Revista Art-emis
Capodopere ?i falsuri, exper?i ?i farsori PDF Imprimare Email
Petru Romo?an   
Duminică, 01 Martie 2015 17:40

Petru Romo?an, art-emisS? revenim la problema falsurilor pus? pe mas? în articolul de s?pt?mâna trecut?. În licita?iile publice, mai periculoase decât falsurile, înl?turate, evitate aproape total (cu o singur? excep?ie, cunoscut? de to?i cei care vor s-o cunoasc?), sunt lucr?rile care nu au probe suficiente de autenticitate. Prea multe opere sunt prezentate f?r? pedigree, numai cu o „poezie”, o prezentare simplu?? despre artist - Tonitza, Luchian, Grigorescu, Mützner, ?irato, Iser, Paciurea, Medrea... -, f?r? referire la pictura sau sculptura concret?, care se vinde pe ni?te sume excesiv de concrete. F?r? provenien??, f?r? istoric, f?r? un volum cu trimitere direct? la obiect, f?r? confirmarea scris?, ?i nu verbal? (cum obi?nuia s? procedeze regretatul Remus Niculescu pentru N. Grigorescu) a unui expert independent ?i recunoscut pentru artistul în cauz?. Iar pre?urile sunt foarte mari, enorme fa?? de lipsa de confirm?ri indiscutabile, juridic valabile. E cunoscut ?i recunoscut faptul c? mai toate muzeele mari vest-europene - britanice, franceze, italiene... - au fost p?c?lite cu falsuri pentru arti?tii mari din trecut. S? falsifice arti?ti români care au lucrat în secolul al XIX -lea sau al XX-lea, pentru marii profesioni?ti mondiali ai falsului e floare la ureche. Au la îndemân? documenta?ie, cataloage de expozi?ii, operele din muzee, pot reinventa tablouri lips?, continu? „creator” opera artistului. Au fost falsifica?i cu succes Leonardo da Vinci, Rafael, Ti?ian, Rembrandt, Vermeer, Monet, Van Gogh, Gauguin. Pentru sume interesante, falsificatori foarte antrena?i din Düsseldorf, Paris, Londra, Chi?in?u, Moscova pot crea opere fascinante ale clasicilor artei române?ti, pe care zi?ii lor autori nu le-au v?zut niciodat?. Cum ne ap?r?m de asemenea nenorociri? Cu cataloage luxoase de licita?ie, pe hârtie satinat?, cu ritualuri de licita?ie care imit? provincial marile case occidentale ? Cu fonf?ieli ?i cu gargariseal??

Poli?ia îi caut? pe falsificatori - când îi caut?, dac? îi caut? - în Drumul Taberei sau Balta Alb? din Bucure?ti, în vreun sat din nordul Transilvaniei, dar ei sunt de cele mai multe ori la Paris, Londra ?i New York. Pe lâng? cei care lucreaz? bine mersi ?i la Bucure?ti, în excelent? colaborare cu „negustorii” care le r?spândesc mizeriile. În ultimii 7-8 ani s-au vândut sute, mii de tablouri ?i sculpturi nu tocmai verificate de la 5.000 de euro pân? la 70.000-80.000 de euro, f?r? s? le putem numi de-a dreptul falsuri - ?i pentru a afirma a?a ceva ai nevoie de probe - dar, indiscutabil, neexpertizate profesional, dup? toate regulile. În lumea occidental?, de unde am preluat aceste apuc?turi ale colec?ionatului ?i licita?iilor publice, asemenea obiecte de art? - pictur?, sculptur?, art? decorativ?, desene, acuarele, gravuri... - se vând la pre?uri mari sau foarte mari numai înso?ite de probe venind din cataloage raisonnés, cu exper?i specializa?i în unul sau, cel mult, doi-trei arti?ti, care confirm? în scris (nu verbal), ?i deci r?spund în fa?a legii, cu reputa?ia ?i cu banii lor, c? e vorba chiar de acea lucrare, care e, bineîn?eles, autentic?. Cu documente de provenien?? care merg uneori pân? la atelierul artistului, cu succesiunea colec?iilor din care a f?cut parte opera de art?, cu starea de conservare descris? minu?ios (de pild?, un Rembrandt excesiv de restaurat dar autentic poate valora de zece ori mai pu?in, poate ?i de mai multe ori, decât unul bine conservat).

