Revista Art-emis
Aspira?ia c?tre con?tiin?a planetar? a Unului PDF Imprimare Email
Marian Ilie   
Duminică, 15 Martie 2015 21:54

Marian Ilie, art-emis„Sunt o con?tiin?? care, spre a nu exploda în sine, simte nevoia s? se descarce întru alte con?tiin?e, în aspira?ia c?tre con?tiin?a planetar? a Unului”

Marian Ilie scrie poezii, a?a cum le vorbe?te celor din jur, din dorin?a de a comunica. S-a n?scut pe 12 ianuarie 1950, în satul Gulianca din jude?ul Br?ila. A început s? scrie versuri din primii ani de facultate - asta „dup? ce eminentul profesor de român? Petridi de la Colegiul Na?ional „Nicolae B?lcescu” din Br?ila a descoperit în fiul de ??ran care eram germenii unei anumite voca?ii c?tre limb? ?i literatur?”. Iar de atunci nu s-a oprit pentru nicio secund?. „Literatura este o art?, iar arta înseamn? comunicare. Artistul, în fond, este o con?tiin?? a comunit??ii în care tr?ie?te, înzestrat cu o sensibilitate peste nivelul mediu. Simte mai acut impulsurile ce vin din exterior asupra sa ?i, percepându-se pe sine ca element component al comunit??ii, î?i asum? acest rol ?i simte nevoia s? se dest?inuie, s? se descarce de impresiile ?i tr?irile acumulate.” (Marian Ilie) A debutat în 1972 în revista „Amfiteatru”, promovat de Constanta Buzea si confirmat in „Contemporanul” de Ana Blandiana. Au urmat câteva poezii ?i grupaje în revista „Amfiteatru”, apoi în „Tomis”, din Constan?a - ora? unde a locuit timp de 12 ani ?i s-a des?vâr?it ca autor de poezie. Pân? în prezent, Marian Ilie are patru volume publicate: „Dreapt? dragostea mea - Mellactonia” , „A doua Scrisoarea III”, „Cântece din Prepeleac - Cronic? pictat?-n rime” ?i „Lampa mea cu gânduri mov” - primele dou? ap?rute la Editura SemnE din Bucuresti, în 2007 si respectiv 2010, iar ultimele la Editura Rafet din Râmnicu S?rat în 2011 ?i 2012.

Cristian Ursea: Povesti?i-mi pu?in despre copil?rie ?i despre impactul pe care l-a avut asupra poeziei dumneavoastr?.

Marian Ilie: Copil?rie petrecut? într-un cap?t de B?r?gan, într-un sat de oieri transhuman?i pân? mai acum doua-trei secole - din mun?ii Vrancei, Covasnei ?i Sibiului - ce au pus cap?t navetismului lor milenar stabilindu-se pe acele terenuri foste alt?dat? ml??tinoase, m?rginite de Siret, Buzau ?i Râmnic, unde s-au apucat s? cultive o parte din terenuri, p?strându-le pe celelalte ca p??uni. Cum s? nu ai în sânge câmpia aia neted?, cu iarba ?i cu caii indispensabili cojanului, cu fântânile-pu?uri r?sfirate printre tarlale, cu jindul dup? muntele ancestral, cu ru?ii pe care i-am „apucat” venind s? fac? aplica?ii pe izlazul nostru, cu patinatul pe B?lti?a, pescuitul la hodorog în Puturosu, sc?ldatul în gropile antitanc ramase din al doilea R?zboi, cu firele de susai, p?p?die ori brându?? drept delicii gatsronomice de primavar? ale copiilor, cu castelul boieresc d?râmat de comuni?ti ?i tot de ei ref?cut în ?coal?, cu pra?ile ?i culesuri, cu colectivizarea for?at?, cu serb?rile ?colare, cu Biblioteca S?teanului, cu povestirile din prizonierat, cu pove?tile de dragoste ?tiute pân? ?i de copiii satului...? Cum s? ui?i?

C.U.: Cum v? vine inspira?ia ? Scrie?i ca un manifest la ceea ce se întâmpl? în jur sau pur ?i simplu scrie?i ce sim?i?i în acel moment ?

