Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Petru Romo?an   
Miercuri, 13 Mai 2015 19:39

Petru Romo?anDin punctul de vedere al maghiarilor, nici un savant nu a reu?it s? explice cu adev?rat conving?tor unde a disp?rut din istorie aproape 1.000 de ani poporul român, misteriosul „mileniu t?cut" din istoria noastr?. Maghiarii, hunii ?i celelalte triburi migratoare care s-au instalat foarte târziu în Câmpia Panonic? s-au gr?bit prin istoricii lor comici de mai târziu s? afirme c? ne-am retras la sud de Dun?re ?i c? ne-am abandonat p?mânturile, dintre cele mai bune din Europa. ?i asta dup? o existen?? pe teritoriu neîntrerupt?, atestat? ?tiin?ific, de vreo 8-10 milenii. P?mânturile erau tocmai bune pentru ca ei s? le ia în posesie f?r? lupt?, f?r? nici o opozi?ie. Totu?i, nu e mai pu?in adev?rat c? pentru un timp cât o istorie urmele scrise sunt foarte pu?ine, iar cele importante ne-au fost furnizate chiar de cronicarii maghiari, de?i m?rturiile arheologice abund?. De vreo 25 de ani, dac? nu chiar de vreo 40, începând de prin 1975 deci, România a intrat într-un alt con de umbr? al istoriei sale, cu tendin?e agravate de dispari?ie. Dac? Nicolae Ceau?escu, un stalinisto-leninist dogmatic, ar fi fost înl?turat în 1975, adic? dup? dou? mandate de cinci ani, ?i ar fi fost înlocuit de un alt bol?evic, Ion Iliescu, mai brejnevist, chiar mai gorbaciovist (glasnost ?i perestroika), poate c? alta ar fi fost România ast?zi. Dar Securitatea zis? na?ionalist? l-a ap?rat (?i s-a ap?rat!) cu din?ii pe dictatorul în dec?dere. Ceau?escu a r?mas singur, prin voin?a sa ?i a clanului s?u familial, f?r? prim-ministrul s?u informat ?i util, Ion Gheorghe Maurer, f?r? idei personale, f?r? viziune, dar cu un diabet handicapant. Nu l-am mai fi avut pe Ion Iliescu dup? 1989, cu cele vreo patru mandate ale sale, dou? mai scurte dar de patru ani. Am fi fost scuti?i de mediocritatea sa (criminal? în acei ani !) de aparatcik cu ?coal? la Moscova în anii '50. ?i poate am fi sc?pat, dup? 1989, ?i de fiul s?u politic, coruptul Adrian N?stase, ?i poate chiar de marinarul infernal Traian B?sescu. N-a fost s? fie!

Azi, cu toate zgomotele asurzitoare ale presupusei democra?ii de import, am intrat cam demult într-un nou secol anonim al istoriei noastre. Gre?elile, la?it??ile, incompeten?ele, ratarea oportunit??ilor se pl?tesc, ?i înc? foarte scump. Aproape nu mai avem rela?ii economice cu Rusia. Cele diplomatice sunt pur formale, f?r? substan?? ?i f?r? consecin?e. Cum s-a ajuns aici într-un timp atât de scurt ? Colonialii euroatlantici ne interzic un alt comportament. Cu Ungaria, rela?iile nu au fost atât de jos decât pe la începutul secolului trecut, înainte ?i dup? 1918. Un politician maghiar din România urm?rit de justi?ie s-a refugiat la Budapesta, iar guvernul maghiar refuz? s?-l trimit? acas?. Ungaria, cu complicitatea lui C?lin Popescu T?riceanu prim-ministru ?i a lui Mihai R?zvan Ungureanu ministru de Externe, sub ochii binevoitori ai serviciilor secrete române, ?i-a însu?it cu tupeu ?i iresponsabilitate mo?tenirea Emanuil Gojdu. Ungaria a inventat astfel un casus belli cu România, poate ireparabil, comparabil cu cele existente între România ?i Rusia în ceea ce prive?te Basarabia ?i tezaurul României. Rela?iile între vecini nu pot fi cl?dite pe tr?dare, rapt ?i ultimatumuri teritoriale. Marele vecin de la nord ?i est, Ucraina, a intrat într-o epoc? dramatic?, chiar tragic? a istoriei sale, sfâ?iat? fiind de interese inavuabile de la Vest ?i de la Est. Oricum, teritorii române?ti, Bucovina de Nord, cu Cern?u?i, Transcarpatia cu Maramure?tul de Nord, Basarabia de Sud, cu cele trei jude?e - Bolgrad, Cahul ?i Ismail - au fost ad?ugate for?at Ucrainei de puterea sovietic? (rus?), ?i deci dialogul dintre cei doi vecini, România ?i Ucraina, a fost ?i va r?mâne dificil chiar dincolo de procesul cu Insula ?erpilor ?i platoul continental. Mizeria ?i micimea conduc?torilor români de dup? 1989 e dat? ?i de lipsa de proiect na?ional pentru Basarabia, numit? azi Republica Moldova. Oficialii ru?i spun de cîte ori au în fa?? patrio?i români c? ei sunt dispu?i s? negocieze revenirea Basarabiei la România, dar vor s? poarte negocierile cu reprezentan?i ai poporului român, nu cu prepu?i români ai puterilor occidentale. Oricât de machiavelici ar fi diploma?ii ru?i, în aceste afirma?ii e o doz? de adev?r neluat? în considerare de nimeni, în ultimii 25 de ani, la Bucure?ti.

