rui mesaj este dep??it ?i, deci, nefolositor. Cred c? George C?linescu a f?cut o judecat? de valoare ?tiin?ific?, în timp ce epigonul s?u s-a r?t?cit în meandrele politicianismului de duzin?.
Adaptare dup? interviu[1]
---------------------------------------------------
[1]http://www.cotidianul.ro/prof-dr-ioan-scurtu-asistam-la-punerea-in-opera-a-unui-program-vizand-stergerea-identitatii-nationale-a-poporului-roman-255896/

footer