M.I.: Tr?ie?ti printre oameni, sim?i ca ?i ei, comunici ca ?i ei. Doar c? pe tine sunt detalii care te marcheaz? cumva mai pronun?at. Dac? vrei s? comunici imediat ce sim?i, o po?i face oricând, chiar sub o form? agreat? ca fiind artistic?. Dar acesta este pur ?i simplu un me?tesug. Un artist adev?rat nu face asta. Exist? acele momente de revela?ie, în care ceea ce sim?i ?i se inf??i?eaz? într-o formul? cu totul aparte, când faptul m?runt cap?t? - prin formula respectiv? - semnifica?ii mult mai adânci, mai ample, mai complexe. Atunci iei pana ?i scrii nucleul în jurul c?ruia construie?ti apoi edificiul t?u artistic - un poem, o nuvel?, o pies? de teatru etc. Ca poet, e mai simplu, în sensul c? ?i se n?zare pur ?i simplu o metafor?... Totul este s? nu-?i scape, altfel o po?i uita. Eu c?l?toresc mult, mai ales la volan, ?i am tot timpul la îndemân? un pix ?i un carne?el; oricand po?i avea revela?ia ?i, dac? nu ai notat-o pe loc, ri?ti s? se piard?. Uneori poate fi vorba de o simpl? sintagm?, care odat? pusa pe hârtie emite un fel de energie combinatorie care pare a-?i sugera ce anume s?-i al?turi, ce gânduri ?i cuvinte, ce imagini se subsumeaz? întregului dat de aura respectiv?.

C.U.: Cum au „gestat” primele dumneavoastr? volume?

M.I.: Timp de 35 de ani am scris, dar n-am asaltat editurile cu crea?iile mele. Dup? debutul ca student am fost repartizat la Constan?a, unde am cunoscut un mediu literar activ, atractiv ?i primitor, cu o revist? Tomis deschisa la nou. În 1986 fusesem prins în planul Editurii Militare cu volumul de poezie patriotic? “Contopit cu ?ara”, respins din ?palt pentru nota de „subversivitate” a versurilor, ce i-a frapa pe cerberii cenzurii de atunci. Tocmai m? mutasem in capital? ?i-mi începusem cariera în diploma?ia militar?, pe care episodul respingerii volumului ar fi putut-o afecta, a?a c? am pus cap?t contactelor cu lumea literar?. M-am izolat în „prepeleacul” acela al Sec?iei Leg?turi Externe a MapN, unde din când în când mai „refulam” în câte o parodie ocazional?, la adresa colegilor ?i condi?iilor în care tr?iam ?i munceam. Eram recunoscut, acolo, ca poet, iar parodiile mele faceau de cele mai multe ori furori în rândul colegilor. Am continuat îns? s? scriu ?i poezie adevarat?, s? defulez într-o forma stilizat? tr?irile, st?rile ?i sim??mintele acumulate. Cele mai consistente acumul?ri erau cele de ordin social, care f?cuser? din mine un atipic pentru timpul ?i locul în care m? aflam. Cunoa?terea câtorva limbi str?ine, bagajul spiritual, spiritul de echip? ?i de negociere a rela?ion?rilor cu cei din jur au f?cut din mine un om de mare utilitate, de?i r?zvratit - între limite acceptabile, totu?i, pentru ?efi. Timp de peste 10 ani am lucrat la volumul  ”A doua Scrisoarea III” - un protest dur la adresa dramaticei noastre tranzi?ii spre nic?ieri, cu degradarea tot mai evident? a fiin?ei na?ionale. N-am vrut s? ?ochez de la prima apari?ie editorial?, a?a c? am ales s? debutez cu un volum de poezie de dragoste - da, la vârsta de 57 de ani, dragoste, acel „t?râm al laptelui ?i mierii” care mi-a ?i inspirat titlul volumului  - Mellactonia întemeindu-se din latine?tile mel- (miere) ?i lact- (lapte).

C.U.: Cu cine rezona?i în poezie?

M.I.: Zeii mei tutelari sunt Eminescu ?i Esenin. Aici, pe p?mânt, contemporan fiind cu Adrian P?unescu ?i pl?smuit fiind dintr-o hum? asem?n?toare, m? str?dui s? nu-i fiu un imitator. Încerc s? fiu eu însumi, cât? vreme am propria mea personalitate, propriile mele tr?iri, propriul meu bagaj lexical - mai ales c? am copil?rit în împ?r??ia B?r?ganului lui F?nu? Neagu. Cu el chiar sunt pl?m?dit din aceea?i hum? - p?mântul acela s?r?turos dintre râurile Siret, Buz?u ?i Râmnic. M? înc?p??ânez s? scriu în vers clasic, îndârjit cumva ?i de prevestirile sumbre despre „moartea poeziei”. Cât? vreme nu este receptat? de public, arta nu exist?, a?a cum nimic nu exist? în afara percep?iei noastre. Ori, versul clasic este primul la îndemân? dintre instrumentele de care poetul se poate folosi spre a-?i deschide calea c?tre mintea ?i sufletul receptorilor. Iau, desigur, în serios ?i versul alb, cât? vreme literatura român? î?i are în Nichita St?nescu un alt reper de baz?.