Austria, prin reprezentan?ii s?i autoriza?i ?i în interesul s?u, s-a pus s? ne h?cuiasc? ?i p?durile. Asta dup? ce a ob?inut în condi?ii dubioase (de la acela?i corupt Adrian N?stase) petrolul ?i gazele române?ti. Dintre toate ??rile apropiate, Austria este cea mai agresiv?, cea mai violent? ?i obraznic? în rela?ia cu România. O dep??e?te ?i pe micu?a ei sor? imperial?, Ungaria. Foarte probabil, Austria se consider? reprezentanta Germaniei neoimperiale în aceast? parte a Europei. Atât Austria, cât ?i Ungaria sunt dou? ??ri mici care se închipuie înc? imperii, ?i deci îndrept??ite s? procedeze imperial cu mai înapoiata (din punctul lor de vedere ?i cu concursul tr?d?torilor no?tri!) Românie. Ungaria Mic? viseaz? chiar aberant s? redevin?, în dauna României, Ungaria Mare. Austria, ca ?i Germania, se mul?ume?te cu o exploatare economic? la sânge, f?r? preten?ii teritoriale... deocamdat?. Serbia, cealalt? vecin? ?i sor? ortodox?, nu ?i-a revenit înc? dup? destr?marea Iugoslaviei, un dezastru orchestrat în primul rând de Germania, cu interese mai vechi mai ales în Croa?ia. Nivelul de trai s-a pr?bu?it în Serbia, asta dup? ce vecinii no?tri reu?iser? s? se descurce admirabil în blestematul de comunism. Singurii prieteni adev?ra?i care ne-au r?mas în vecin?tate sunt fra?ii no?tri bizantini, bulgarii, dar tocmai pe ei nu ?tim s?-i apreciem la justa lor valoare. Nu trebuie uitat?, dintre apropia?i, nici Grecia, aflat? azi într-un labirint economic aproape f?r? ie?ire. Investi?iile grece?ti din ultimii 20 de ani ne-au fost de mare folos. Dar, desigur, istoria nu se încheie niciodat? cu ultimele evenimente, oricât de r?sun?toare ar fi acestea.

De?i am fost accepta?i interesat (adic? în interesul lor!) în clubul euroatlantic, nu suntem nici m?car ultima roat? la c?ru??. Vocea României nu mai e ascultat? de nimeni ?i suntem accepta?i doar la masa servitorilor, când nu ni se aplic? de-a dreptul un bocanc în dos. Ambasadorii occidentali dau lec?ii cu voce tare Parlamentului ?i Guvernului României, de?i ??rile lor nu au câ?tigat nici un r?zboi recent împotriva noastr?. În schimb, au reu?it s? ne ocupe ?ara prin serviciile noastre conduse de dragomani yesmen-i de teapa lui Adrian Cioroianu George Maior, Mihai R?zvan Ungureanu, Teodor Mele?canu etc., prin oengheuri populate cu fripturi?ti locali jalnici. Personaje ca Monica Macovei, Laura Codru?a Kövesi, George Maior, MRU par a fi cet??eni ai puterilor coloniale, racola?i dintre cei care ne vorbesc limba. Ca în Africa subsaharian?.
Quo vadis Romania ?

footer