Revista Art-emis
Adev?ruri simple PDF Imprimare Email
Vasile Balboja   
Miercuri, 13 Mai 2015 19:43

Vasile Bolboja, art-emisTr?im în vremuri confuze ?i deruta oamenilor este la cote înalte. Speran?ele oamenilor în mult trâmbi?atul capitalism s-au spulberat precum frunzele copacilor toamna. Altminteri super-speran?ele erau, în oarecare m?sur?, nejustificate. Oricât de mincinoas? era propaganda socialist? mai cuprindea ?i sâmburi de adev?r. Mai erau ?i relat?rile celor pleca?i, tr?itori în plin capitalism. ?i nu ne referim la cei din ??rile înapoiate din Africa, America Latin? sau din Asia sudic?. Ne referim chiar la cei tr?itori în lumea occidental?. S-a atras aten?ia asupra „neajunsurilor" unui capitalism necontrolat dar am fost inocula?i cu ideea unui „capitalism... uman". Unii politicieni români sus?ineau c? noi trebuie s? p??im abrupt pe calea cea nou? (?i totu?i veche) a capitalismului. Mai erau ?i amintirile b?trânilor no?tri care nu au fost încânta?i de mult l?udatul capitalism românesc interbelic. Atunci, în România Mare, a fost o emula?ie, f?r? precedent, în lumea literar-artistic?, în crearea unui fundament industrial, a unui relativ solid sistem bancar, cu unele plusuri aduse de neîncetatul progres tehnic (exemple : electricitate, auto, avia?ie, radio). Nu îns? ?i în cel al nivelului de trai al claselor „de jos-talpa ??rii". Au fost ?i spirite lucide care au atras aten?ia românilor, înc? din anii 1990, de marile probleme pe care le ridic? noul capitalism ?i pe care trebuie s? le dep??im, s? le în?elegem ?i s? ne adapt?m lor. ?i, ne convine, nu ne convine, unul dintre ei a fost atât de blamatul Silviu Brucan. A fost un cinic toat? via?a lui, în trecerile dumnealui de la stalinism, la socialism de sorginte româneasc?, la neocapitalism. Amintim, sumar „zicerile sale neocapitaliste": ?ocul apari?iei rapide a discrepan?ei de averi, al traumatizantului ?omaj, al consumului de droguri, al nesiguran?ei fizice ?i altele c?rora noi, românii, trebuia (?i trebuie!) s? le „facem fa??". ?i, indiferent de p?rerea noastr?, trebuie s? recunoa?tem c? a ?tiut ce spune. Mai ad?ug?m ?i „implementarea" noului criteriu valoric capitalist, recte american: m?sura valorii oric?rui om este averea pe care o de?ine ceea ce a indus corup?ia româneasc? pe „cele mai înalte culmi"... Apoi, în România neocapitalist?, a început o propagand?, bine dirijat?, menit? s? distrag? aten?ia de la problemele vitale ?i s? o deturneze c?tre unele secundare. Nu putem omite mass-media vizual?, care, fie prin dezinform?ri politice, fie prin programe de ultim? spe?? cu conota?ii sexuale, fie prin abordarea unor teme terne, avea scopul de a deturna aten?ia românului de rând.

Dar cel mai important rol l-a avut, ?i-l are !, conhorta de partide politice n?scute dup? '89 precum ciupercile dup? ploaie. Cu mega-promisiuni, cu dispre? pentru "popor" ?i interes maxim pentru membri lor de vârf, cu etichet?ri de stânga, de dreapta sau spre neutrul centru. Ce însemn? o politic? „de centru"? Ast?zi noi ?tim c? totul vine de la „centru". Intern sau extern! Mai ?tie cineva azi ce doctrin? au partidele noastre ? Pe care s? o urmeze consecvent. C?ci to?i ?i-au pus emblemele de „populari" ?i „na?ionali" pe care le poart? ca pe un stindard. ?i sus?in, cu t?rie, prin vorbe, c? ?in cu "poporul" cu „na?iunea" deci sunt cât se poate de... populari ?i na?ionali dar, în realitate, sunt atât de departe de „popor" ?i de „na?iune"! Jos, la talpa ??rii, confuzia este total?. Milioanele de muncitori care doreau „d?râmarea comunismului" ?i s-au manifestat ca atare (a se vedea marile demonstra?ii din Bucure?ti din 1989) s-au trezit, acum, c? au ap?rut „mari capitalisti care îi exploateaz?". P?i ce doreau ei? Capitalism f?r?... capitali?ti ? A?a ceva nu exist? nic?ieri în lume!. Culmea este c? cei care au ap?rat „structurile comuniste pân? la cap?t „au avut „cheag ?i... spirit de ini?iativ?" ?i au devenit. mari capitali?ti. ?i trist, ei au uitat c? au ap?rat, unii chiar cu arma în mân?, socialismul ?i acum îl înfiereaz?. Le este foarte drag neocapitalismul românesc. Normal, cu averea lor. Mai în?elege cineva ce se întâmpl? în România? În aceast? confuzie general? se mai poate g?si un drum, cât de cât, drept? Sau care s? duc? nu la un liman iluzoriu, ci m?car la un echilibru în perimetrul mult trâmbi?atei, prin toate col?urile lumii, „dreptate social?" ? S? încheiem, optimi?ti!, cu o zical? veche de când lumea: „Speran?a nu moare niciodat?".

footer