C.U.: La Constan?a a?i condus un cenaclu literar. Mai exist? acel cenaclu în prezent?

M.I.: La mai pu?in de doi ani de frecventare a cenaclului const?n?ean Mihail Sadoveanu, dup? apari?ia cu câteva grupaje în “Amfiteatru” ?i “Tomis”, dat? fiind ?i activtatea sus?inut? în cadrul cenaclului, la pensionarea pre?dintelui de atunci - om de pres?, dar nu ?i creator - colegii din cenaclu m-au ales pe mine în fruntea lor. Eram tineri, ambi?io?i ?i deschi?i spre lume cu to?ii, ?i ne bucuram de patronajul stimulator al revistei “Tomis” ?i al Cercului Militar (pe atunci Casa Armatei) din Constan?a. Participam la spectacole artistice, bântuiam unit??i militare, fabrici, IAS-uri cu crea?iile noastre - multe din ele foarte curajoase , daca e s? ne raport?m la ceea ce se afirm? acum despre vremurile de atunci. Acolo s-a pl?m?dit „subversivitatea” poeziilor mele, semnalat? de cerberii faimosului tovar?? Dulea. Dup? mutarea mea, cu serviciul, în capital?, cenaclul a continuat s? func?ioneze, pân? în 1989. Schimbarea de regim s-a soldat ?i cu încetarea activit??ii acestuia. Am r?mas ata?at de acei oameni ?i acele locuri, a?a c? în 2007 am ?inut s?-mi lansez la Constan?a volumul de debut, prilej cu care cenaclul ?i-a reluat din plin activitatea. Din p?cate, între timp, revista “Tomis” ?i-a încetat apari?ia. ?i totu?i, rod al emula?iei din mediul literar const?n?ean, ?tafeta a fost treptat preluat? de revista “Agora”, care ?i-a serbat deja 10 ani de existen??, cenaclul Mihail Sadoveanu fiindu-i unul din rezervoare.

C.U.: Cosidera?i c? face?i parte dintr-o genera?ie de scriitori ?

M.I.: În principiu, se poate spune c? apar?in genera?iei de poe?i ?aptezeci?ti, cu Dan Verona, Dinu Fl?mând, Marius Robescu, Cleopatra Lorin?iu ?i mul?i al?ii. Doar c? eu nu am c?r?i publicate odat? cu ei. Se impune, cred, s? precizez c? mie cariera mi-a absorbit efortul principal, crea?ia r?mânând un „joc secund”, în sensul propriu al cuvintelor. M? preg?tisem pentru diploma?ia militar? ?i nu mi-am abandonat ?elul. Am trecut, deci, peste ni?te genera?ii, dar cred c? asta nu m-a schimbat; nu mi-am schimbat personalitatea, percep?ia ?i concep?ia asupra lumii în care tr?im, respectul fa?? de cuvânt ?i pre?uirea fa?? de idee, iubesc la fel, scriu la fel. A fost o provocare s? public un volum de poezie de dragoste scris? la 50-55 de ani. Am inclus ?i câteva din cele scrise în tinere?e ?i, crede-m?, nu se simte vreo diferen??.

Marian Ilie se poate l?uda ?i cu o carier? militar? de excep?ie. Cu câ?iva ani în urm?, semna acorduri militare ?i coordona leg?turile Armatei Române cu armatele altor ??ri. Mai mult, a fost, pe rând, Ofi?er de Stat Major, ?ef de Birou în Sec?ia Leg?turi Militare Externe din Statul Major General, ata?at militar, iar dup? pensionare Consilier Personal al Secretarului de Stat pe problemele Industriei de Ap?rare.

C.U.: Cum a?i ajuns în Armat? ?i care a fost experien?a acelor ani?