Istorioare copiate din biografii ale lui Tonitza, Ressu, D?r?scu, Theodorescu-Sion, f?r? referire expres? la chiar obiectul pus în vânzare nu au nici o valoare, ba chiar sunt bini?or ridicole. Sau poate c? au o valoare pentru ni?te colec?ionari care au f?cut peste noapte milioane de euro ?i trebuie s? aib? ?i ei o mic? idee, o poveste despre artistul pe care l-au cump?rat ca s? se poat? l?uda colegilor într-ale corup?iei. Asemenea colec?ionari nu au vreme de citit c?r?i, marile afaceri cu statul îi a?teapt? presant. Repet?m: nu vorbim acum de falsuri caracterizate. Vorbim de obiecte de art? aflate „în limburi”, într-un purgatoriu al expertizei: ele pot fi autentice dar au nevoie de o confirmare, una care nu se poate ob?ine decât respectând riguros procedurile agreate de toat? lumea occidental?, lume care a inventat domeniul acestui tip de plasament ?i care are o îndelung? tradi?ie, obligatoriu de asimilat. Cum se procedeaz? în cazuri similare la Paris sau la Londra, dou? mari capitale ale comer?ului de art?, al?turi de o a treia, New York-ul? Asemenea obiecte, cele f?r? o expertiz? încheiat? - picturi, sculpturi, acuarele, desene etc. -, unele nesemnate, f?r? m?rci de atelier, sunt prezentate ca „atribuite” în cazul în care prezum?ia de autenticitate e foarte puternic? ?i deja bazat? pe argumente u?or de prezentat, dar lipsite de expertul pentru artist, lipsite de cataloagul ?tiin?ific al operei artistului sau de o prob? material? indiscutabil? (men?iuni în testamente ?i liste succesorale sau altele) c? opera îi apar?ine f?r? dubiu artistului.

Pentru arta de pân? la 1840, arta clasic?, marea art? „veche” („old masters”), se folosesc etichete ca : „atelierul lui...”, „?coala lui...”, „în genul/gustul/maniera lui...”. Sau, mai vag, „?coal? francez? de secolul cutare”, „?coal? italian? din ora?ul sau regiunea cutare, secolul cutare” etc. Pentru operele produse începând cu marea revolu?ie eliberatoare (?i de ?coala sever? a tradi?iei) impresionist?, se folosesc etichete mai simple: „?coal? impresionist?”, „?coal? modern?”, „?coal? european?”, „?coal? româneasc?” etc. Sau se sugereaz? discret o posibil? atribuire printr-o not? de subsol: „a fost atribuit lui cutare de c?tre cutare” etc., etc. Se în?elege sau ar trebui s? se în?eleag? c? pentru asemenea prezent?ri pre?urile sunt mult mai potolite, mult mai mici. Ceea ce nu împiedic? cump?r?torul, care nu o dat? ?tie mai mult decât vânz?torul (casa de licita?ie), s? pl?teasc?, în focul licita?iei, mult mai mult. ?i nu se mai poate întoarce împotriva casei de licita?ie, care ?i-a prezentat corect produsul ?i nu l-a în?elat asupra calit??ii m?rfii. Marele jaf al privatiz?rilor, al retroced?rilor frauduloase, început prin 1998, se caracterizeaz? în domeniul comer?ului de art? prin saltul mortal direct la marile pre?uri, „occidentale”, f?r? cercetare, f?r? cataloage ?tiin?ifice, albume serioase, biografii temeinice ale arti?tilor comercializa?i, cu exper?i ?i negustori improviza?i, dar cu gur? mare, foare gr?bi?i s? recupereze timpul pierdut în ?edin?e de partid. E mult mai rentabil s? vinzi tablouri ?i sculpturi la pre?uri colosale decât s? te chinui o via?? întreag?, în s?r?cie, credin?? ?i onestitate, cu ordonarea vie?ii ?i operei unui artist disp?rut de mult.

Ca în toate celelalte domenii, de la afaceri la doctorate, s-a trecut direct la culegerea roadelor înainte de a produce instrumentele necesare pentru a o face cinstit, f?r? riscuri ?i D.N.A., conform tradi?iei. Mini?trii Elena Udrea, Monica Iacob-Ridzi, ?efa antimafia Alina Bica, ca ?i numero?ii lor colegi, deja sau în curs de a fi încarcera?i, au fost la timpul lor un fel de exper?i improviza?i. Chiar ?efi peste exper?i, de?i nu erau decât absolven?i mediocri ai unor facult??i de tranzi?ie! ?i oare câte active toxice în opere de art? cu autori nu foarte bine preciza?i se g?sesc în seifurile de valori ale b?ncilor tranzi?iei române?ti ? Câte tablouri discutabile au intrat în muzee? (Retroced?rile de mari colec?ii constituie un subiect aparte, necercetat înc? de D.N.A. Nu întâmpl?tor avoca?ii care au lucrat la aceste retroced?ri sunt adesea aceia?i care s-au ocupat de retroced?rile frauduloase de case ?i terenuri). Despre colec?iile private, mai bine ne m?rginim la ce am spus pân? acum... Exper?ii generali?ti sunt oameni foarte curajo?i, dac? nu sunt cumva mai degrab? perfect iresponsabili. O vorb? veche, care vine poate din Evul Mediu, spune c? exper?ii de art? sunt ca poli?i?tii. Cum a?a? Poli?i?tii ar fi doar ni?te ho?i rata?i care, pentru c? nu mai îndr?znesc s? fure, s-au pus s?-i prind? ?i s?-i lege pe ho?ii înc? practican?i. Tot a?a ar fi ?i exper?ii de art? fa?? de negustorii din domeniu.

footer