Revista Art-emis
Aberație publicistică PDF Imprimare Email
Dr. arh. Alexandru Budişteanu   
Miercuri, 11 Martie 2015 20:09

Dr. arh. Alexandru Budişteanu, art-emisÎn ziua de 2 martie a.c. „Jurnalul Național” a publicat în varianta tipărită şi on-line, un articol revoltător sub semnătura domnului Ionuț Bălan, întitulat „Ne permitem limba română?” Acest articol pune sub semnul întrebării linia politică - și nu numai - a ziarului „Jurnalul Național”. Îmi pun întrebarea legitimă: cum poate această publicaţie românească să patroneze: punerea sub semnul întrebării și chiar renunțarea, la unul din elementele fundamentale definitorii ale Neamului Românesc - limba română? Cum poate fi admisă - chiar şi sub forma jurnalistică - înlocuirea limbii noastre strămoşeşti cu cea engleză? Scriu, nu doar în calitatea mea de român, dar şi în cea de Președinte Emerit al Filialei din România a Uniunii Internaționale a Vorbitorilor de Limba Engleză (E.S.U.), asociație care luptă pe plan mondial pentru promovarea și folosirea limbii engleze - ca instrument în cadrul procesului actual de globalizare - prin accentuarea rolului acestei limbi, ca factor facilitant de cunoaștere reciprocă, dezvoltare multilaterală și multiculturală, fără a formula însă clasificări calitative ale limbilor din lume, apreciind, că orice limbă își are valoare sa, considerată parte integrantă a patrimoniului cultural internațional mondial. În viziunea E.S.U. limba engleză nu și-a arogat și nu-și arogă atitudini de superioritate, chiar ținând seama de realitatea concretă și constatată, determinată de folosirea limbii engleze în timp și spațiu, ca factor important de progres. Iată că, inacceptabil, ni se oferă pe tavă posibilitateă masochistă, ca un popor să treacă benevol, la alegerea și folosirea limbii engleze ca limbă preferenţială superioară, debarasându-se de „moştenirea inutilă” a limbii strămoșilor săi. Este revoltător şi inacceptabi ca vreo publicaţie românească să se înscrie ca purtător al unui asemenea mesaj primitiv, cum este articolul în cauză.

Reacția mea imediată a fost, să sun la numărul recomandat pentru contactarea ziarului care a publicat o astfel de elucubraţie. Mi-am declarat numele și am menționat că telefonez, ca reacție la articolul cu pricina. Mi s-a spus că domnul Ionuț Bălan nu este prezent. Am cerut să vorbesc cu altcineva, mi s-a dat un număr de telefon, am sunat și mi-a răspuns o doamnă. Am întrebat-o cum o cheamă și mi s-a răscpuns că este doamna Vali Blănaru. Informându-mă, am aflat ulterior că este responsabila secției „Business” din cadrul Redacției publicaţiei „Jurnalul Naţional”. Mi-am exprimat revolta față de caracterul antiromânesc și ilogic al articolului cu pricina. Doamna Blănaru mi-a explicat că este părerea unui editorialist, care are dreptul să-și exprime în mod liber un punct de vedere și nimeni nu-i poate interzice acest lucru. Am întrebat, firesc: „Chiar dacă cele publicate contravin unor norme de comportament în contradicție cu valorile de bază ale neamului nostru? Ce-ar fi dacă cineva ar propovădui dreptul de a omorî?” Răspunsul a fost sec: „Nu are voie să contravină legislației în vigoare!” Discuția s-a încheiat aici. Regret că nu i-am amintit atunci doamnei Blănaru, că, referitor la limba română, Constituția noastră, la art. 13, precizează: „În România limba oficială este limba română”. Indubitabil, rezultă că înlocuirea ei cu altă limbă este o gravă şi de neconceput încălcare a legii fundamentale a Ţării. Articolul m-a revoltat, nu numai pentru că autorul nu consideră necesară folosirea limbii române în general, dar și pentru că autorul, domnul Ionuț Bălan, trece peste limitele grotescului, afirmând, că spre deosebire de limba engleză, limba română are o „structură gramaticală și topică complicată și care ne consumă mult timp, să o învățăm și s-o utilizăm [...] că e foarte posibil ca [...] învățarea limbii române să fie pură pierdere de timp chiar pentru români [...] dacă nu cumva era mai bine să fim altceva decât suntem [...] literatura română, deși săracă, după toate standardele universal recunoscute, este, de asemenea obligatorie. În loc să citești cărți care poate îți vor folosi realmente în viață, ești obligat să tocești cronicari moldoveni ca să treci Bac-ul”. Finalul articolului este de-a dreptul aberant: „De unde rezultă că limba română e mai degrabă un instrument naționalist de înregimentare decât un bagaj util în viață”.

Vreau să adaug că am 86 de ani și sunt basarabean. În Republica Moldova se dă o luptă cumplită, între cei care se consideră români și alții, care încearcă să demonstreze supremația limbii ruse. La aceasta se adaugă eforturile unora, care introduc în joc și așa zisa „limbă moldovenească”, o limbă care nu este românească, fiind diferită de aceasta. Ce bucurie va fi pentru opozanții celor care promovează acolo limba română, când vor citi articolul domnului Ionuț Bălan și vor putea spune pro-românilor din Basarabia: „Vreți să promovați limba română, când până și românii se leapădă de ea?” Dacă domnul Ionuț Bălan își dorește un viitor strălucit, prin vânzarea de neam, îi sugerez să ia legătura cu acele cercuri anti-românești de peste Prut. Deşi, între timp, am constatat că articolul încriminat, probabil ca urmare a reacţiilor cititorilor a fost şters din spaţiul virtual - răul deja a fost comis, iar ediţia pe hârtie este documentul-martor al unei monstruozităţi publicistice -, am fost informat că domnul Marius Tucă, cel căruia doream să-i adresez reacţia mea la articolul încriminat, ar fi plecat de la „Jurnalul Naţional”. Este posibil să-şi fi dat seama, că locul domniei sale nu mai este lângă defăimătorii Neamului Românesc, care au permis publicarea inepţiilor domnului Ionuţ Bălan.

footer