M.I.: Nu am f?cut armata, doar am urmat cursurile sec?iei de Limba ?i Literatura Turc? ale Universit??ii Bucure?ti, ca elev al Institutului Militar de Limbi Str?ine - institu?ie ce a func?ionat timp de câ?iva ani pe lâng? Institutul Medico-Militar din Bucure?ti, în ambele cazuri Ministerul Apararii asigurând selec?ia pentru examenele de admitere, apoi cazarea, masa ?i alte cheltuieli, pentru elevii-studen?i, care la absolvire primeau gradul de locotenent ?i erau repartiza?i dup? nevoile Armatei. Înclina?iile ?i pasiunea pentru limbile str?ine, suprapuse faptului c? eram un fiu de ??ran recent mutat la ora?, f?r? posibilit??i de a m? sus?ine în facultate, au constituit principalul motiv pentru care am optat pentru varianta militar?. Altminteri, ca iubitor de Beatles, Led Zeppelin, Uriah Heep, Jimmy Hendryx… ce s? fi c?utat eu acolo? Mi-a fost greu, dar nu numai c? m-am adaptat - am facut ca îns??i scor?oasa institu?ie militar? s? se adapteze la „nazurile” mele: la absolvire n-am fost repartizat în Minister, ci „surghiunit” la Constan?a, la Gr?niceri. „Fluierat-ai în biserici ori prin pie?e, f?tul meu/De nu te oprir? ??tia ?i pe tine-n MeSteMeu?”, aveam s? m? autopersiflez la umbra Prepeleacului. ?i totu?i, dup? 11 ani de surghiun, am ajuns ?i în Minister, la Sec?ia Leg?turi Externe a Marelui Stat Major, apoi, ca ata?at militar, la Ankara. Dup? stagiul la post, în Turcia, m-am considerat „dezlegat” de contractul cu Armata ?i, la cererea mea, am fost disponibilizat.

C.U.: Cum s-au armonizat poezia ?i armata? A existat pentru vreun moment tensiune între cele dou? dimensiuni ?

M.I.: Poezia ?i armata s-au armonizat perfect; în fond, ambele implic? o dedublare a personalit??ii, acceptarea unor rigori pe care oamenii de rând pot s? nu le ia în considera?ie. Eu m-am adaptat în paralel la rigorile amândurora. Zilele le tr?iam ca militar, nop?ile ca poet. Mai mult, milt?ria am f?cut-o cu o con?tiin?a de poet, poezia am f?cut-o cu con?tiin?a de militar. Chiar scriam intr-o poezie din volumul respins de cenzur?: „Sunt supus Patriei ?i Poeziei totodat?/În egal? m?sur?, regulamentar”...Mul?i ani din carier? i-am dedicat analizei politico-militare, a?a c? nu pot s? fiu decât un poet militant, angajat trup ?i suflet în modul cum m? raportez la ceea ce m? înconjoar?. Pân? ?i iubirea, dup? mine, implic? participare sufleteasc?, mental? ?i trupeasc?. Dac? nu ai o Patrie pe care s? o iube?ti, nu po?i iubi cu adevarat o femeie. ?i numai cumulând aceste dou? haruri cu credin?a in Dumnezeu te po?i considera cu adev?rat poet. Nici m?car om, in sensul filizofic, nu te po?i considera. Pentru c? Om adevarat este cel ce traie?te iubirea pe toate cele trei trepte ale sim??mântului - Eros, Filia, Agapia; iubirea ca atractie între cele dou? sexe ale speciei, iubirea fa?? de semeni ?i fa?? de Creatul din interiorul regnului ?i, in sfâr?it, iubirea divin? - credin?a în Dumnezeu, Duhul ?i Crea?ia Lui, starea aceea metafizic? de dumnezeire - iat? cele trei dimensiuni ale existen?ei ?i, deci, ale crea?iei artistice, pe care m-am „r?stignit” de bun?-voie. Patria este iubire de esen?? divin?.

C.U.: Spunea?i c? a?i dedicat mult timp analizei politico-militare. Cum vede?i politica din România ?i cum v-ar pl?cea s? v? implica?i în ea?

