Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Romeo Hanganu   
Miercuri, 18 Februarie 2015 20:23

Romeo Hanganu, art-emisMi-am amintit zilele acestea de multele discu?ii despre politic? pe care le-am avut cu cel mai bun amic al meu, profesor la Universitatea Tehnic? din Ia?i, coleg de ?coal? ?i prieten de-o via??. Am c?zut de acord c? în orice societate normal?, rolul politicii este unul determinant pentru existen?a ?i via?a mai bun? sau mai rea a oric?rei comunit??i. Diferen?ele au ap?rut atunci când am încercat s?-l conving (ca ?i pe al?ii) de nevoia apropierii de politic? a oamenilor de calitate, a profesioni?tilor, a tot ce are mai bun societatea. M-a privit tot timpul neîncrez?tor, amintindu-mi cât de mizerabil este tot kitschul politic de la noi, cât de lacomi, farisei, lipsi?i de caracter sunt actorii scenei politice, cât de expira?i sunt, înainte de a dovedi ceva, tinerii epigoni care ar fi trebuit s? constitue a?a zisa „noua clas? politic?”. P?r?sindu-?i obi?nuitul ton academic, mi-a spus: „?tii cum v?d eu politica? Ca pe o gâlceav? a prostituatelor atunci când vorbesc despre virginitate!”. A f?cut-o totu?i cu o anumit? delicate?e, ?tiind bine c? am patrulat ?i eu vreo 18 ani prin acest bordel legalizat. Dar în?elesul profund al cuget?rii nu poate fi evitat: de ce în perpetuul r?zboi între moralitate ?i prostitu?ie politic?, câ?tig? mai mereu adep?ii celei de-a doua categorii? Nu din aceast? faun? a lumii politice se aleg cei care ne vorbesc despre cinste, loialitate, temperan??, patriotism? Iar dac? facem o compara?ie cu fetele de pe centur?, s? recunoa?tem c? spre deosebire de politicieni, prostituatele obi?nuite nu tânjesc dup? banii din bugetul statului. Se mul?umesc cu fonduri private… În aceste condi?ii, cu ce argumente mai po?i s? atragi într-o astfel de lume un om onest?

Întâmpl?rile din ultima perioad? nu fac decât s? ne confirme falimentul clasei politice autohtone. Sentimentele sunt contradictorii; pe de o parte suntem surprin?i de anvergura opera?iunilor justi?iei care a dat iama printre potenta?ii zilei, l?sându-ne senza?ia c? la vârful societ??ii nu prea mai g?se?ti un om cinstit; pe de alt? parte, tot ceea ce se întâmpl? este un lucru normal, cei vinova?i r?spund pentru relele din anii din urm?, pentru jaful la care au supus aceast? ?ar?. Surprinz?tor este c? dup? dou? decenii în care s-a clamat nevoia de reformare a clasei politice, singurii care o fac cu adev?rat sunt procurorii anticorup?ie; e adev?rat, prin decimare, dar pare a fi singura metoda eficient?! Mai r?mâne de v?zut dac? acest tsunami se va pr?bu?i ?i asupra partidelor, importante incubatoare ale corup?iei în societatea româneasc?. Probabil ca mul?i dintre români au acum o trist? revela?ie: au fost condu?i atâ?ia ani de o ga?c? de interlopi, de demnitari mincino?i, c???ra?i pe umerii societ??ii de unde î?i ar?tau m?re?ia paranoic?, de un pre?edinte demolator, neiubitor de oameni, prizonier al propriilor tare de caracter. Ne-am compl?cut cu to?ii într-o stare de letargie stupid?, anestezia?i de sloganuri populiste sau de câteva h?h?ituri venite dinspre Cotroceni. Iar acum, ca s? nu ne dezicem, tot poporul se uit? extaziat la delirul excroacei na?ionale cu degetul în (la) nas, la aceast? Mata Hari de Ple?coi (îmi pare r?u, nu vreau s? jignesc gusto?ii cârna?i care se fac în zon?). Pagina de Facebook a împricinatei devine pe zi ce trece un fel de biblie a tupeului ?i impertinen?ei virtuale. Cu sufletul la gur?, o ?ar? întreag? a?teapt? s? vad? dac? lui Traian B?sescu i se va trage de la flot?, de la casa din Mih?ileanu, de la Bercea Mondialu’ sau de la Elena Udrea. Nu mai avem nici un fel de insomnii în privin?a colapsului majorit??ii societ??ii, a dezastrului din economie, a reformelor mereu e?uate din educa?ie sau s?n?tate; nu ne emo?ioneaz? nici m?car cadrul interna?ional în care tr?im, în care marile puteri se preg?tesc pentru conflicte armate; conflicte care ar trebui s? se desf??oare ca de obicei nu la ei acas? ci pe teritoriul altora, pe teritoriul fraierilor p?trun?i de o iresponsabilitate total?, contrabalansat? doar de un spirit r?zboinic f?r? acoperire. Ei bine nu, toat? aten?ia ne e captat? de show-urile de la u?a D.N.A.-ului sau din cur?ile arestului Poli?iei.

Recunosc c? nu am nici cea mai mic? satisfac?ie când v?d drumul spre pu?c?rie a multor politicieni; pe unii îi cunosc, sunt oameni de peste 60 de ani ?i m? gândesc cu am?r?ciune cam ce e în sufletul lor acum, când încearc? s? priveasc? spre viitor ?i nu mai v?d decât gratiile celulei. Numai c? în via??, to?i pl?tim, mai devreme sau mai târziu pentru faptele noastre. În urm? cu mai mul?i ani, într-unul din ultimile sale interviuri, marele actor Dem R?dulescu povestea c? din multele înv???turi primite de la tat?l s?u, pe una a respectat-o cu sfin?enie: f? în a?a fel încât atunci când te culci, s? po?i dormi lini?tit pe perna ta, s? nu-?i fie fric? c? „cineva” s-ar putea s?-?i bat? la u?? diminea?a. Oare câ?i l-or fi auzit?[1]
-----------------------------------------------------  
footer