M.I.: Parc? nic?ieri în lume politica nu e atât de murdar? ca la noi. ?tiu, nu suntem un popor tocmai comod pentru a fi ?inut sub ascultare. De altfel, volumul ”A doua Scrisoarea III” începe chiar cu o astfel de premiz?: „??tia suntem - ?an?o?i blegi ?i tri?ti/Lâng? mun?i de piatr? ?i z?pad?/Pa?tem oi profetice-n miri?ti/?i-asud?m de via?? la gr?mad?” (Via?a la gr?mad?). Suntem blânzi, avem voca?ia de a-i „mo?i” noi pe al?ii, dar parc? prea ne-a speriat istoria. „Cozile de topor” ne blocheaza mereu calea spre marile bucurii; când c?dem, c?dem de-a binelea, în timp ce în?l??rile ne-au fost prea scurte - de fiecare dat? prea scurte, nici nu le-am putut percepe ca atare. Ceea ce sub Ceau?escu s-a vrut a fi o mare în?l?are, s-a transformat, iat?, într-un derapaj de neoprit. Dintre toate ??rile ex-socialiste din Europa, tr?im cele mai cumplite deziluzii; Ceau?escu nu a conceput c? va pica ?i de aceea nu ?i-a negociat c?derea - nici pe a lui, ca persoan?, nici pe a noastr?, ca popor. Omologii s?i „tovar??i ?i pretini” au acceptat s? plece la plimbare ?i au putut pune ni?te condi?ii. La noi, odat? cu Împu?catul s-a d?râmat întreg sistemul de valori tradi?ionale, de aceea plutim în deriva asta prevestitoare de mai r?u. Voi, tinerii, ar trebui s? con?tientiza?i iminen?a dezastrului, cu adev?ratele lui cauze ?i, ?inând cont ?i de sfaturile celor ca mine, s? v? apuca?i de restaurat istoria neamului. Ve?i fi pierdu?i f?r? istoria voastr? - care e istoria p?rin?ilor ?i str?bunilor. Înc? visez s? întemeiez un partid al dublurilor b?trân-tân?r, de larg? reprezentare în mas?.

C.U.: Pentru c? a?i men?ionat genera?ia tân?r?, cum v? adresa?i acesteia?

M.I.: Cu triste?e, a?a cum am scris ?i scriu cele mai multe din poemele mele. Îmi iubesc neamul ?i aproape c?-i idolatrizez vl?starele. M? doare întunericul c?tre care se îndreapt? ?ara - tunelul în care ne tot afund?m f?r? a z?ri vreo lumini?? care s?-i indice cap?tul. Tare a? vrea s? ?tiu ce urmeaz?, ce ve?i face voi, tinerii de azi. Eu ?i genera?ia mea mai avem m?car reperele anilor no?tri de tinere?e, putem b?nui cum anume ne-am r?t?cit. Vou? vi s-a insuflat ideea c? reperele noastre n-au fost bune, îns? f?r? s? vi se propun? alte valori, în care crezând, s? v? emancipa?i. Noi ne-am tr?it vârsta roditoare - cic? - sub conducerea clasei muncitoare, voi sunte?i sili?i s? accepta?i conducerea noii p?turi politice a unor hedoni?ti politiza?i - oamenii ie?i?i pe scen? de prin cotloanele show-biz-ului autohton sau dedulci?i la show-biz. Maneaua, mai ales, tinde s? devine un modus vivendi, ma?ina bengoas?, ceasul Rolex, geanta Vuitton, vila de calic ?i violen?a în raporturile inter-umane - iat? reperele ce vi se ofer? vou?. Cum ma?ina, ceasul, geanta ?i vila nu sunt accesibile tuturor - ca o fat? morgana am?gitoare ?i intangibil? - vou?, celor mul?i, v? r?mân doar manelele ?i violen?a. Inv??a?i, iubi?i, cultiva?i-v?, lua?i locul acestor impostori la cârma destinului vostru!

C.U.: Cum v? împ?ca?i cu mediul virtual ? Considera?i c? este o ramp? bun? pentru a publica, sau merge?i pe stilul tradi?ional?

M.I.:     Indiscutabil, f?r? exploatarea mediului virtual nu mai po?i cl?di nimic, mai ales când vrei s? cl?de?ti ceva din idei ?i din reprezent?rile materiale ale ideilor. Am scris mult, ca militar ?i ca poet. Începusem s? folosesc ma?ina de scris, iar ca s? pot folosi calculatorul am f?cut, în prag de b?trâne?e, un curs. Comunic foarte mult pe Internet, re?eaua de comunicare zilnic? num?rând peste 200 de prieteni. Mediul virtual m? ajut? enorm s? fiu prezent - chiar dac? nu fizic - oriunde, s? spun orice am de spus ?i mai ales s? aflu ce-mi spun semenii ce rezoneaz? pe aceea?i frecven?? cu mine, la stimulii mediului înconjur?tor. În momentul de fa?? nu-mi pot imagina o structur? organizatoric? eficient? în lipsa accesului la mediul virtual. Se pot organiza simpozioane, chiar congrese pe Internet - vai, ?i ce economii ne poate aduce asta - ca s? nu mai vorbim despre revolu?iile pe spa?iul virtual. Exist?, desigur, ?i biblioteci on-line - dar adev?ratul „gust” al c?r?ii este dat de cerneala/tu?ul tiparului. Sunt un bun navigator si, cum spuneam, corespondez intens pe Internet. Multe din mesajele primite le redirec?ionez c?tre prieteni ?i cunoscu?i inso?ite de comentariile mele - un fel de eseuri pe teme politice. Chiar ?i unele din poeziile mele circul? pe Internet ori se g?sesc postate pe bloguri. În câteva rânduri am sim?it nevoia s? m? adresez direct unor lideri politici, s? le expun punctul meu de vedere. Nu de mult i-am adresat o scrisoare deschisa - destul de dur? - chiar pre?edintelui B?sescu, de la cabinetul c?ruia mi s-a ?i r?spuns c? „s-a luat not?”...

C.U.: Revenind la actul crea?iei, de ce „Lampa mea cu gânduri mov”?

M.I.: Inten?ionam ca în al patrulea volum s? revin la poezia adevarat?, abordându-mi existen?a ?i tr?irile dintr-un unghi pronun?at filozofic. Am evadat pentru un timp în copil?ria mea din B?r?gan, înapoindu-m?, deci, la origini, de unde urma s?-mi reiau zborul. Doar c? realitatea asta imediat? care ne subjug? sim?irile m-a obligat la o sincop?, f?când ca la un moment dat „lampa” s?-mi „fâlfâie” ni?te gânduri, a?a, mai potrivnice mersului acesta al lumii spre nic?ieri. Suntem deja la cap?t de calendare, Timpul pare a se fi epuizat. Dar oare chiar am parcurs pân? la cap?t Drumul Luminii? Lumea noastra rogvaiv se vrea tutelat? - ast?zi - de Portocaliu/Oranj, în timp ce eu simt ca ne afl?m exact la cap?tul opus - Indigo-ul rev?rs?tor in Violet. Mi-e greu s? localizez în banda acestora nuan?a mov, dar am certitudinea c? nu este ultima din spectru - ceea ce-mi nutre?te speran?a ca Lumina-Lume nu se termin? aici. Apocalips? sau nu, urmeaz? un salt, dar nu spre Marele H?u, ci spre o nuan?? mai apropiat? de punctul de pornire in epopeea noastra cosmic?, de starea de puritate primar? a omenirii: „Trist mi-s Doamne-al meu ?i parc? altu-s/Drumul mi l-au tras de sub picioare/ L-au întins prin fermele lui Malthus/?i-acum duc pe el globalizare” (Îmi vreau drumul înapoi). Saltul ce urmeaz? s?-l facem trebuie s? ne duc? spre dumnezeire - altfel, ne pa?te nimicnicia. Lumea, spuneam, pare a merge spre nic?ieri, frâiele par a-i fi in mâinile unor retarda?i in primitivismul spe?ei umane. Constat cu triste?e c? „S-a pilit cumplit Jitarul/Lumii ?steia puse pe japc?” ?i am sentimentul c? numai Întorcerea lui Hristos ne mai poate opri c?derea ?i aduce izb?virea. Ei bine, gândurile astea nu mi-au dat pace, cât timp am scris la volum, care se incheie astfel : „La cap?tul atâtor triste toamne/De care m-am umplut ca un pocal/Î?i voi primi Apocalipsa Doamne/Ca un Desc?lecat Universal” (Desc?lecat Universal). Nu ?tiu dac? voi reu?i vreodat? s? evit, în poezia mea, social-politicul. Voi contiua s? scriu, f?r? preten?ia de a fi considerat un mare poet, câta vreme am satisfac?ia c? sunt o Con?tiin?? care, pentru a nu exploda în sine, simte nevoia s? se descarce întru alte con?tiin?e, în aspira?ia c?tre Con?tiin?a planetar? a Unului.

A consemnat Cristian Ursea

 

footer